Dacă în urmă cu trei săptămâni am afirmat că 5 noiembrie este cea mai neagră zi pentru Europa, acum pot adăuga că 24 noiembrie este ziua cea mai neagră pentru România și români, cel puțin pentru o parte din ei. Victoria de necontestat a unui candidat de extremă dreaptă care înmănunchează toate caracteristicile unui lider populist, antieuropean, suveranist, și la care se adaugă și „particularitățile naționale”, ortodoxismul și simpatia față de mișcarea legionară, echivalează cu eșecul clasei politice din România, cu incapacitatea acesteia de a demonstra, prin măsuri concrete, avantajele democrației. De aceea am ales, cu puțină extrapolare, titlul „Trădarea generoșilor”, momentul în care la sfârșitul secolului al XIX-lea, o parte a intelectualilor social-democrați a trecut la liberali. La ora actuală putem spune că fenomenul s-a inversat și chiar dacă cele două partide, PSD și PNL, au rămas nominal separate, coaliția de guvernare a dus la anularea unor particularități la fiecare dintre ele, mai ales la liberali. Această „trădare a generoșilor” a determinat situația actuală, succesul unui candidat de extremă dreaptă.
De fapt, rezultatele nu ar trebui să ne mire. De la revoluție încoace, poporului român nu i s-a oferit aproape nimic sau prea puțin care să demonstreze superioritatea democrației față de autoritarism sau populism. Cu excepția câtorva mii de cetățeni, milioanele de români, cu familie, cu un salariu care nu le ajunge de la o lună la alta, care asistă lunar la creșterea prețurilor și văd că trăiesc mai prost decât pe vremea lui Ceaușescu, nu vor fi satisfăcuți numai cu drepturile democratice care li s-au oferit, o abordare teoretică. Poate singurul drept care într-un fel i-a satisfăcut a fost libera circulație prin Europa unde pot pleca să câștige mai bine, muncind acolo unde cetățenii țării pe care o aleg nu mai vor să se angajeze. Sigur, totul e relativ. Cu banii adunați se întorc și își fac o casă, ceea ce ar fi fost imposibil de realizat dacă ar fi rămas pe loc. Dar nu acesta a fost visul milioanelor de români care au plecat și care ar reveni dacă s-ar crea niște condiții. Nu trebuie să uităm că din punct de vedere economic România se află într-o situație dezastruoasă și acesta este punctul sensibil al alegătorului. Președintele Trump a câștigat alegerile din SUA vorbind despre problemele economice și soluționarea lor. Dar cum guvernele, regimurile care s-au perindat la cârma României nu au reușit să realizeze acest deziderat, votul masiv al alegătorilor din țară și din Diaspora s-a îndreptat către un personaj nou, necompromis deocamdată, fals dătător de speranțe pentru cei mulți și care de fapt nu le-a promis prea multe, dar vorbea frumos, pe înțelesul lor și nominaliza vinovații.
Marea greșeală a clasei politice a fost și este lipsa alternativei. Coaliția dintre social-democrați și liberali, struțo-cămila inventată de președintele Iohannis, a dus la coruperea, slăbirea și practic la dispariția ideologiei liberale, dar prin influențare reciprocă și la cea a ideologiei de stânga. Din păcate, tot datorită slăbirii clasei politice, a lipsei unor lideri care să-și susțină principiile, din cauza unor orgolii și a dorinței de a parveni, partide care ar fi trebuit să se prezinte ca o alternativă modernă, adaptată cerințelor secolului XXI, au pierdut din popularitate. În cei 35 de ani de la revoluție nu s-a reușit crearea a două blocuri mari, stânga-dreapta, cu oferte valabile (chiar dacă programele lor se împrumută unul de la altul) care să concentreze în jurul lor cea mai mare parte a alegătorilor. Faptul că USR, respectiv Elena Lasconi intră în turul doi se datorează gestului făcut de Ludovic Orban, conștient de necesitatea unității forțelor de dreapta. Dacă Partidul Liberal ar fi răspuns pozitiv apelului lansat de Orban pentru formarea blocului extins de dreapta, este posibil ca la ora actuală să avem deja un președinte sau competiția să încline mai mult de partea dreptei. Realizarea doar parțială și întârziată a acestui deziderat i-a determinat pe cetățeni să se orienteze masiv către alte oferte, la prima vedere atractive, respectiv cele ale extremei drepte.
O altă mare slăbiciune a democrației românești a fost că în deceniile care au trecut nu a fost explicată în suficientă măsură și cu suficiente argumente nocivitatea ideologiei de extremă dreaptă în general și a celei din România în special. A lipsit o atitudine, o luare de poziție curajoasă a intelectualilor democrați care să dezvăluie tarele acestei ideologii, rănile profunde provocate întregului popor român. Foarte puțini dintre intelectualii noștri valoroși au abordat acest subiect și dacă da, cu prea multă precauție. Așa că există toate condițiile ca puternicele influențe externe, tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri în Europa, în lume, să alimenteze această orientare.
Foarte puțini dintre cei 14 candidați la președinție, un număr prea mare care a dus la fărâmițarea voturilor, au prezentat programe valabile, concrete și convingătoare; de multe ori campania electorală a urmărit numai discreditarea celorlalți. Succesele sau eșecurile unora dintre ei s-au datorat unor motive la care mulți organizatori de campanie nu s-au gândit. Călin Georgescu, marele necunoscut, a câștigat datorită propagandei electorale făcute prin folosirea rețelelor sociale, respectiv a site-ului Tiktok, accesat de anumite categorii de vizitatori. Că Tiktok ar fi folosit de ruși și de chinezi este un alt element care trebuie luat în considerare și contracarat, măcar în turul doi.
Vreau să amintesc aici cauza eșecului lui George Simion și a partidului său. Dacă organizatorii campaniei lui s-ar fi documentat în Ungaria, poate că situația s-ar fi prezentat altfel. Ani de zile partidul de extremă dreaptă Jobbik a avut succese electorale notabile, era un partid de opoziție de care trebuia să se țină cont. Dar, paradoxal, din cauza criticilor interne și externe legate de orientarea lui, conducerea partidului a decis să-și atenueze tonul, să renunțe la atacurile vehemente și vocale, să se apropie de partidele mainstream. Rezultatul a fost eșecul formațiunii în alegeri, scăderea masivă a popularității și crearea unui alt partid, A mi hazánk, mult mai radical decât Jobbik. În concluzie, baza de alegători a acestui tip de partid dorește manifestări vehemente, dure și extremiste. Simion, care în ultimele luni s-a dovedit mai „civilizat”, a pierdut și dacă vrea să supraviețuiască, va trebui să revină la poziția anterioară. Altfel se va trezi cu un partid concurent, creat de Călin Georgescu.
Sunt încă multe motive care au determinat această situație uluitoare și neașteptată, la prima vedere incredibilă, a primului tur al prezidențialelor. Pentru a elimina posibilitatea repetării la turul doi, forțele politice care se consideră democratice trebuie să renunțe la orgolii, să facă un front comun și să convingă alegătorii că drumul României nu este cel ales de Călin Georgescu. Trebuie să rămânem europeni, acolo ne este locul, nu separați, în zona gri, eventual sub oblăduirea Rusiei. De asemenea, clasa politică, fie de stânga, fie de dreapta, trebuie să se schimbe, să se reformeze și să găsească noi căi și mijloace convingătoare prin care să se apropie de cetățenii țării. Nu mai dorim ca alternativa noastră la alegeri să fie „răul cel mai mic”, ci o persoană care să reprezinte cu demnitate România.
Eva Galambos
11 Comments
Foarte exactă analiza. Nici eu nu stiam până ieri cine este acest Georgescu. As fi crezut că e o greșeală de tipar. Auzindu-i insă discursurile cu multe cuvinte ca -iubire,pace, dumnezeu, Cristos- am ajuns să-i inteleg mecanismul. El reușește să se adreseze unor oameni pe care mainstreamul i-a cam neglijat. Ăsta e secretul lui. E un panglicar in cele din urmă, dar un panglicar care vorbește frumos. Avem și noi in Israel panglicarul nostru, rezultatele sunt dezastruoase. Sper ca români să se trezeasca măcar in turul doi.
Nu este.mimic exagerat în articol
Din păcate situația este asa cum este și nu poți combate cu opinia și situația unui grup de prieteni. Iar discreditarea a fost prezenta în toată campania electorală nu la dezbaterea la TV
Tot ce ai scris in articol privind “situatia dezastruoasa a Romaniei” este o trista speculatie.
Dragă Eva, din păcate articolul scris de tine este un articol destinat celor din România, care cunosc iţele politice ale diferitelor reprezentanţe partinice.
Ca să pornesc de la ideea absurdă în opinia mea, ca într-o ţară că România, legislaţia permite candidatura a 14 candidaţi pentru președinția ţării, mai amintesc că în realitate, ar fi trebuit, după părerea mea să dai o descriere mai largă asupra persoanei care a ieşit în primul tur de vot cu procentul cel mai mare de alegători, bănuiesc că nimeni din afara României nu a auzit de acest individ, spre deosebire de Simion, conducătorul partidului Aur, care a avut şi întâlniri cu ministrul de externe al Israelului.
În ciudat şocului electoral foarte puternic, care s-a definitivat în cursul zilei de ieri, dar mai ales astăzi, aş vrea să-ţi spun că unele din afirmaţiile pe care le faci mai sus sunt inexacte şi sunt în spiritul că “românii obişnuiesc să se plângă”.
Îţi voi cita propoziţiile la care mă refer, pe care le consider INEXACTE, în urma experienţei mele – nu tocmai mici – cu ceea ce am văzut în România în timp de este – 10 ani.
“De fapt, rezultatele nu ar trebui să ne mire. De la revoluție încoace, poporului român nu i s-a oferit aproape nimic sau prea puțin care să demonstreze superioritatea democrației față de autoritarism sau populism. Cu excepția câtorva mii de cetățeni, milioanele de români, cu familie, cu un salariu care nu le ajunge de la o lună la alta, care asistă lunar la creșterea prețurilor și văd că trăiesc mai prost decât pe vremea lui Ceaușescu, nu vor fi satisfăcuți numai cu drepturile democratice care li s-au oferit, o abordare teoretică. Poate singurul drept care într-un fel i-a satisfăcut a fost liberă circulație prin Europa unde pot pleca să câștige mai bine, muncind acolo unde cetățenii țării pe care o aleg nu mai vor să se angajeze. Sigur, totul e relativ. Cu banii adunați se întorc și își fac o casă, ceea ce ar fi fost imposibil de realizat dacă ar fi rămas pe loc. Dar nu acesta a fost visul milioanelor de români care au plecat și care ar reveni dacă s-ar crea niște condiții. Nu trebuie să uităm că din punct de vedere economic România se află într-o situație dezastruoasă și acesta este punctul sensibil al alegătorului.”
Scrii aici lucruri care nu sunt reale, îmi pare rău că am o părere total diferită, pe baza vizitelor mele în ultimii 2 ani în marile oraşe ale României, Iaşi, Braşov, Cluj, Oradea, Timişoara şi Bucureşti, pe baza cunoştinţelor mele de la televiziunea românească, pe baza întâlnirilor mele cu persoane de vârsta mea şi prin întâlnirea mediatică cu nenumăraţi tineri deosebiţi care educaţi fiind în România au ajuns la poziţii excelente în străinătate – unii chiar au preferat să se întoarcă – şi nu de mult întâlnirea faţă în faţă cu peste 100 de oameni care au fost colegii mei la facultatea de matematică, cu toţii realizaţi foarte foarte bine, profesional, şi care au primit de la viaţă nu numai cu ceea ce i-a înzestrat natura şi părinţii, dar în condiţiile României – pe care tu le numeşti dezastruoase – ei au ajuns foarte departe.
“scrii de exemplu “Cu excepția câtorva mii de cetățeni, milioanele de români, cu familie, cu un salariu care nu le ajunge de la o lună la alta”,
Hai să fim serioşi, dacă aşa ar fi lucrurile nu aş vedea mii de cetăţeni în toate mallurile în care am umblat în decursul anilor, într-atât de mulţi încât e obositor să te afli acolo, printre ei, familii tinere cu copii de toate vârstele, magazine arhipline cu produse şi consumatori, maşini particulare care blochează circulaţia, precum se întâmplă şi în marile metropole ale lumii.
Ba mai mult excursiile în străinătate care sunt făcute de un număr impresionant de cetăţeni români, nu au loc doar din cauză că li s-a oferit libertatea după 1989, dar şi pentru că există posibilităţile materiale ale cetăţenilor de a le înfăptui. Sunt excursii în locuri exotice şi foarte scumpe, la care participă numeroşi cetăţeni, lucru care dovedeşte că nu este vorba nici pe departe de o situaţie DEZASTRUOASĂ, precum, nu-mi dau seama de ce o spui. Ca simplă dovadă o să-ţi menţionez că am participat la o excursie organizată la Bucureşti în Islanda, cu un grup de cca 20 de persoane de vârste diferite, cu toţii fuseseră în cam toate ţările Europei, Israel, etc nu numai odată. Şi nu erau doar persoane din Bucureşti, ci din câteva oraşele nu tocmai mari.
Deci… ştiu că e foarte grav ce s-a întâmplat, dar motivaţia acestui fapt nu stă numai în cele scrise de tine mai mai sus, şi poate că cineva ar putea să facă o analiză mai exactă a motivului pentru care s-a produs în mod atât de deconcertant motivaţiei o asemenea întărire a puterii dreptei în România.
Aş mai menţionat că dreapta este în urcare în toate ţările Europei şi – tot trist într-un fel – unii conducători de dreapta sprijină Israelul, în ciuda politicii lor, pe care probabil nu ai lăuda-o. ŞI last but not least, România, spre deosebire de mutle state europene nu a suferit de fluxul migraţiilor din 2014, în care milioane din Orientul Apropiat, Africa de Nord etc s-au aciuiat Europei întărind populaţia islamică. Au fost însă primiţi foarte mulţi refugiaţi ucrainieni şi probabil că această prezenţă nu a fost simpatizată de majoritatea popualtiei române. Din păcate nu pot scrie mai mult, dar cred că articolul tău conţine părţi care nu corespund realităţii, privind acea realitate din România ultimilor ani.
E dificil să dai o “descriere mai largă a persoanei care a ieşit pe primul loc” pentru că până ieri nu am ştiut despre el decât extrem de puţin, mai deloc. A evoluat “sub radarul presei” nu numai al revistei noastre ci al importantelor posturi TV şi radio şi al presei influente. Pentru că a evoluat online, cu un discurs seducător pentru frustraţi, pentru cei care nu se ajung cu banii (şi sunt milioanele României profunde care nu merg la mall şi nici în excursii exotice). Dar toţi doritorii pot face o googlare pentru a afla cine e Călin Georgescu, cel mai căutat bărbat pe Google, după lovitura pe care a dat-o ieri. Şi te vei îngrozi. Are un discurs mistic şi naţionalist.
Am facut ceea ce ai recomandat chiar inainte, dar nu am putut sa continui ceea ce urmeaza, deoarece atata timp cat un comentariu nu e aprobat nu mai poti trimite un alt comentariu.
Ma gandesc, ca atunci cand vorbim despre un “erou principal” intr-un articol, nu presupune, ca cititorii il vor cauta pe google ca sa afle despre cine este vorba 😉
Câte ceva despre CĂLIN GEORGESCU:
https://hotnews.ro/un-cutremur-politic-financial-times-ii-face-un-portret-lui-calin-georgescu-dupa-primul-tur-al-prezidentialelor-din-romania-1844632
PS.
Nu am avut intenţia să se înţeleagă că sunt impresionată pozitiv de alegerea persoanei necunoscute cu tendinţe naţionalist-fasciste şi de extremă dreaptă (fost membru în AUR), un rusofil (cum mi-a destăinuit o prietenă din România), etc. Sunt de acord cu “ziua cea neagră” – categoric nu ca cea de 5 noiembrie, care încă nu s-a dovedit că e neagră şi nici măcar GRI, ci eventual cea de ieri 24 noiembrie, dar motivările şi explicaţiile din articol sunt mai mult decât exagerate şi ireale şi nu cred că trebuie amestecată alegerea în procente îngrijorătoare a candidatului Georgescu cu situaţia “dezastruoasă” a României după 1989.
La dezbaterea pe care am auzit-o la TVR1 săptămâna trecută, unde au vorbit 8 dintre cei 14 candidaţi, nu a existat NICI O DISCREDITARE A NIMĂNUI FAŢĂ DE NICI UN ALT CANDIDAT. Totul a decurs într-un mod foarte civilizat.
Cu toate calitatile Tik Tok-ului, cu toata manipularea, ptr mine este inexplicabil cum electoratul a votat un candidat fara sa ii auda macar un discurs, fara sa il vada producindu-se in vreo emisiune sau in intilniri directe, practic fara sa stie mare lucru despre el. Nu ma intreb cine este Calin Georgescu. Am vazut, acum, mai bine, dupa ce i -am ascultat speech-ul. Ma intreb cine sint oamenii astia care l-au propulsat pina la nivelul turului II.
Sunt oamenii pe care nu prea-i ascultă nimeni, cei care se informeaza de pe telefon, deschizând filmuleţele difuzate pe WhatsApp de prietenii care le-au văzut pe TikTok, cei care cred poveştile antivacciniste şi teoriile conspiraţiei, dar şi cei care se confruntă cu chestiuni pe care Georgescu le-a abordat ( şi alţii nu) promiţându-le rezolvarea: adicţia la jocuri de noroc, de pildă.
Ceea ce mă nelinişteşte în plus, după acest rezultat uluitor la primul tur de scrutin prezidenţial, este perspectiva alegerilor parlamentare care au loc duminica. Cei doi preşedinţi ai marilor partide persante, PSD şi PNL ( Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă) şi-au dat deja demisiile, dar mă tem că aceste câteva zile (de marţi până vineri) sunt insuficiente să contracareze posibila victorie a extremei drepte. Oricum, mă aştept la o opoziţie naţionalist-extremistă de cel puţin 35%.
Multumesc Eva, pentru prezentarea corecta si clară a situaţiei de fapt. Pentru mine e clar cu cine votez. De fapt voi repeta votul dat înainte de a cunoaşte cât de periculos se apropie un admirator de legionari de a fi preşedintele ţării al cărei cetăţean sunt. In aceasta perioada retinerile mele fata de USR contează mai puţin decât aşteptările faţă de ei.