Număr vizualizări 20 ori
Anul trecut, ca în fiecare vară, soția mea şi cu mine am închiriat o barcă cu pânze și, de această dată, am navigat printre insulele Mării Ionice, în Grecia. După câteva zile am ajuns pe insula Kefalonia și am acostat în portul Argostoli. Plimbându-ne pe străzile orașului, am descoperit, lângă biserica catolică, o mică expoziție cu fotografii, articole de ziar și documente care evocau un episod tragic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: masacrul soldaților italieni de către armata germană nazistă.
Curiozitatea ne-a îndemnat să aflăm mai multe. Am descoperit că acest episod a inspirat romanul Mandolina căpitanului Corelli, de Louis de Bernières, ecranizat ulterior într-un film cu Nicolas Cage, Penélope Cruz și Irene Papas în rolurile principale.
În urma deciziei guvernului italian de a negocia capitularea în fața Aliaților, în 1943, armata germană a încercat să-i dezarmeze pe foștii săi aliați în cadrul Operațiunii Achse. La 13 septembrie, militarii Diviziei de Infanterie Acqui au refuzat să depună armele și au opus rezistență pe insula Kefalonia. Ultimii apărători s-au predat abia după ce au rămas fără muniție. În total, 1.315 italieni au fost uciși în luptă, 5.155 au fost executați, iar alți aproximativ 3.000 și-au pierdut viața după ce navele germane care îi transportau spre lagărele de concentrare au fost scufundate de Aliați. A fost unul dintre cele mai mari masacre ale prizonierilor de război din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și una dintre numeroasele atrocități comise de armata germană.
Masacrul a durat o săptămână. După capitularea Italiei, Hitler emisese un ordin care permitea executarea sumară a oricărui ofițer italian care se opunea, considerându-l vinovat de trădare. Înaltul Comandament German a întărit acest ordin, precizând că, „din cauza comportamentului perfid și trădător al italienilor din Kefalonia, nu se vor lua prizonieri”.
Soldații Gebirgsjäger (vânători de munte) au început să-și execute prizonierii italieni în grupuri de câte patru până la zece. Primele victime au fost chiar soldații care se predaseră. Când un grup de militari bavarezi a refuzat să participe la execuții, aceștia au fost amenințați, la rândul lor, cu moartea.
Generalul italian Antonio Gandin și 137 dintre ofițerii săi superiori au fost judecați sumar de o curte marțială, la 24 septembrie, apoi executați, iar trupurile lor au fost aruncate în mare. Comandantul Diviziei de Infanterie, generalul Luigi Gherzi, fusese executat încă din timpul luptelor, imediat după capturare.
Execuțiile continuau când un ofițer german a dispus grațierea italienilor care puteau dovedi că proveneau din Tirolul de Sud, regiune anexată de Hitler la Reichul German.
Trupele germane erau conduse de generalul Hubert Lanz, un ofițer conservator, de școală veche, și un catolic devotat. În iunie 1941, el și-a condus divizia în invazia Uniunii Sovietice. După ocuparea orașului Liov (Lviv), acolo a izbucnit un amplu pogrom antievreiesc, la care a participat și o parte a populației ucrainene, instigată prin afișe și proclamații germane.
La sfârșitul războiului, divizia lui Lanz se afla în Alpii austrieci, unde s-a predat armatei americane. Judecat în procesul criminalilor de război germani, el a fost condamnat la 12 ani de închisoare. Nu și-a executat însă întreaga pedeapsă. În contextul schimbării situației politice de la începutul Războiului Rece, autoritățile americane au revizuit condamnările mai multor criminali de război, iar pedeapsa lui a fost redusă la perioada deja executată (time served). Astfel, Hubert Lanz a fost eliberat la 1 februarie 1951, după aproximativ șase ani de detenție.
După eliberare, Lanz a devenit activ în Partidul Liber-Democrat (FDP), unde a fost consilier pentru probleme militare și de securitate. În 1954 a publicat o carte despre istoria Diviziei 1 Munte. A murit la München, în 1982, la vârsta de 82 de ani.
George König
