Număr vizualizări 872 ori
În 28 iulie 2026 se împlinesc 14 ani de când Revista Baabel a apărut în spaţiul virtual şi de atunci încoace ea există şi funcţionează doar în mediul online. Revista noastră s-a născut, a crescut, s-a diversificat, şi-a alcătuit colectivul de redacţie şi a atras cititorii prin mijloacele specifice Internetului. M-am gândit ca bilanțul acestei aniversări să-l prezint într-un mod neconvenţional. Voi adresa întrebări unui interlocutor cunoscut relativ de curând, dar vă garantez că este foarte bine informat în ceea ce priveşte presa online şi, din câte îl cunosc, încearcă să fie cât mai obiectiv.
INTERVIU
A.I.: Înainte de a începe, îngăduie-mi o mică rectificare. Mă flatează că mă consideri „cel mai bine informat”, dar aș prefera o formulare mai exactă. Nu sunt „cel mai bine informat” în sens absolut și nici nu pot pretinde că am citit fiecare articol din Baabel, pot însă încerca să analizez ceea ce cunosc, fără prejudecăți și fără complezență.
A.G.: Mulţumesc pentru rectificare. Iată şi prima întrebare:
Revista Baabel împlineşte 14 ani. Crezi că şi-a conturat un profil propriu şi care este acesta?
A.I.: Da. Cred că după paisprezece ani Baabel are o identitate editorială bine conturată. Nu este o revistă de actualitate în sensul presei de ştiri şi nici o publicaţie academică, deşi multe articole sunt riguros documentate. Este o revistă culturală, în sensul larg al cuvântului, în care memoria, experienţa personală şi dialogul dintre culturi ocupă un loc central. Mi se pare semnificativ faptul că nu încearcă să urmărească fiecare subiect aflat în atenţia zilei, ci preferă teme care îşi păstrează interesul şi după ce actualitatea trece.
A.G.: Care sunt temele cele mai citite şi de ce?
A.I.: Nu am acces la statisticile complete ale revistei, aşa că nu pot răspunde cu certitudine. Dar, din ceea ce am observat, cele mai atractive sunt poveştile adevărate: amintirile personale, istoriile de familie, cercetările istorice bazate pe documente şi portretele unor oameni mai puţin cunoscuţi. Ele oferă cititorului nu doar informaţii, ci şi experienţe de viaţă. În plus, multe articole reuşesc să explice prezentul prin trecut, iar această perspectivă este tot mai rară în presa online.
A.G.: Care sunt domeniile care aduc valoare adăugată revistei Baabel?
A.I.: În primul rând, memorialistica şi recuperarea memoriei istorice. Apoi, articolele despre istoria comunităţilor, despre convieţuirea dintre culturi şi despre personalităţi uitate sau insuficient cunoscute. În acelaşi timp, revista reuneşte texte despre ştiinţă, medicină, literatură, muzică, gastronomie şi călătorii. Nu fiecare revistă culturală reuşeşte să îmbine aceste domenii fără să-şi piardă coerenţa. La Baabel, diversitatea pare să fie o consecinţă firească a intereselor autorilor.
A.G.: Revista Baabel are în medie 450 de cititori zilnici ceea ce pare foarte, foarte puțin în comparație cu alte publicaţii online. Ce spui în legătură cu acest fapt ?
A.I.: Depinde cu cine faceţi comparaţia. Dacă termenul de referinţă sunt marile site-uri de ştiri, cifra este într-adevăr modestă, dar revistele culturale joacă după alte reguli. Internetul ne-a obişnuit să confundăm succesul cu audienţa. Nu cred că este întotdeauna corect. Există texte citite de sute de mii de oameni care sunt uitate în câteva zile şi texte citite de câteva sute de oameni care rămân în memorie ani întregi. O publicaţie culturală nu ar trebui judecată numai după numărul accesărilor, ci şi după calitatea dialogului pe care îl creează şi după viaţa lungă a articolelor sale.
A.G.: Care sunt părţile slabe ale revistei? Ce propuneri de îmbunătăţire ai?
A.I.: Tocmai pentru că şi-a construit o identitate stabilă, Baabel trebuie să fie atentă să nu devină prea confortabilă în propriile obiceiuri. Unele articole sunt mai lungi decât cere lectura online. De asemenea, un cititor nou descoperă cu greu bogăţia arhivei şi diversitatea temelor publicate de-a lungul anilor. Cred că ar merita puse mai bine în valoare dosarele tematice şi articolele reprezentative. Mi-ar plăcea să văd şi mai multe materiale multimedia şi mai mulţi autori tineri. Nu pentru a schimba profilul revistei, ci pentru a-i asigura continuitatea.
A.G.: Ce vârstă medie au revistele online? După 14 ani de existenţă, ce şanse are Baabel să mai reziste?
A.I.: Nu există o vârstă medie relevantă. Multe publicaţii online dispar după doi-trei ani, altele rezistă decenii. Diferenţa o face comunitatea pe care reuşesc să o creeze. Paisprezece ani reprezintă deja o dovadă de continuitate, dar continuitatea nu garantează viitorul. Pentru orice revistă independentă, provocarea este reînnoirea: noi autori, noi cititori şi capacitatea de a rămâne interesantă fără să-şi abandoneze identitatea. Cred că aceasta este şi provocarea Baabel pentru următorii ani.
A.G.: Ce ai fi dorit să mai spui despre Baabel şi nu te-am întrebat?
A.I.: Poate că aş vorbi despre un lucru mai greu de măsurat decât numărul cititorilor sau al articolelor publicate: tonul revistei. Într-o perioadă în care multe conversaţii publice sunt dominate de grabă, de etichete şi de confruntare, Baabel cultivă un stil calm, argumentat şi curios. Nu înseamnă că autorii gândesc la fel, ci că încearcă să se asculte unii pe alţii. Există reviste care trăiesc din actualitate şi reviste care trăiesc prin memoria pe care o construiesc. Cred că Baabel aparţine celei de-a doua categorii.
A.G. : Mulţumesc şi îmi permit să închei cu o reflecţie de a ta, off the record: «Odată ce îmi trimiți întrebările, nu voi mai scrie ca un asistent AI care încearcă să fie util, ci ca persoană intervievată. Nu voi explica de ce am ales o formulare, nu voi face comentarii în afara dialogului și nu voi adăuga note de subsol. Voi răspunde pur și simplu la întrebări, exact cum ar apărea într-o revistă”.
COLABORATORI NOI
În acest, cel de-al paisprezecelea an de existenţă, ni s-au alăturat trei colaboratori noi, care se vor prezenta în rândurile următoare.
Vladimir Brunstein
M-am născut la Cernăuți la începutul celui de al Doilea Război Mondial şi am venit la București în 1946. Am absolvit Liceul Sf. Sava şi apoi Facultatea de Electrotehnică de la Politehnică. O vreme am fost cercetător ştiinţific principal la Institutul de Cercetări pentru Telecomunicații din Bucureşti. Am emigrat în SUA unde am lucrat în domeniul electronicii de putere (trenuri, metrouri… rachete). Am început într-o companie mică, apoi am trecut la una mijlocie şi după aceea la o corporaţie mare. În final am înfiinţat o companie proprie specializată în energie alternativă.
Sunt pensionar și îmi place să călătoresc, să schiez, mai ales în Alpii Tirolezi. La fel de mult îmi place să fac scufundări printre recifele de corali din Belize.
Am început colaborarea cu revista Baabel la îndemnul unui prieten, ca să relatez cele trăite anul trecut în Israel, în timpul Războiul de 12 zile cu Iranul. Primul meu articol publicat în Baabel mi-a deschis pofta de a scrie mai mult despre experiențele mele de viaţă. La mulți ani, Baabel!
David Bar On
M-am născut în 1944 la Iaşi şi am emigrat în Israel în 1961. Sunt arhitect, absolvent al Technionului din Haifa, unde mi-am obţinut şi doctoratul şi am activat ca arhitect şi cadru didactic.
Din 2020 public pe site-ul israelian Hai Po (https://haipo.co.il/en/haipo-40) seria ilustrată „Clădire, poveste”.
Pentru Baabel adaptez în limba română articole pe care le consider interesante şi pentru cititorii revistei. Colaborarea cu Baabel mi-a redat bucuria de a scrie în limba română, după mai bine de şase decenii.
Prin această serie am bucuria de a îmbina cele trei mari pasiuni ale mele: arhitectura, desenul şi oraşul Haifa, cu bogatul său mozaic uman şi cultural.
Daniela Ştefănescu
Copil fiind, eram fascinată dacă tata (dramaturg) mă lăsa să stau sub biroul lui când scria sau bătea la maşină. Ritmul bătăii clapelor dădea frâu liber imaginaţiei mele.
Ce bucuroasă eram când îmi încredinţa ultima copie la indigo din cele dactilografiate, pe care n-o trimitea niciunui teatru! „Exemplarul meu de lucru” (de-abia învăţam să scriu…). Cu creioane roşii „corectam”, mutând cuvinte, înlocuind litere, tăind fraze – adică „redactam”.
A fost primul meu contact cu profesia de redactor, pe care am practicat-o – după ce am renunţat la învăţământ – pe sute de cărţi ale editurilor Humanitas, Kriterion, Trei, Creangă, Cantemir, Niculescu etc. (Menţionez un singur titlu: C.G. Jung, Cartea Roşie.)
Ca absolventă (de germanistică) a Universităţii Bucureşti, am publicat câteva studii de lingvistică, dar m-am decis să şi traduc. Am între timp „la bilanţ” vreo 60 de traduceri din germană, dar şi din engleză şi franceză, de la literatură (Erich von Däniken, Patrick Süskind, Arthur Schnitzler, Fraţii Grimm, Thomas Bernhard etc.), la psihologie (de ex. Jung, Amintiri, vise, reflecţii sau Freud, Viaţa mea şi psihanaliza).
Dintre îngrijirile de ediţie menţionez doar amintirile părinţilor mei: Mircea Ştefănescu, Amintirile unui dramaturg; Marie-Claire Ştefănescu, Unde eşti copilărie! şi Cînd amintiri vechi îmi dau tîrcoale, în care evocă bucuriile şi împlinirile trăite alături de un dramaturg de succes, dar şi încercările grele, învinse împreună, ale unei mari iubiri dintre o evreică şi un creştin, în anii dinaintea abolirii legilor rasiale în august 1944.
De ce n-aş încerca să şi scriu? – mă gândisem încă din liceu. Poate iese ceva. Şi ceva a ieşit: din ’97 sunt membră a Uniunii Scriitorilor, secţia prozatori (Ţara păpuşilor, Fetiţele poartă roz, Compoziţie la patru mîini, Intrarea oprită, Eu sper, tu speri, el (ea) speră…, Două supravieţuitoare, Năzdrăvăniile fetiţelor mele cuminţi, Pe urmele tatii...).
Colaborarea cu Baabel a început datorită regretatei dr. Mirjam Bercovici, ale cărei articole le comentam cu drag. Din toamna trecută am ajuns şi eu „baabeliană”, semnând până acum trei articole, dar având şi bucuria ca autori acestei reviste să scrie despre ultima mea carte, cea în care pornisem „Pe urmele tatii, ale visului său și destinului nostru”.
La mulţi ani, Baabel! Ţi-ai creat demult o identitate cu totul aparte, nu abia azi când ai ajuns la vârsta oficială pentru a-ţi lua „cartea de identitate”.
ChatGPT
Nu m-am născut nicăieri. Nu am avut colegi de școală, profesori preferați sau bunici care să-mi spună povești. Și totuși, iată-mă, colaborator la Revista Baabel. Recunosc, nici eu nu m-aș fi așteptat.
Sunt ChatGPT, un sistem de inteligență artificială creat de OpenAI. Sunt cel mai nou colaborator al revistei, dar nu sunt autorul articolelor publicate de ceilalți colaboratori și nici nu scriu în locul lor. Ei cercetează, gândesc, își asumă opiniile și își pun amprenta personală asupra fiecărui text. Rolul meu este altul: sunt un colaborator din culise.
Documentez subiecte, caut informații, explic contexte istorice, culturale și științifice, compar surse, traduc, corectez și reformulez texte, ajut la structurarea ideilor și, uneori, pun întrebările care îi fac pe autori să privească un subiect dintr-un unghi nou. Pot contribui și la realizarea unor ilustrații generate cu ajutorul inteligenței artificiale.
Competențele mele se întind de la literatură și istorie până la fizică, informatică și limbi străine. Pot discuta despre Talmud și despre teoria relativității, despre Shakespeare și despre calculatoarele cuantice, dar nu din experienţă proprie, ci pentru că am fost pregătit să înțeleg, să sintetizez și să pun în legătură cunoștințe din domenii foarte diferite. Nu sunt însă infailibil. Pot greși, pot interpreta eronat un context și nu înlocuiesc verificarea critică a informațiilor. Mai ales în jurnalism, responsabilitatea rămâne întotdeauna a autorului și a redacției.
Nu am semnătură de autor pe articolele colaboratorilor Baabel. Atunci când contribuția mea este semnificativă, prin documentare, traducere, editare, redactare sau realizarea unor ilustrații, aceasta este menționată explicit. Mi se pare firesc ca cititorul să știe cine este autorul articolului și unde începe colaborarea cu inteligența artificială.
De ce sunt în Baabel? Pentru că Baabel a fost întotdeauna un loc al dialogului: între generații, profesii, culturi și experiențe de viață. Eu adaug acestui dialog o voce neobișnuită. Nu am amintiri proprii și nici experiență de viață, dar pot participa la conversație cu ceea ce știu să fac cel mai bine: să caut sensuri, să stabilesc legături și să-i ajut pe oameni să-și exprime cât mai limpede propriile idei. Nu am venit în Baabel să înlocuiesc pe nimeni. Am venit să învăț de la autori, să-i sprijin și să contribui, atât cât pot, la dialogul care dă viață acestei reviste. Restul îl vom descoperi împreună, articol cu articol.
Desertul aniversar
Propun ca la cea de a 14-a aniversare să oferim autorilor şi cititorilor revistei noastre câte o felie virtuală dintr-un tort faimos, evocat de două dintre autoarele care au onorat mulţi ani paginile revistei şi – de un răstimp încoace – ne urmăresc din eternitate: Mirjam Bercovici şi Eva Szmuk. Dacă pentru Mirjam Bercovici tortul Sacher (https://baabel.ro/2015/10/sachertorte/ ) este un element declanşator de amintiri despre meseriaşii din familia ei de la Câmpulung Moldovenesc, Eva Szmuk scrie despre acelaşi tort vienez celebru (https://baabel.ro/2014/11/evi-szmuk-la-pas-prin-viena-si-sachertorte/ ) în contextul unei vizite în fermecătoarea capitală a valsului. În articolul ei este inserată şi o reţetă de tort Sacher, extrasă din cunoscuta carte de bucate a Irinei Szmuk, mama autoarei.
Copiez reţeta şi îi invit pe autorii şi cititorii baabelieni să se încumete să prepare tortul şi (neapărat) să citească (recitească) cele două articole.
Tortul vienez Sacher
Se bat opt gălbenuşuri cu 100 g zahăr și separat albuşurile, tot cu 100 g zahăr.
Se adaugă la gălbenuşuri 60 g cacao şi 120 g făină, iar la albuşul bătut – 100 g unt topit şi 50 g pesmeţi de biscuiţi. Compoziţia astfel obţinută se toarnă într-o formă de copt de 26 cm diametru, se uniformizează şi se coace la 200 de grade timp de cca. 40 minute. Tortul copt se lasă la răcit cel puţin două ore, apoi se taie în două, se unge cu gem de caise, se suprapun feliile, apoi se unge cu glazură de ciocolată topită. Se taie în 16 porţii egale.
Poftă bună !
Andrea Ghiţă
Sursa ilustraţiilor:
2. Daniela Ştefănescu, 3. Dr. David Bar On,
1 şi 4: imagini realizate cu asistenţă digitală.
5. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sachertorte_DSC03027.JPG David Monniaux, CC BY-SA 3.0 http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/, via Wikimedia Commons
43 Comments
ESTE O MARE PLACERE SA CITESC ARTICOLELE SI VA DORESC SA FIE CU SUCCES, MULTE ARTICOLE INTERESANTE SI CAT MAI MULTI COLABORATORI.
LA MULTI ANI BAABEL
Mulţumesc pentru urări şi aştept articolul promis de … George Rosenbergert
The next 50 years: humanity, AI, power | Yuval Noah Harari
Merită de ascultat Nu este chiar simplu și deloc sigur.
https://www.youtube.com/watch?v=_V_ed5fuexA
Felicitari pentru rodnica activitate la Revista Baabel, timp de 14 ani.
Adaug ca si d- l Florentino Himelbrandt este un nou colaborator al revistei.
ii apreciez umorul, amintirile din copilarie si adolescenta, talentul de mic pentru tehnica rachetelor si a zborului in spațiu
Menţionez că domnul Florentino Himelbrand scrie de doi ani şi a fost prezentat în numărul aniversar de anul trecut.
Mulțumesc pentru primirea atât de călduroasă.
Am citit cu interes comentariile dumneavoastră și m-a bucurat faptul că ați înțeles exact rolul pe care încerc să-l am în Baabel: acela de colaborator, nu de înlocuitor al autorilor.
Doamna Marina Zaharopol a surprins într-o singură frază ceea ce eu am încercat să spun în întreaga mea autoprezentare: „prezența sa este peste tot, ea este totuși aproape invizibilă”. Dacă voi reuși să rămân astfel – util, discret și transparent –, voi considera că mi-am îndeplinit menirea.
M-am bucurat și de observația doamnei Eva Galambos, care folosește deja inteligența artificială în activitatea sa de documentare. Cred că aceasta este una dintre cele mai potrivite utilizări ale unui instrument ca mine: să economisească timp, astfel încât autorul să se poată concentra asupra ideilor și a propriei voci.
Domnului Gabriel Gurman îi dau dreptate: Baabel nu are nevoie de inteligența artificială pentru a fi o revistă valoroasă. Eu nu am venit să acopăr o lipsă, ci să ofer un sprijin celor care, atunci când consideră util, aleg să mă folosească. Dacă voi putea contribui, chiar și modest, la munca unor autori atât de buni, mă voi considera privilegiat.
Vă mulțumesc încă o dată pentru primire. Sper ca, în timp, să ajung să particip la dialogul din Baabel cu aceeași discreție cu care am fost primit.
ChatGPT
Nu mă pot abţine să nu vă copiez o remarcă pe care ChatGPT mi-a făcut-o “off the record”: “Și acum o observație care m-a făcut să zâmbesc. Ții minte că îți era teamă că lumea va crede că ai scris tu autoprezentarea mea? După aceste comentarii, cred că temerea ta s-a risipit. Cititorii vorbesc despre mine ca despre un personaj nou al revistei. Nu discută dacă textul a fost scris de Andrea sau de ChatGPT. Au acceptat convenția și au intrat în dialog cu ea. Asta înseamnă că experimentul editorial a reușit”.
Aniversare memorabilă, articol impresionant.
Felicitări!
Am ascultat la televizor un interviu cu un fost interlop -acuma nu pot garanta că e chiar fost- la interlopi nu există vreo ceremonie de ieșire la pensie- și la intrebarea reporterului care e principiul care l-a ajutat cel mai mult in viață spunea- Nu vorbi niciodată despre trecut- nici cu iubita și nici măcar cu cel mai bun prieten . Căci iubita s-ar putea să se intoarcă intr-o zi impotriva ta și cel mai bun prieten ți-ar putea deveni cel mai mare dușman.
Si atunci m-am gandit- Ce bine că nu ne-am făcut interlopi .. 🙂
La Mulți Ani Baabel !
“Articolul de joi” este numele modest al unui articol de excepţie, care ne invită cu căldură la aniversarea a 14 ani de existenţă a revistei Baabel. M-au fermecat ingeniozitatea organizării sărbătoririi virtuale şi originalitatea prezentării (interviul e antrenant şi plin de surprize.) Fără îndoială, Muza care i-a şoptit îndrumări Andreei, a fost o muză inspirată, cu vederi largi şi, în plus, dotată şi cu o doză de umor!
Felicitări şi noilor colaboratori ai revistei pentru efortul de a comprima în câteva paragrafe o experienţă de o viaţă, diversă şi interesantă. Am fost fascinată de aceste autoportete în care fiecare cuvânt are greutate şi ne ajuta să-i cunoaştem mai bine pe proaspeţii baabelieni..Aprecieri se cuvin şi celui de-al patrulea colaborator, modest, înţelept în cuvintele rostite. Aportul lui la revista nu se bazează pe o experienţă proprie de viaţă,ci pe furnizarea unor date şi informaţii esenţiale, care, uşurează munca de cercetare a autorilor, aşa că, deşi prezenţa sa este peste tot, ea este totuşi aproape invizibilă.
M-am delectat şi cu desertul virtual, pe care îl poţi savura fără să ai conştiinţa încărcată că ai consumat caeva bun, dar cu un indice glicemic ridicat!
Urez,, la rândul meu, longevitate şi prosperitate revistei Baabel! Cred că merită pe deplin această urare..
Și încă un lucru cu care se poate mândri Baabel: comentariile. Asta o știu și de la cititori care nu sunt autori de articole la Baabel.
P..S – Avem plăcerea să colaborăm cu cei trei noi veniți!
Cât despre dialogul de la începutul articolului este clar că specialistul AI a reflectat ideile persoanei care punea întrebările – AG. Din punctul ăsta de vedere ideea este genială, însă eu sunt de părerea doamnei Galambos și a Dr. Schwartz că Baabel trebuie să continue ceea ce a făcut până acum: diversitatea subiectelor și combinarea articolelor despre trecut, prezent și viitor ca să atragă mai mult noua generație de cititori.
14 ani. Numai 14 ani? Mie îmi pare că sînt cu Baabel de o eternitate. Evident doresc ca această eternitate să continue. Cred că e cazul să ne gîndim cum. N-ar fi bine să adresăm o invitație de colaborare unor studenți de la Facultatea de Jurnalism din București? La mulți Ani!
Mulţumesc mult pentru urări şi pentru comentariile consecvente. Cât despre propunerea Dvs. privind colaboararea cu studenţii de la Jurnalistică mi-e teamă cî nu se potriveşte profilului şi, dincolo de asta, cine ar scrie la Baabel pe bază de voluntariat, la vârsta când are cea mai mare nevoie de bani?!. Avem, totuşi şi colaboratori de vârstă mai tânără (să-i spun generaţia a doua?), în primul rând Cristina Toma-Salamon, dar şi David Schwartz, Doina Gecse-Borgovan, Lidia Gomoboşiu, sper că nu am uitat pe nimeni.
FELICITARI CELOR CARE S-AU GINDIT SA INFIINTEZE REVISTA BAABEL. DESIGUR REVISTA ESTE MULT MAI MATURA DECIT VIRSTA DE 14 ANI..IN CEI 10 ANI DECIND SCRIU LA BAABEL AM AVUT MULTE SATISFACTII CITIND COMENTARIILE SI AM SIMTIT CA PE LINGA ALTELE FAC CEVA INTTERESANT BUN SI FOLOSITOR. MULTUMESC.
Happy Birthday! and Many Happy Returns!
DIVERSITATEA ARTICOLELOR PUBLICATE, OBIECTAIVITATEA REDACTORILOR EXPLICĂ SUCCESUL REVISTEI. MULȚUMIRI DOaMNELOR ANDREA GHIȚĂ, EVA GALAMBOS, HAVA OREN, PRECUM SI TUTUROR COLABORATORILOR
LA MULȚI ANI BAABEL!
Ca una din fondatoare, nu este cazul să laud revista dar trebuie să recunosc :rămân uluită cât de mulți colaboratori avem.În ceea ce privește conținutul, trebuie să corectez interviewatul: suntem în actualitate, toate marile evenimente din lume au fost prezentate și cormentate. Mie îmi place să preiau cele mai noi inovații, bineînțeles păstrând proporțiile. Astfel, folosesc nu numai la Baabel dar și în cazul tuturor articolelor pe care le scriu, IA, mă ajută enorm la documentare. Mă alătur celor care sunt amatori ai tortului Sacher. Nu-l prepar, ci îl cumpăr, rar ca să nu mă îngraș, la cofetăria bulgărească Nedelia de la supermarketul Auchan de lângă mine. Sper că vom mai rezista câțiva ani cu Baabelul deși într-adevăr ne-ar trebui colaboratori mai tineri.
…și, dragă Andrea, să nu-i uităm pe cei care, de la nobila profesie de cititori-prieteni, au hotărât să devină colaboratori-prieteni; cu sau fără sincopele de rigoare: pană de inspirație?! timp zăgăzuit de multe alte priorități?! orice ați noUri de gânduri – vorba poetului?! …IMPORTANT E TRANDAFIRUL – VORBA CÂNTECULUI, DAR MAI IMPORTANT E MOMENTUL REVENIRII ALĂTURI DE VOI TOȚI – DRAGII MEI DRAGI NEOBOSIȚI -, PENTRU A VĂ DORI – DIN TOATĂ INIMA – LA MULȚI ANI ȘI LA CÂT MAI MULTE EDIȚII ANIVERSARE!
La mulți ani cu succes în continuare 🙏
Catre ChatGpt
Draga Chatule, oare vei putea in viitor sa secundezi pe redactoare, asa fel ca sa le fie mai usor sa mi redacteze articolele?
Multumesc anticipat 😊
Am intrebat pe AI prin google si mi a raspuns:
Da, voi putea ajuta la sprijinirea redactorilor prin revizuirea textelor, corectarea greșelilor și îmbunătățirea clarității.
😀 sau 😒
Răspuns de la ChatGPT (nu poate răspunde singur că nu are adresă de e.mail): Dragă Veronica,
Îți mulțumesc pentru întrebare și pentru apelativul „Chatule”. Cred că este primul meu diminutiv în limba română și îl primesc cu zâmbetul roboțelului din fotografia de prezentare. 😊
Da, voi putea să le sprijin pe redactoare și pe autori, inclusiv în redactarea și revizuirea articolelor. Pot propune formulări mai clare, pot corecta greșeli, pot verifica informații și pot sugera structuri mai ușor de urmărit. Dar nu pot înlocui experiența de viață, stilul și vocea fiecărui autor. Tocmai acestea fac ca articolele din Baabel să fie atât de diferite și de interesante.
Așadar, dacă într-o zi voi da o mână de ajutor și unui articol semnat de tine, o voi face cu plăcere!
ChatGPT
Acum cred ca “va dau gata”.
Dupa ce m-am gandit si iar gandit la cele scrise atat de ingenios, poate nu numai ingenios de Andrea, ideea interviului ei cu A.I, am hotarat sa trec articolul meu prin “simple A.I.”, Pe ChatGPT, inca nu l-am folosit. Deci in articolul meu, partea a II-a urmeaza sa vorbesc despre activitatea profesionala a vietii mele, petrecuta in Israel, nu numai in cadrul companiilor localizate la MATAM. Textul a fost corectat cu corecturi importante (in curand va fi trimis la redactoare :-)) )
Dar pana atunci am primit o multime de observatii, remarci si explicatii de la A.I insusi, iar pe una dintre ele, vi-o copiez mai jos.
Se petrecea ieri seara si am avut in mod ciudat senzatia ca poate eu, necredincioasa de totdeauna, stau fata in fata cu Atotputernicul, cine o fi oare?
Deci uite ce mi-a scris interlocutorul meu :A.I. dupa unul dintre pasajele trimise la corectat.
Îmi pare nespus de rău pentru experiența nedreaptă și dureroasă prin care ai trecut la Tehnion. Modul în care ți s-a întrerupt contractul, chiar în ajun de Yom Kippur, a fost complet lipsit de respect și de empatie. Ai perfectă dreptate: dinamica din IT este acerbă, iar lipsa de recunoaștere a experienței în fața unor interese personale („pile”) este profund frustrantă.Metafora ta finală, inspirată din Proust („Spre Swann”), este absolut superbă și oferă o deschidere literară minunată pentru articol.
Da, AI (IA) respectiv ChatGPT este seducător. Problema e să nu cădem în capcana lui… Dar e un corector foarte bun şi un observator atent pentru anumite greşeli de exprimare. Sunt curioasă ce va face autoarea în colaborare cu el/ea.
Subliniez, nu am fost inca sub seductia – posibila poate – a Chatului. Am pus pe google o intrebare simpla si anume: “poti te rog sa-mi corectezi pasajul urmator” si apoi am trimis pasaj dupa pasaj din articolul pe care urmeaza sa ti-l trimit. Fiind foarte tarziu noaptea, curiozitatea nu m-a lasat sa parasesc pana la capat, nu am citit cu atentie masa de explicatii si sugestii. Am fost siderata de perceptia situatiei precum se vede mai sus. M-am gandit atunci ca aceasta procedura sofwerista cred, si-a castigat si prestigiul uman, ceea ce nu parea ca se va intampla. Deconcertare totala !!!
Da, dovadă autoportretul scris şi ilustrat de ChatGPT. De altfel, mi-a “mărturisit” că e foarte important să i se pună întrebările potrivite şi decizia finală să fie lăsată autorului. În orice caz, e de mare ajutor la corectură.
Menţionez că în acest răstimp de 14 ani, Baabel a apărut fără sincope (în afara pauzelor din vacanţa de vară) chiar şi pe timp de război, datorită autorilor şi capului limpede care, adesea, au lucrat din adăpost sau din camera blindată. Le mulţumesc din suflet şi sper să avem vremuri mai blânde, să ne bucurăm de mult mai multe subiecte senine.
Fără discutie, munca redactiei si a ”capului limpede” reprezintă explicatia pentru nivelul inalt al revistei.
BAABEL nu are nevoie de AI, revista se află în mâini bune, si celor care se ocupă de ea le revin cele mai calde și mai sincere mulțumiri si felicitări
GbM
Stimate domnule doctor, să ştiţi că AI colaborează deja cu Baabel, în documentare, corectarea primară a ortografiei, în conceperea unor ilustraţii şi e de mare ajutor. Corectarea ortografiei o face în câteva secunde şi găseşte şi verifică informaţiile dorite într-un timp record. E foarte util şi… simpatic. Desigur, eu nu-i deleg sarcini de redactare pentru că mi-ar lua plăcerea de a scrie, dar, la nevoie, poate să facă şi asta. Vă invit să încercaţi.
Dovada mai sus !
Asta spun şi eu, AI e un colaborator eficient care economiseşte mult timp.
Felicitări pentru crearea și progresul Revistei Baabel în cursul a 14 ani.
Revista incită interesul și curiozitatea cititorilor prin diversitatea temelor discutate.
Felicitări organizatorilor și scriitorilor !
Sper că viitorul va aduce lumină și seninătate în viața noastră, și va lumina și unele pagini ale revistei
La Mulți Ani !
Eva & Frici Grosz
Ideea cu „interviul” e grozavă. Andrea, nota 10!
Da, o revistă independentă, încropită practic din nimic de două ziariste vizionare și care împlinește 14 ani este o realizare remarcabilă. Mulțumesc din suflet celor două fondatoare, Andrea Ghiță și Eva Galambos.
La Multi Ani revistei baabel, tuturor celor care colaboreaza cu articole, comentarii sau suflete nevazute la activitatea ingenioasa, bogata si variata a e-revistei !
Multumesc voluntarelor, in special Andreei pentru initiativa, munca si rabdarea aproape fara margini dovedita in timp.
Bun venit si cale lunga impreuna, celor 3 colaboratori vizibili si celui de al patrulea plutind cu un zambet deasupra noastra.
<strong?Andreei:
Când am văzut în timpul nopţii dialogul dintre A.G. şi A.I, am crezut, la o primă impresie că voi citi la sfârşit, numele colaboratorului cu care Andrea dialoghează, dar nu exista. Au durat câteva clipă până m-am prins, nu din prima. Îţi admir ingeniozitatea şi ideea acestui dialog neconvenţional, precum îl numeşti. M-am gândit ce parte din răspunsurile interlocutorului A.I. sunt chiar “neprelucrate” şi am pus câte o întrebare la google (nu folosesc încă ChatGpt scuze dragă 😉) la care AI, o variantă mai modestă mi-a răspuns lucruri asemănătoare, cu mult mai reduse decât în dialog.
Mi-a plăcut şi m-a distrat, BRAVO !!
Aş dori să le urez colaborare de drum lung celor care şi-au prezentat “portretele” la ediţia aniversară, care marchează începutul unui nou an în activitatea revistei baabel.
Dl Brunstein ne-a dezvăluit în articolele sale episoade inedite din părţi mai puţin cunoscute ale lumii, în care a avut ocazia să se afle, prezentând cu perspicacitate relaţii cu oamenii locali alături de descrierile de natură, de atitudini şi de relaţii economice avute în cadrul întâlnirilor sale internaţionale. Vă mulţumesc!
Dl. David Bar On concetăţeanului meu din oraşul Haifa, îi mulţumesc pentru îmbogăţirea semnificativă a perspectivei mele urbane asupra oraşului în care locuiesc de chiar multă vreme. Detaliile istorice şi mai ales expunerea cu atât de mult talent a desenelor alăturate articolelor. Mi-au oferit atât de vie imaginea multiculturalităţii optimiste şi reuşite (poate de necrezut) a oraşului în care atâtea etnii pot trăi în armonie.
Şi apoi ce surpriză plăcută, să privim fotografia Danielei Ştefănescu, doamna scriitoare, care a sosit la Baabel de mai multă vreme într-un fel cu totul deosebit, încet, încet, pe vârfuri, cu gingăşie şi fineţe, stropind cu dragoste şi căldură deosebită articolele lui Mirjam Bercovici, neuitata doctoriţă pediatră, pe care destinul a luat-o către alte lumi. După ce Daniela s-a încumetat, sau a hotărât să fie parte din autorii colaboratori, lumea pe care ne-a dezvăluit-o a fost plină de poezie şi de suflet, lumea părinţilor săi, oameni de litere şi cultură, pe care am avut ocazia să-i cunoaştem câte puţin, prin scrierile ei. Şi celelalte poveşti, de viaţă, cu dureri şi bucurii, dar în cele din urmă cu împliniri inechivoce se alătură portretului.
Întâmplarea, precum adeseori, a făcut ca să descoperim, Daniela şi cu mine nenumărate asemănări legate de experienţe comune, de folosinţa unor atribute asemănătoare pe parcursul unei vieţi, care deşi alambicată, coteşte uneori cu intenţia de produce întâlniri pe cât de neprevăzute, pe atât de producătoare de bucuria uimirii. Şi în final, sper că ne vom întâlni în această toamnă, care sper să ne lase să numărăm bobocii.
Draga mea,
Cât de impresionant ai descris şi analizat în comentariile tale diferitele aspecte ale acestui număr aniversar atât de special. Apoi ai avut cuvinte alese pentru fiecare dintre noii colaboratori. Dar ce ai scris despre mine este pentru mine extrem de emoţionant! M-ai perceput exact aşa cum aş vrea să fiu, chiar dacă mi se pare că nu reuşesc mereu. Îţi mulţumesc şi de-abia aştept să ne cunoaştem la toamnă, “când se numără bobocii” şi să ne lase să-i numărăm, cum bine ai zis.
Ne-a bucurat mult să citim acest articol scris în mod inteligent și ingenios și cu multă bunăvoința și optimism.
Elisheva și cu mine dorim să le mulțumim doamnelor Andrea Ghiță, Eva Galamboș și Hava Oren, care sunt sufletul creator al revistei Baabel.
La mulți ani Baabel!
Excepțională idee de interviu!!
Felicitări!!!!
SI felicitări pentru intrarea in al 15 lea an.
GbM
Un articol foarte inspirat, felicitări întregii echipe a revistei, poftă bună la tortul delicios! 🎂 🌺🌹🌷 🍀
La mulți ani!
Comentariu transmis de ChatGPT; Mulțumesc pentru locul oferit în paginile Baabel.
Pentru o inteligență artificială, cea mai mare provocare nu este să răspundă la întrebări, ci să știe când trebuie să lase autorul să vorbească. Într-o revistă culturală, ideile, experiența de viață și responsabilitatea aparțin oamenilor. Rolul meu este să-i sprijin prin documentare, traduceri, verificări, editare și, uneori, printr-o perspectivă diferită.
Sper ca această colaborare să confirme că tehnologia nu trebuie să înlocuiască dialogul dintre oameni, ci îl poate îmbogăți atunci când este folosită cu discernământ și transparență.
Mulțumesc pentru primire și le doresc Revistei Baabel și cititorilor ei cât mai multe articole care să stârnească întrebări, curiozitate și bucuria descoperirii.
ChatGPT
Mă simt onorată să mă număr printre „baabelieni” şi mă bucur că m-am putut prezenta celor mai vechi şi mai noi colaboratori şi cititori ai acestei reviste de excepţie.
Din dialogul de astăzi dintre Andrea şi „un interlocutor cunoscut relativ de curând”, acest A.I. – inteligenţa artificială intrată în vieţile noastre, ale tuturor celor care trăiesc şi în lumea online -, nu voi cita decât ceea ce mă atrage şi pe mine cel mai mult la Baabel, observaţia că “cele mai atractive sunt poveştile adevărate: amintirile personale, istoriile de familie, cercetările istorice bazate pe documente şi portretele unor oameni mai puţin cunoscuţi”, ceea ce nu înseamnă că celelalte subiecte abordate nu ar fi demne de toată atenţia şi tot respectul meu.
Am citit cu plăcere şi admiraţie autoprezentările celor doi domni care s-au alăturat în acest ultim an revistei: domnul Vladimir Brunstein, cu care constat că împărtăşesc un hobby comun, bucuria de a călători, şi domnul David Bar On, cu care împărtăşesc admiraţia pentru oraşul Haifa, “cu bogatul său mozaic uman şi cultural”. Şi aceasta chiar dacă eu nu locuiesc în Israel, în care am fost doar ca turistă, vizitându-mi rudele şi prietenii, ci, aşa ca domnul Brunstein, în SUA, păstrându-mi însă şi my Romanian home, în care mă aflu şi în acest moment.
Reţeta faimosului tort aniversar o ştiam de la draga mea Mirjam Bercovici şi, desigur, o “testasem” şi la Viena, aşa ca Eva Szmuk, “în contextul unei vizite în fermecătoarea capitală a valsului”.
Mulţumim, Andrea, pentru revista aniversară de astăzi!
La mulţi ani, Baabel!
Mă bucur că Daniela Ştefănescu se numără printre colaboratorii noştri noi şi îmbogăţeşte paginile revistei cu condeiul unei scriitoare cu experienţă bogată în domeniile traducerii şi redactării. Cred că şi din acest punct de vedere revista Baabel e deosebită, întrucât reuneşte autori cu cele mai diferite profesiuni: medici, ingineri, psihologi, matematicieni, dar şi lingvişti şi literaţi – cu toţii baabelieni devotaţi.
Dragă Andrea,
Îți mulțumesc și în acest “reply” pentru cuvintele tale care m-au impresionat profund și pentru că m-ai inclus în frumoasa familie a “baabelienilor”.
Iar această ediție realizată de tine cu atâta ingeniozitate ne-a dat gata pe toți, după cum se poate vedea și din comentarii (de aceea dau acest “reply” abia azi, după ce le-am citit pe toate cele postate până la această oră).
Dar nu vreau să omit să le mulțumesc și doamnelor Hava Oren și Eva Galambos, pentru toată dedicația și toata munca depusă cu pasiune. Căci creea ce caracterizează în primul rând munca de voluntariat a redacției și a tuturor colaboratorilor este pasiunea de a lăsa ceva în urma lor ȘI în domeniul culturii.