Toamnă târzie… un doctor bătrân stă la biroul cabinetului și privește pe geam. A avut deja o mulțime de consultații și fluxul nu pare a se opri. Pentru că majoritatea sunt bolnavi închipuiți ! Dar dacă ne gândim puțin, – își spune el – ,,Fie, mai bine mofturi decât ceva grav “. Iată că bate cineva la ușă și intră stâlpul unei familii numeroase de bunici, unchi, mătuși, care desigur se molipsește săptămânal de cele mai moderne boli. ,,Respectele mele doctore, – – spune reprezentantul familiei de bolnavi închipuiți. Am venit pentru rețete și sfaturi.

Toamnă târzie… un doctor bătrân stă la biroul cabinetului și privește pe geam. A avut deja o mulțime de consultații și fluxul nu pare a se opri. Pentru că majoritatea sunt bolnavi închipuiți ! Dar dacă ne gândim puțin, – își spune el -“. ,,Fie, mai bine mofturi, decât ceva grav “. Iată că bate cineva la ușă și intră stâlpul unei familii numeroase de bunici, unchi, mătuși, care desigur se molipsește săptămânal de cele mai moderne boli. ,,Respectele mele doctore, – spune reprezentantul familiei de bolnavi închipuiți. Am venit pentru rețete și sfaturi. Credeam că mătușile mele vor deveni mai înțelepte cu vârsta, da nici pe departe.“. ,,O știi pe aia cu colegul de liceu?“. ,,Nu“. ,,Două foste colege se întâlnesc și se hotărăsc să viziteze o prietenă comună din școală . Ajung la ea, sună, sunt primite cu mare bucurie și se așează la povești. “Gazda se ridică: ,,Ia stați să vă aduc o cafea“, apoi se întoarce după o clipă: ,,Ce-am zis că vă servesc? ,,Cafea“ – spun colegele și o însoțesc la bucătărie. După zece minute: ,,Dar nu v-am servit nici o cafea. Istoria se mai repetă de câteva ori și văzând că se înserează, prietenele hotărăsc să plece pe la casele lor. Pe stradă una îi spune celeilalte : ,,Ai văzut prietena noastră nu ne-a servit nici o cafea“. ,,Ai fost la ea și nu m-ai luat și pe mine ?. “, și apoi se grăbesc fiecare spre casă pentru a-și schima scutecele…“. ,,Ce zici ? – spuse doctorul. ,,O, rudele mele nu sunt chiar așa !“.,, Ei vezi ? Dar pe-aia cu soții o ști ? “. ,,Nu“. ,,Un cuplu a îmbătrânit împreună. După un timp soțul s-a îmbolnăvit și a căzut la pat.  Soția stătea în permanență în preajma lui și-i purta de grijă. La un moment dat soțul a sps ,,Du-te și te odihnește și tu ! “. ,,Ești sigur ? n-ai nevoie de nimic ? “. ,,Nu“. Dar cum s-a întins pe canapea, soțul a strigat-o, ,, Ne-am înțeles că n-ai nevoie de nimic jumătate de oră”. ,, Da ? Nu-mi aduc aminte. ”. ,,Ei cum e ?”. ,,Aveți dreptate, ai mei sunt mult mai de treabă. ,,Atunci ia rețetele și s-auzim numai de bine”.

Încet, încet vine și ora sfârșitului de program al zilei de muncă și doctorul se gândește cu anticipație acră-amară la vremea destul de apropiată când nu va mai lucra. Hotărăște într-un târziu să plece acasă unde-l așteaptă soția cu prânzul. Aceasta și-a petrecut dimineața într-un mod deosebit de constructiv, scoțând sâmburii la sute și sute de porumbele pe care le-a transformat într-un gem acrișor. După o masă cardio-protectoare, adică foarte frugală, soția se duce să-și tragă sufletul în umbrar, iar doctoral încearcă în chip de desert gustul gemului de porumbele.   După un minut își mustră soția ,,N-are destul zahăr  ! “. ,, N-ai spus tu că prea mult zahăr crește glicemia și colesterolul ?!  “. ,,  Prea mult, dar ăsta îți face gura pungă  “. ,,Și ce să fac acum ?! “. ,,  Cum ce să faci, să torni conținutul borcanelor în oala de dulceață, cu zahăr suficient, să speli borcanele, să le pui la uscat, și după ce ai fiert gemul, să-l pui iarăşi în borcane !  “. ,,Știi ce, chiar așa voi face, vreau să-ți placă gemul ăsta. La anul n-o să mai fac, nu-mi va mai permite timpul?!  “. ,,Dar ce activități importante vei avea ?! “. ,, Imediat ce nu mai lucrezi, mă angajez eu ! ?!“. ,,Serios ? Și cine crezi că are nevoie de tine ?“. ,,Mi-am găsit două joburi de consultant culinar în urma neprețuitelor tale sfaturi dietetice și a unor cursuri pe internet “. ,,Ce vobești, dar cu cine o să mai cert acuma că voi fi mai mult pe-acasă ?“. ,,Găsești tu cu siguranță, milă nu mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima!“. ,,Dar cu timpul va trebui și tu să stai mai mult pe-acasă, din cauza scutecelor “. ,,Domnul îmi e martor că m-am rugat în fiecare zi să mă ia la el înainte să am nevoie de…pamperşi !“. Discuția s-ar fi putut prelungi cu ceasurile, dar cum fiecare combatant rămânea cu opiniile lui, au preferat să admire natura, supraveghind fierberea gemului de porumbele.