Atentatul criminal de la Burgas împotriva unui grup de turişti israelieni care au venit să-şi petreacă concediul în Bulgaria pe malul, Mării Negre, a produs o undă de şoc în Europa, inclusiv în Europa de Est. Până acum se credea că ţările situate în această zonă, şi aici mă refer şi la România, sunt ferite de astfel de pericole, că Bulgaria, unde trăieşte o numeroasă populaţie de religie musulmană sau România, de asemenea cu o populaţie musulmană şi cu relaţii bune cu state islamice, nu vor deveni ţinte ale atacurilor cu bombe.

Nu a fost să fie aşa, dimpotrivă, autorii atentatului au profitat de gradul mai redus de alertă – în fond aceste ţări nu aveau de ce să se teamă, nu au existat semnale în această privinţă – şi s-au strecurat nestingheriţi la locul faptei. Nu este imposibil ca în Bulgaria să fi fost ajutaţi de localnici, posibil din comunitatea musulmană, sau de persoane care s-au pierdut printre aceştia. Indiferent cum a fost, rezultatul s-a văzut şi problema care se pune este ce e de făcut. Dacă informaţiile obţinute de autorităţile israeliene sunt corecte, în spatele atentatelor se află organizaţia radicală islamică Hezbollah, sponsorizată de Iran. Se dovedeşte încă o dată că apelurile lansate de Israel comunităţii internaţionale de a înăspri măsurile împotriva Iranului nu sunt zadarnice. În fond nu trebuie neapărat să se aştepte la cel mai rău scenariu – realizarea armei nucleare, ameninţarea folosirii sau chiar folosirea ei. Atentatele teroriste, chiar dacă nu duc la moartea unui număr mare de persoane, sunt menite să trezească panică, teamă în rândul oamenilor, suspiciuni faţă de celălalt de altă religie sau neam, creare de tensiuni între popoare şi ţări. În acest sens, monitorizarea atentă a organizaţiilor islamiste radicale, includerea lor în rândul celor teroriste, controlul provenienţei finanţării lor şi măsuri drastice împotriva liderilor şi membrilor ar fi un mijloc de prevenire a unor tentative de atentat. De aceea, este greu de înţeles atitudinea Uniunii Europene care nu doreşte să-şi extindă lista organzaţiilor teroriste. Terorismul este un fenomen fără frontiere, acest lucru s-a putut constata în ultimii peste 40 de ani, iar începând cu 11 septembrie a devenit o ameninţare globală. Ceea ce s-a întâmplat la Burgas este cea mai bună dovadă că nu există ţări sigure, mai puţin vulnerabile. Ameninţarea teroristă este ca o molimă şi dacă nu se iau măsuri, se extinde cu o viteză uluitoare. Ea ajunge să afecteze cele mai frumoase manifestări, ale căror ţeluri sunt tocmai prietenia, apropierea între oameni, încrederea reciprocă, şi aici, concret, mă gândesc la Jocurile Olimpice de la Londra. Mărturisesc că gândurile din acest articol nu au fost inspirate de sau numai de atentatul de la Burgas, ci şi de imaginile pe care le-am văzut despre Londra, cu lansatoarele de rachete aşezate pe acoperişurile caselor, cu blindate pe străzi şi avioane militare care zboară de-asupra oraşului, precum şi de reportajele pe care le-am citit despre felul cum s-a pregătit Marea Britanie pentru acest eveniment care ar fi trebuit să fie, folosind cuvintele lui Hemingway, a moveable feast, o sărbătoare permanentă. Londra, oraş asediat, cam acestea au fost titlurile articolelor legate de subiectul securitate, măsurile şi aşa deosebite fiind probabil înăsprite la zvonul, şi sperăm că va fi numai zvon, că atentatorul din Burgas s-ar fi îndreptat spre Londra ca să repete gestul mişelesc. 50.000 de membri ai forţelor de poliţie şi militare, la care se adaugă şi angajaţi ai unor firme de pază private, păzesc Londra. Prin aeroporturi, gări și staţii de metrou patrulează poliţişti însoţiţi de câini. 12.500 de poliţişti de la Scotland Yard supraveghează capitala britanică şi locurile unde se desfăşoară evenimentele Olimpiadei, inclusiv satul olimpic. Parcul Olimpic este înconjurat de garduri electrificate cu o putere de 5000 de volţi. Stadioanele şi întreaga capitală sunt împânzite de camere de luat vederi. Pe acoperişurile stadioanelor sunt plasaţi lunetişti şi au fost pregătite locuri speciale de înaltă securitate pentru a salva VIP-urile în cazul unui atac terorist. De la începutul lunii, la Greenwich, pe Tamisa, se află ancorat portavionul HMS Ocean al marinei militare britanice, de pe care pot decola elicoptere. În centrul Londrei se află instalate şase puncte cu rachete sol-aer, iar în apropierea stadionului olimpic ele au fost amplasate pe acoperişurile unor blocuri de locuinţe. Instalaţii radar controlează spaţiul aerian al capitalei britanice, iar avioane de luptă Typhoon se află în stand-by la baza aeriană Northolt.

În antichitate toate războaiele încetau în timpul Olimpiadei. Era o competiţie a păcii. Am reînviat Olimpiada, am încercat să impunem sprirtul olimpic, dar nu am reuşit să eliminăm ameninţarea războiului, chiar dacă este vorba numai de unul subteran.