Irina Markovits: MISTERUL INELULUI MEU

Cu cativa ani in urma, ma plimbam pe stradutele inguste si pietruite din Rovenij, un orasel din nordul Croatiei, langa granita cu Italia. Dintre toate magazinasele si artizanatele care imi puteau atrage atentia, am intrat in unul foarte nereprezentativ pentru mine: unul mic, cu bijuterii. Interiorul in penumbra stralucea de luminile multicolore ale bijuteriilor impodobite de pietre si cristale. Randuri intregi de inele isi ridicau capetele spre mine, ca flori sculptate in metal, asteptandu-mi degetele pentru a se trezi la viata.

Bratarile mai ca frematau pentru sansa de a mi se incolaci ca o ghirlanda la incheietura mainii, iar cerceii lungi se leganau, cu fiecare miscare, pentru a-mi atinge gatul. Insa eu nu aveam ochi decat pentru inele – erau pentru toate degetele, in diverse marimi si forme, unele mari si vulgar de opulente, altele mici si timide, infrumusetate de pietre fatetate de citrin, ametist, smarald, rubin, opal, peridot, jad, diamant, safir, acvamarin, granat… Care este al meu, care dintre ele ma astepta pe mine? Voi gasi oare un inel, acel inel, THE ring to rule them all? M-am indragostit, nebuneste si literalmente la prima vedere, de culorile fericite – la fel ca mine, in acea vacanta – ale unui inel, modest in comparatie cu celelalte dar perfect pentru mine. Mi-a fost daruit atunci, drept simbol a 7 ani de casatorie. Desi nu sunt genul de femeie care asteapta si poarta bijuterii, l-am dorit pentru ca stiam ca, spre deosebire de randurile nesfarsite de coliere, margele si cercei colorati dar “de masa” care imi impodobeau peretii dormitorului, acesta urma sa fie un inel pe care il voi purta zilnic. Ocazional, cumperi ceva – o haina, o geanta, o bijuterie – si cineva il remarca si face un comentariu, de fiecare data, inevitabil. Asa se intampla cu inelul meu de cocktail. Care este atractia lui, m-am intrebat? Un inel colorat, de cocktail, este antiteza verighetei: nu declara nici un fel de statut, decat dorinta de a purta un lucru frumos. Mi-am dat seama si cum ar trebui purtat un astfel de inel: pe o mana neimpodobita de alta bijuterie. Cu cat mai simpla rochia, cu atat mai mare, mai colorat, mai spledid si mai ostentativ ar trebui sa fie inelul, ca cele din colectia lui Ellen Barkin – care, btw, si le-a licitat imediat dupa divortul ei, drept simbol al unei independente regasite (a strans aproape jumatate de milion de dolari, she’s a lucky lady!). Un inel de cocktail este cel mai bine vazut cand mana tine un pahar de cocktail. Este ca maslina sau coaja de lamaie din martini, plasata acolo pentru a fi observata prin lumina reflectata care strabate bautura si paharul. Inelul de cocktail nu este o piesa de colectie, pe care o vei lasa mostenire si nimeni nu se asteapta sa aiba o valoare exorbitanta. Poate tocmai de aceea, variantele cu cristale colorate, ieftine, au la fel de mult succes si arata la fel de minunat ca o bijuterie veritabila. Inelele impodobite de cristale (swarovski sau otherwise) nu ar trebui sa pretinda ca sunt altceva decat bijuterii infrumusetate de sticla colorata, oricum nimeni nu te va crede ca porti bijuteriile coroanei. Astfel de inele sunt inlocuitori de lux, lux de care ne dispensam, dar in nici un caz nu pot tine locul adevaratelor podoabe. Cat despre inelul meu croato-italian, nu stiu care este misterul lui. Este intr-adevar bijuteria mea cea mai scumpa, la propriu si la figurat prin valoarea ei sentimentala, dar nici nu se compara cu valoarea altora. Il invart aproape zilnic pe degetul mijlociu al mainii drepte si ma bucur in fiecare zi de caleidoscopul pietrelor lui. Cred ca a fost facut pentu mine, cred ca eu am fost nascuta sa il gasesc in micul magazin de pe o straduta croata, iar el ma astepta sa fiu suficient de femeie ca sa il pot purta. Pentru ca si varsta isi spune cuvantul. A te maturiza inseamna printre altele a trece la alta varsta, ceea ce filosofic vorbind, reprezinta o lectie in limitarile impuse de viata. Anul acesta implinesc 35 de ani, ceea ce inseamna ca va fi ultimul an in care voi mai putea purta dragalase tea-dresses inflorate cu tenisi, agrafe cu buline si cozi impletite de scolarita. Probabil voi alege sa nu mai port nici blugi desirati si cine stie, imi voi inlocui gecile military cu o haina de nurca (nu, nu, glumesc!). Asadar, ce imi va ramane sa port? Bijuterii fanteziste, care nu prezinta riscul de a ma face mai grasa/ slaba, mai tanara/ batrana, mai sofisticata/ eclectica, inele imense de cocktail colorate la fel de vesel ca un Cosmopolitan, un Ruby Manhattan sau un Electric Blue Margarita, inele atat de fantastice incat sa ma simt ca o Elizabeth Taylor pentru al meu urmator Richard Burton. Preluare de blogul autoarei http://www.stylediary.ro/wordpress/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *