În vremurile copilăriei mele, nu aveai nevoie de calendar ca să ştii că e 8 Martie. Toate doamnele îşi lepădau căciulile din blană de vulpe polară, pe care cred că le purtau şi în somn (deh, nu prea se dadea căldură nici acasă şi nici la serviciu) şi mergeau încolonate la coafor. Le vedeai ieşind de acolo după câteva ore cu urechile înroşite de atâta stat sub cască, cu un permanent mărunt, unghiile date cu lac şi sprâncenele pensate şi vopsite. Toate arcuite a mirare. Argumentul “măcar de 8 martie” m-a scos întotdeauna din sărite. De ce? în restul timpului e OK să arăţi ca Muma Pădurii, să nu te îngrijeşti, să nu-ţi pese?
Prima amintire legată de ziua asta mi-a rămas de la grădiniţă. A venit un fotograf să ne pozeze, ca să le dăruim apoi fotografiile mămicilor noastre.
M-am trezit cu nişte pompoane din voal lângă urechi, peste care educatoarea mi-a tuflit clopul de şoim al patriei. Am şi azi fotografia. Pentru că nu vedeam din cauza pălăriei, îmi ridicasem bărbia, aşa că în poză apar cu o expresie îngâmfat-năucă. În vremurile copilăriei mele, nu aveai nevoie de calendar ca să ştii că e 8 Martie.
Toate doamnele îşi lepădau căciulile din blană de vulpe polară, pe care cred că le purtau şi în somn (deh, nu prea se dadea căldură nici acasă şi nici la serviciu) şi mergeau încolonate la coafor.
Le vedeai ieşind de acolo după câteva ore cu urechile înroşite de atâta stat sub cască, cu un permanent mărunt, unghiile date cu lac şi sprâncenele pensate şi vopsite. Toate arcuite a mirare.
Argumentul “măcar de 8 martie” m-a scos întotdeauna din sărite. De ce? în restul timpului e OK să arăţi ca Muma Pădurii, să nu te îngrijeşti, să nu-ţi pese?
Iar bărbaţii “măcar de 8 martie” trebuie să aducă flori nevestelor, colegelor, soacrelor. Dacă şi-au făcut “datoria” de 8 martie, în restul timpului au scutire de la bunele maniere? Şi citeşti peste tot texte siropoase despre eternul feminin, despre puterea de sacrificiu a femeilor, despre cum reuşesc ele să fie mame, colege şi soţii exemplare. Măcar de 8 martie…Din dimineaţa de 9 martie, totul este uitat, pus deoparte, până anul viitor la aceeaşi oră.
Am totuşi şi o amintire frumoasă legată de ziua asta. Când aveam vreo 8 ani, tata mi-a făcut cadou o balerină. Avea cheiţă pe care, dacă o trăgeai, balerina începea să se învârtă şi-şi ridica graţios o umbreluţă deasupra capului. Mirosea frumos, a plastic nou şi a jucărie din străinătate (Made in China).
Avea nevoie de baterii speciale, pătrate, R nuştiucât, ca să meargă. Iar bateriile se găseau foarte greu pe vremea aia, aşa că o puneam pe balerina mea să danseze foarte puţin în fiecare zi.
Am plecat în vacanţa de vară şi când ne-am întors balerina nu mai dansa.
Bateriile îşi scurseseră în lăcaşul lor oxidul verde, care făcuse prăpăd în mecanismul jucăriei. Ore întregi s-a chinuit tata, cu şmirghel fin şi alte scule, să o cureţe şi să o repare. N-a mai mers. Am păstrat-o totuşi, ani la rând, pentru că o iubeam chiar dacă nu mai putea să danseze.
Aşa că eu, când vreau să sărbătoresc de 8 Martie, mă gândesc la balerina mea. Şi la tata.
