În memoria poetei trecute în nefiinţă în 15 aprilie 2014…
– E timpul să-nviem, mi-au spus culorile
Ieşite din fabulă, dungi şi fîşii.
Ne-au omorît elegantele, florile,
Pozele din cartea de copii…
Pîn-aici bine. Dar albastrul ciupit
De-o vehemenţă prea nevegetala
A scuipat şi-a înverzit
Galbenul, bolnav încă din altă boală.
În memoria poetei trecute în nefiinţă în 15 aprilie 2014…
– E timpul să-nviem, mi-au spus culorile
Ieşite din fabulă, dungi şi fîşii.
Ne-au omorît elegantele, florile,
Pozele din cartea de copii…
Pîn-aici bine. Dar albastrul ciupit
De-o vehemenţă prea nevegetala
A scuipat şi-a înverzit
Galbenul, bolnav încă din altă boală.
Albul, pierzîndu-şi candidul reflex
Apără, acuză şi mă lua martor.
Vineţiul, neliniştit si complex,
Se zgribulea lîngă verdele tartor.
Şi rosul şi negrul şi nuanţele subtile
Cu sunetul mic la atingere,
Crescură cu sprîncene, gureşe, abile,
Şi fiecare avea cîte-o plîngere.
*
Nu lipsea mult ca vremea culorilor
Să se amîne pentru o dată mai clară.
Dar o mînă cu noroc, poate a mea,
Le-a dat drumul, prin poem, afară
