A publicat la rubrica Memoria, Spirala istoriei şi Lecturile mele

M-am născut în 1924, la Gheorgheni, tatăl meu se ocupa de exploatări forestiere până la criza economică din 1930, când  a trecut la comerțul cu benzină și uleiuri convins fiind de dezvoltarea automobilismului, ceea ce s-a și întâmplat. În curând a deschis un magazin de piese auto, electrice, biciclete și o pompă de benzină în piața centrală.

Am avut doi frați, Petru, născut în 1926 și Nicolae, născut în 1928. Mama se ocupa de noi și de gospodărie, dar era activă pe plan social, privind ajutorarea familiilor foarte sărace. Era cultivată, citea mult și o interesau nespus de mult evenimentele politice externe …

A publicat la rubrica Memoria, Spirala istoriei şi Lecturile mele

M-am născut în 1924, la Gheorgheni, tatăl meu se ocupa de exploatări forestiere până la criza economică din 1930, când  a trecut la comerțul cu benzină și uleiuri convins fiind de dezvoltarea automobilismului, ceea ce s-a și întâmplat.În curând a deschis un magazin de piese auto, electrice, biciclete și o pompă de benzină în piața centrală.

Am avut doi frați, Petru, născut în 1926 și Nicolae, născut în 1928. Mama se ocupa de noi și de gospodărie, dar era activă pe plan social, privind ajutorarea familiilor foarte sărace. Era cultivată, citea mult și o interesau nespus de mult evenimentele politice externe (din anii 30) pe care le discuta necontenit….Câtă dreptate avea…

Pe mine a reușit să mă trimită în clasa 7-a de liceu la Budapesta, într-un liceu excelent.  În urma ocupării Ungariei de tancurile germane la 19.03.1944 am rămas blocată la Budapesta nemaiputând să mă întorc acasă…Am dat bacalaureatul acolo, apoi m-am mutat la mătușa, o soră a lui Tata. În urma unui anunț dat într-un ziar, am obținut un post de îngrijitoare lângă o fetiță la o familie de bogătași. După lovitura de stat din 15 octombrie 1944 și a preluării puterii de către extrema  dreaptă, am ajuns într-un detașament de muncă fiind puse să săpăm tranșee antitanc în viile localnicilor. Câteva fete au încercat să evadeze, prinse fiind, au fost împușcate, iar noi strânse și fiecare a zecelea din rând scoasă pentru a fi executată de un detașament al noului regim. Acțiunea întârzia din cauză că nu aveau suficiente gloanțe…Au hotărât să spânzure fetele alese. Însă a apărut un ofițer din Armata ungară, i-a gonit pe detașamentiști, ni s-a recomandat cavaler Aschbach Taszilo, a impărțit toate țigările de care dispunea, ne-a rugat să ne calmăm, să ne întoarcem la școala unde stăteam. Ne-a invitat să ne prezentăm la medicul venit cu el, pentru orice boală. Văzându-i bunăvoința, mi-am luat curaj și m-am prezentat și eu arătându-i cavalerului respectiv copia după înștiințarea de la Ministerul de Război al Ungariei că Tatăl meu fusese decorat cu două medalii de vitejie în Primul Război Mondial ceea ce îi acorda exceptare de prevederile legislației antievreiești (dacă erau luate în considerare). Ziua următoare am fost trezite, îmbrăcarea și alinierea pe șosea, direcția spre Nord..Era clar încotro urma să ne ducă…Executăm comanda, apare ofițerul, de pe o hârtie citește numele fetelor suferinde, acestea ies din coloană, ofițerul îndoaie hârtia, dar observă încă un nume şi spune…”Să mai iasă din coloană şi Eva Szmuk …”. Am Acesta a fost norocul meu. Altfel aş fi ajuns la Dachau…

La Budapesta am reușit să mă angajez, cu acte false, femeie de serviciu, la Hotelul Hungaria de pe malul Dunării…A venit și fratele meu Peter, angajat la atelierul mecanic, dar a dispărut fără urmă în ultimele  zile ale acelui măcel indescriptibil….. Peste câteva luni am luat unul din primele trenuri și m-am întors acasă…..fără Peter…durerea în urma pierderii sale este nesfârşită…

Iar amintirile le-am purtat mereu în suflet chiar şi atunci când mi-am întemeiat familia şi am avut bucuria de a avea două fete minunate: Sanda şi Nina. După război am terminat facultatea de filologie de la Cluj şi apoi am lucrat la ministerul de externe, am fost documentaristă şi am tradus. În ultimii ani recompun crâmpeie de amintiri pentru a salva memoria celor care nu mai sunt.