A publicat la rubrica Editorial
Zoe Petre este istoric, specializat în istoria antică, profesor universitar emerit care s-a remarcat şi în viaţa politică a României, în calitate de consilier prezidenţial în perioada preşedinţiei lui Emil Constantinescu. Zoe Petre face parte dintr-o familie de intelectuali de marcă, ca fiică istoricului Emil Condurachi şi nepoată a matematicianului Gricore C. Moisil. A urmat Liceul Clasic, apoi, între anii 1956 și 1961, Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și arheologie. După absolvirea facultății, a lucrat în învățământul superior ca profesoară de istorie antică la Facultatea de Istorie. A fost pe rând preparator (1961-1968), asistent (1968-1978), lector (1978-1990) și apoi profesor universitar (din 1990) la aceeași facultate, predând cursuri de istorie a lumii antice…
epigrafie greacă și latina, istorie a civilizațiilor din Antichitate.
În anul 1978, a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza “Formarea ideologiei democratice în Grecia antică”. A deținut apoi funcțiile de șef al Catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Facultății de Istorie, decan al Facultății de Istorie din București (1990-1996) și apoi de director al Școlii doctorale din cadrul aceleiași facultăți (din 2005).
A susținut conferințe la universitățile din: Strasbourg, Lille, Amiens, Bruxelles, Cambridge (Marea Britanie). A fost profesor asociat al École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris), Centre „Louis Gernet” d’études comparées sur les sociétés anciennes; al Universității „Jules Verne” din Amiens; visiting professor al Universității Harvard, Cambridge, Mass.; visiting researcher al Universității Columbia, New York. Ca o recunoaștere a activității sale, a fost numită ca director (1994-1996) și director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest.
(sursă http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Petre)
Un gind aniversar
Dacă e de-ajuns să fii un cititor fidel și admirativ al revistei Baabel, atunci merit acest calificativ; dacă trebuie să fi contribuit substanțial, prin propria strădanie, la substanța revistei – atunci nu-l merit. Dacă însă, din nou, ești în consonanță cu spiritul ei, dacă practici constant dialogul și refuzi constant discriminarea, atunci sper din toată inima că mă pot număra printre baabelieni. Și în viața universitară, și în cercetare, și cu atît mai mult în viața cetății, am luptat activ contra prejudecăților și în favoarea celei mai oneste și mai prietenoase conlucrări, dincolo de orice deosebire de gen, limbă maternă, credințe sau opțiuni existențiale de orice fel. Nu accept decît un singur fel de discriminare, cel care se referă la fanatismul tâmp. Aici recuz orice fel de corectitudine politică. Presupun că nu sînt singură printre baabelieni.
Cu cele mai bune urări,
Zoe Petre
