Număr vizualizări 79 ori
În urmă cu 250 de ani, în 1776, luptând cu Anglia, cea mai mare putere mondială a acelor timpuri, treisprezece colonii americane s-au desprins din imperiul ei colonial. După această premieră istorică, ele au pus bazele viitorului stat american care de atunci a fost într-o ascensiune continuă plasându-se în fruntea statelor avansate economic, cultural și militar.
În urmă cu 25 de ani, în 11 septembrie 2001, forțele răului au dezlănțuit un atac terorist de amploare la New York City, soldat cu 3000 de victime civile.
Atunci s-a auzit puternic și clar o chemare către americani, asemănătoare, în esență, cu cea auzită de romani cu două milenii în urmă: Hannibal ante portas! Dar o chemare la vigilență este ca o flacără care se stinge dacă nu e întreținută. Atunci, în urma chemării ei, America s-a mobilizat împotriva unui inamic clar definit – terorismul islamic fundamentalist.
Definirea inamicului e imperativă pentru menținerea vigilenței în lupta împotriva lui. Definirea inamicului e imperativă mai ales pentru educarea generaților născute după 2001, precum și a celor integrați în societatea americană după aceeași dată fatidică, deoarece este vorba de un inamic implacabil, decis să distrugă structura statului.
Din păcate, opinia mea nu e general împărtășită nici de media și nici de o mare parte a oficialităților. Un exemplu strigător la cer este atitudinea primarului orașului victimă, New York City. Acesta nu numai că a evitat descrierea corectă a evenimentelor și a făptașilor, dar a decis să abată atenția opiniei publice spre așa-zisa vinovăție a oficialilor de atunci față de sănătatea newyorkezilor. Mamdani, primar actual al orașului, a publicat documente despre calitatea aerului după evenimente, de parcă el ar fi putut proceda mai bine decât oficialitățile de atunci. Tocmai el care, având 34 ani la preluarea funcției, fără să fi adus o contribuție importantă în niciun domeniu. Atitudinea diabolică a acestui primar depășește cu mult simpla evitare a cuvintelor „terorism islamic” și ea își are probabil originea în rădăcinile otrăvite care l-au format: cele africane și cele islamice pentru care a arătat o preferință deliberată. El reprezintă o față a islamismului militant care s-a înfiltrat și continuă să se infiltreze în America folosind pașaportul libertăților fundamentale, pașaport folosit și de așa-numiții „progresiști” afro-americani care, ca și cei menționați anterior, au ca obiectiv comun distrugerea structurii statului american.
Așa văd eu situația în ziua comemorării.
Ilustraţie realizată cu asistenţă digitală.
Ivan Klein
2 Comments
Îmi amintesc exact ce făceam în 11 septembrie 2001: eram la coafor, mergea televizorul și am văzut totul practic în transmisie directă. Am fost șocată. Cred că secolul XXI a înceout cu adevărat la 11 septembrie, lumea s-a schimbat și nu în bine.
La 11 septembrie 1776, în plină Revoluție Americană, a avut loc Conferința de pace de pe Staten Island. Benjamin Franklin, John Adams și Edward Rutledge, trimiși de Congresul Continental, s-au întâlnit cu amiralul britanic Lord Richard Howe, care încerca să găsească o cale de a pune capăt conflictului. Întâlnirea a avut loc la casa lui Christopher Billop, un loialist de pe Staten Island, și a durat aproximativ trei ore. A fost însă un eșec diplomatic: americanii cereau, în esență, ca Marea Britanie să accepte independența, iar Howe nu avea autoritatea să o recunoască. John Adams a refuzat chiar să fie considerat „British subject”. Și aici apare o coincidență istorică destul de tulburătoare: 11 septembrie 1776 și 11 septembrie 2001 sunt două date legate de istoria Statelor Unite, dar prin evenimente cu semnificații diametral opuse — prima printr-o încercare, eșuată, de a evita războiul, a doua printr-un atac terorist care a schimbat lumea.