După invadarea Franței de către trupele lui Hitler și semnarea armistițiului, francezii au obligat marea masă de refugiați străini să intre în lagăre de internare. Multe mii de refugiați şi-au căutat norocul la Marsilia pentru a solicita vize pentru SUA și alte destinații. Diplomatul american Hiram Bingham IV pe atunci viceconsul în Marsilia, împreună cu Varian Fry au ajutat peste 2500 de evrei să se refugieze din Franța. Printre aceştia s-au numărat personalităţi precum Marc Chagall,Hannah Arendt şi Leon Feuchtwanger .

Viaţa şi cariera

Hiram Bingham IV era unul din cei șapte fii al fostului guvernator Hiram Bingham III, al statului Connecticut, senator și descoperitorul ruinelor incașe de la Machu Picchu. Străbunicul și bunicul său au fost primii misionari în regatul din Hawai. După absolvirea universității Yale în 1925, H. Bingham a servit în Kobe, Japonia, ca secretar la Ambasada SUA și totodată ca învățător. Înainte de a se întoarce în patrie, a călătorit în India și Egipt. După obținerea diplomei de jurist la Universitatea Harvard, a trecut și examenul serviciilor externe. Numit la Beijing, a fost martorul începuturilor revoluției comuniste. Călătoriile sale prin Asia i-au trezit  interesul față de filosofiile religioase orientale. În tot restul vieții sale a încercat să împace aceste filosofii cu cea a tradiției creștine susținută de membrii familiei sale. Bingham a servit și la Varșovia, iar din 1934 ca secretar trei la ambasada SUA de la Londra, ca în 1939 să fie numit vice-consul la Marsilia, cu responsabilitatea acordării de vize pentru SUA.

După invadarea Franței de către trupele lui Hitler și semnarea armistițiului, francezii au obligat marea masă de refugiați străini să intre în lagăre de internare. Multe mii de refugiați s-au dus la Marsilia pentru a solicita vize pentru SUA și alte destinații.

Preocupat de limitarea imigrării în SUA și de menținerea unor relații bune cu guvernul de la Vichy, Departamentul de Stat al SUA descuraja în mod activ diplomații de la  ajutarea refugiaților. La Marsilia, ca și în alte părți, personalul serviciilor externe manifesta prea puțină compasiune față de refugiații disperați. Însă agenții salvatori americani au observat curând că H. Bingham era o excepție.

Implicarea în salvarea evreilor

Bingham a vizitat câteva din mizerabilele lagăre de internare și căuta ajutoare americane pentru ameliorarea condițiilor.  A ajutat mulți refugiați să evite internarea și  a eliberat gratis pașapoarte Nansen, o formă utilă de identitate pentru persoane apatride (instituită în perioada Primului Război Mondial). Martha Sharp , o americancă din echipele de salvare,  a organizat un grup de copii care la sfârșitul lui 1940 a părăsit sudul Franței pentru SUA. Ea a spus despre Bingham: Sunt mândră că guvernul nostru este reprezentat în serviciile sale externe de către un om de calitatea dvs….Sunt atât de impresionată încât mă voi folosi de primul prilej pentru a transmite prin Comitetul Serviciului Unitarian către Departamentul de Stat al Statelor Unite această opinie, pentru că cred că o asemenea tratare umană și cooperatoare a oamenilor, împreună cu inteligență și bune maniere este de ceea ce avem nevoie acum în cea mai mare măsură.

Bingham a colaborat în primii ani de război cu  Varian Fry, cel mai eficace agent social în Franța guvernată de la Vichy, în cazuri notabile, ajutând emigrarea lui Marc Chagall,  a politologului Hannah Arendt, romancierului Leon Feuchtwanger și a multor altor refugiați distinși. În cazul lui Feuchtwanger, Bingham a mers atât de departe încât l-a ajutat pe romancier să iasă din lagărul de internare, adăpostindu-l în propria sa casă până s-a aranjat trecerea refugiatului prin Pirinei.

În 1941, guvernul Statelor Unite l-a transferat pe Bingham pe neașteptate în Portugalia și apoi în Argentina unde a ajutat la identificarea criminalilor de război naziști ascunși în America de Sud.

Retragerea şi recunoaşterea postumă a meritelor sale

În 1945, fiind nesocotit la promovare, a renunțat la serviciu, păstrând secretul asupra activității depuse. Familia lui a aflat despre faptele sale doar după decesul său din numeroasele documente ascunse de el cu mare grijă.

Fusese căsătorit cu o profesoară de colegiu pe care urma să o escorteze în fața perechii regale britanice. Au avut unsprezece copii.

S-a stins din viaţă în 1988 fără să fi relatat prea mult despre acţiunile sale temerare de salvare a evreilor. Recunoaşterea avea să vină postum.

Unul dintre fiii său, William, s-a angajat să dezvăluie trecutul tatălui său. Drept urmare, H. Bingham a fost onorat de Națiunile Unite, Statul Israel, inclus în expoziția itinerantă Vize pentru viață- diplomați drepți și onorabili. Institutul Yad Vashem a trimis familiei o scrisoare apreciind atitudinea umanitară a lui H.Bingham în periada persecutării evreilor de către regimul de la Vichy din Franța…în contrast cu anumiți oficiali care au tratat cu suspiciune refugiații evrei care doreau să intre în Statele Unite.

La 27 iunie 2002, secretarul de stat Colin Powell  a acordat descendenților lui Bingham premiul Constructive Dissent( Dezacordul constructiv) în cadrul unei ceremonii la Washington D.C. Un timbru comemorativ a fost emis la 30 mai 2006 în onoarea lui. Au urmat numeroase alte premii dintre care menționăm Medalia de onoare, acordate postum lui Sir Winston Churchill, Hiram Bingham IV și Papei Ioan Paul  II !!! Singura distincție care-i lipsește este titlul de ”drept între popoare”.