Cea de a patra ediţie a Festivalului de film central-european de la Mediaş  (MECEFF, 2-6 septembrie a.c.) a avut ca subiect principal 25 de ani de la prăbuşirea sistemului comunist din ţările central-europene, iar majoritatea filmelor din competiţie, provenite din Austria, Cehia, Slovacia, Slovenia, România şi Ungaria, au fost alese în funcţie de acest subiect. Ca în fiecare an, a existat o ţară invitată – de astă dată Spania – prilej cu care, prin intermediul unor pelicule şi a unui simpozion, s-a încercat punerea în oglindă a două dictaturi, franchistă şi ceauşistă…

Cea de a patra ediţie a Festivalului de film central-european de la Mediaş  (MECEFF, 2-6 septembrie a.c.) a avut ca subiect principal 25 de ani de la prăbuşirea sistemului comunist din ţările central-europene, iar majoritatea filmelor din competiţie, provenite din Austria, Cehia, Slovacia, Slovenia, România şi Ungaria, au fost alese în funcţie de acest subiect. Ca în fiecare an, a existat o ţară invitată – de astă dată Spania – prilej cu care, prin intermediul unor pelicule şi a unui simpozion, s-a încercat punerea în oglindă a două dictaturi, franchistă şi ceauşistă, pentru a vedea asemănări şi deosebiri, precum şi felul în care cele două ţări au realizat tranziţia. România a intrat în competiţie cu filmul „Poziţia copilului”, câştigătoarea Ursului de aur de la Berlin. Regizorul Radu Gabrea care a iniţiat festivalul, „singurul festival care prezintă filme din această regiune a Europei”, cum s-a arătat la deschiderea şi închiderea evenimentului, a inclus în program, în afara competiţiei, mai multe categorii de filme. În ciclul intitulat „Omagiu” publicul a putut vedea şi revedea marile creaţii ale regizorilor Andrzej Wajda (Polonia), Milos Forman (Cehoslovacia) şi Miklos Jancsó (Ungaria), precum şi alte filme provenite din ţările enumerate, premiate la diferite festivaluri. În secţiunea „Selecţia preşedintelui Festivalului” s-a prezentat un medalion Alexandru Tatos şi alte filme româneşti, de pildă versiunea necenzurată a peliculei „Dincolo de nisipuri”, a lui Radu Gabrea, în prezenţa actorului Mircea Albulescu, „Reconstituirea” sau „Mere Roşii”. În deschiderea festivalului a fost proiectat cel mai recent film al regizorului, „O poveste de dragoste, Lindenfeld”, poate una dintre cele mai bune creaţii ale lui Gabrea, aceasta datorită şi participării de excepţie a doi mari actori: Victor Rebengiuc şi Victoria Cociaş. În cadrul manifestării au fost vernisate şi două expoziţii de afişe.

Premiul publicului: Frumuseţea ta nu are nicio valoare

Juriul nu a avut o sarcină prea uşoară în acordarea premiilor, dar nici publicului nu i-a fost uşor să aleagă ce producţii să vizioneze deoarece filmele rulau la două cinematografe, inclusiv seara în Piaţa Primăriei. Personal, deşi în fiecare zi am văzut câte două, uneori trei filme, nu am reuşit să văd cel premiat, filmul ceh „Rugul aprins”, de fapt după un serial de televiziune HBO în trei părţi, a cărui acţiune se petrece în timpul ocupaţiei ruseşti a Cehoslovaciei din 1968,  eroul fiind Jan Palach, studentul care şi-a dat foc în semn de protest împotriva sugrumării încercărilor de democratizare a ţării. Regizoarea, Agnieska Holland, a câştigat mai multe premii cu acest film. Premiul pentru interpretare i-a revenit Luminiţei Gheorghiu („Poziţia copilului”), premiul pentru regie lui Jonas Karasek (Slovacia), pentru „Candidatul”, un film al manipulărilor politice, iar premiul pentru imagine lui Lukasz Zal şi Ryszard Lencyewski (Polonia) pentru filmul „Ida”, o secvenţă de tragedie evreiască din timpul războiului, totul filmat în alb-negru, pentru a ilustra mai bine caracterul sumbru al celor întâmplate. Premiul publicului a revenit filmului austriac „Frumuseţea ta nu are nici o valoare”, care a prezentat problema dificultăţilor de integrare a unor familii de emigranţi în societatea austriacă. Spre părerea mea de rău, excelentul film din Ungaria, „Dragii mei prieteni turnaţi”, conflictul dintre turnători şi victimele lor, atât de actual în toate ţările foste comuniste, nu a luat nici o distincţie.

Filme idiş la Sinagoga din Mediaş

Ca şi în anii precedenţi, la sinagoga din oraş s-a desfăşurat un mic festival al filmelor idiş, restaurate de Centrul Naţional de Filme Evreieşti din Boston. Realizate în perioada interbelică, cele mai multe dintre ele au fost comedii muzicale in stilul celor scrise de A. Goldfaden, dar şi drame precum „Tevvye”, după Shalom Alehem, cu câţiva actori remarcabili. Aşa cum am subliniat şi la început, în cadrul festivalului au avut loc şi două simpozioane: „Regimul totalitar şi regimul de tranziţie în oglindă. Spania versus Europa de est”, cu participarea ziariştilor Adrian Liman (Spania) şi Emil Hurezeanu (România) şi „Filmul de propagandă versus filmul de artă în regimul comunist”, cu participarea lui Cristian Tudor Popescu, în calitatea lui de cinefil, critic de film şi profesor la Academia de Artă Teatrală şi Cinematografică. Ambele simpozioane au fost moderate de Horia Barna de la ICR. La primul simpozion publicul a pus numeroase întrebări, mai ales legate de situaţia din Spania.

stop cadru din simpoziona

Buna desfăşurare a festivalului, realizat cu eforturi din partea organizatorilor, a actriţei Victoria Cociaş  care l-a înlocuit cu succes pe regizorul Radu Gabrea, prezent din cauza bolii doar la sfârşitul festivalului, a fost sprijinită de conducerea municipiului Mediaş – primarul Teodor Neamţu, viceprimarul George Petrescu, Vladimir Şargu, preşedintele „ADI regiunea Târnavelor”, şi de foarte mulţi voluntari. La încheierea Festivalului, Radu Gabrea şi organizatorii au mulţumit tuturor celor care au ajutat la  realizarea celei de a patra ediţii a MECEFF care a devenit de-acum un reper european. Ca în fiecare an, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a fost unul dintre sponsorii Festivalului.

Archita – un experiment valoros

Organizatorii Festivalului au oferit participanţilor trei excursii dintre care una în localitatea Archita, o comună săsească în care se află  şi o biserică fortificată. Interesant este că aici se desfăşoară un experiment special. Fundaţia britanico-americană „Nobrega” s-a implicat în reabilitarea bisericii fortificate, a caselor săseşti (nu mai există nici un sas în comună), în general în a crea condiţii mai bune de trai locuitorilor comunei, oferind locuri de muncă şi având în plan şi deschiderea unui dispensar medical. Toate acestea ne-au fost prezentate de colonelul Michael Carrington, directorul fundaţiei şi de soţia lui, Elizabeth  Nobrega de Arajuo Tsakiroglou, iniţiatoarea acesteia. Fundaţia se ocupă de promovarea şi păstrarea moştenirii culturale prin restaurarea unor clădiri, protecţia mediului şi dezvoltarea artelor tradiţionale. Ea a acţionat în multe ţări din lume printre care Italia, Libia şi Brazilia, ţara de origine a fondatoarei.