Lipsa cronică de imparţialitate a rapoartelor organizaţiei Amnesty International pare incurabilă .Dovedindu-şi, o dată în plus, miopia, într-un proaspăt document dat publicităţii la Londra, organizaţia acuză Israelul de crime de război săvârşite în vara acestui an, în cursul ripostei Zahal în Gaza al cărei obiectiv principal era – precum bine se ştie – distrugerea sutelor de tunele construite de membrii grupării teroriste Hamas cu scopul de a înlesni atacurile contra aşezărilor din sudul ţării şi lansările repetate de rachete. Raportul consacrat aproape exclusiv crimelor de război comise de armata israeliană se concentrează asupra unui număr de opt cazuri concrete de violări ale legilor internaţionale, acuzându-i pe soldaţii israelieni şi comandanţii lor de ,,indiferenţă totală” faţă de populaţia civilă din Gaza.
Lipsa cronică de imparţialitate a rapoartelor organizaţiei Amnesty International pare incurabilă .Dovedindu-şi, o dată în plus, miopia, într-un proaspăt document dat publicităţii la Londra, organizaţia acuză Israelul de crime de război săvârşite în vara acestui an, în cursul ripostei Zahal în Gaza al cărei obiectiv principal era – precum bine se ştie – distrugerea sutelor de tunele construite de membrii grupării teroriste Hamas cu scopul de a înlesni atacurile contra aşezărilor din sudul ţării şi lansările repetate de rachete. Raportul consacrat aproape exclusiv crimelor de război comise de armata israeliană, document extins pe zeci de pagini, cei de la Amnesty se concentrează asupra unui număr de opt cazuri concrete de violări ale legilor internaţionale, acuzându-i pe soldaţii israelieni şi comandanţii lor de ,,indiferenţă totală” faţă de populaţia civilă din Gaza.
Termenul de ,,reacţie disproporţionată”, folosit cu atâta dezinvoltură de redactorii emisiunilor de ştiri în timpul luptelor contra membrilor grupării teroriste, este întrebuinţat şi de cei care au întocmit raportul, în ochii cărora diferenţa uriaşă dintre numărul victimelor de o parte şi de alta a conflictului reprezintă ea insăşi o dovadă evidentă a lipsei israeliene de respect pentru drepturile umane.
În nici măcar una dintre paragrafele raportului nu sunt amintite încercările insistente ale Armatei de apărare a Israelului de a ocroti populaţia civilă a Gazei, ca de pildă mesajele tipărite lansate din elicoptere, cerându-li-se oamenilor să-şi părăsească domiciliul sau cele transmise prin telefoanele mobile ale localnicilor, avertizându–i înaintea bombardamentelor, dându-le timp pentru a-şi evacua casele (o măsură care, cred, nu poate fi numită altfel decât umanitară).
Despre bizara subiectivitate a celor de la Amnesty Intenational vorbeşte şi omiterea altor adevăruri, bine documentate de altfel, printre care amintim infiltrarea teroriştilor în spitale şi şcoli – folosind aceste instituţii pur civile drept ascunziş sau depozite de armament – fapte care reprezintă incălcări vădite şi cinice ale legilor internaţionale privind protejarea populaţiei civile în timp de război. Acest aspect, ca şi altele nu mai puţin concludente, nu pare să figureze pe lista priorităţilor autorilor de rapoarte publicate periodic de Amnesty, grupare care, din nefericire, este mult mai preocupată de justificarea politică a existenţei sale şi asigurarea de salarii substanţiale responsabililor, decât de adevărata luptă pentru respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice.
Recentul raport se încheie cu o listă de recomandări adresate în primul rând Israelului, cerând acceptarea jurisdicţiei Tribunalului Penal Internaţional.
Reacţia israeliană la publicarea raportului a fost promptă şi categorică .Conform unei declaraţii a Ambasadei de la Londra, Amnesty nu prezintă nici un fel de probe capabile să susţină acuzaţiile înşirate în paginile raportului.
În căutarea lipsei de obiectivitate nu trebuie însă să mă aventurez prea departe. Noul guvern suedez condus de partidul social-democraţilor a recunoscut, tot în zilele trecute, statul pe nume Palestina, un gest pe care conducerea precedentă l-a evitat cu multă diplomaţie. Actualul prim-ministru ,Stefan Lofven a declarat în Parlament: “Unii vor spune că această decizie a fost luată prea devreme. Mie îmi este însă teamă că ea a fost luată prea târziu.”
Oricum, este vorba de o premieră controversată din mai multe puncte de vedere, una dintre ele fiind faptul că, până acum cel puţin, Suedia a refuzat întreţinerea relaţiilor cu state conduse de dictatorisau terorişti, categorie din care face parte, fără nici o îndoială ,,guvernul” Hamas, ales într-un mod nu tocmai democratic.
