Tragediile nu se pot compara între ele. Fiecare cu pierderile, durerile sale…Dar pe mine mă doare în special ceea ce s-a întâmplat la Gheorgheni…În vara   anului trecut am fost acolo, la inaugurarea unei plăci a evreilor din oraș pieriți în Holocaust. Eram unica reprezentantă a vechii comunități, aflată în viață, în România, din cei peste 800 de suflete ce au trăit acolo până la dezlănțuirea iadului nimicitor din primăvara lui 1944…

În orășelul despre care prima mențiune se face în 1332, trăiau în bună înţelegere în majoritate secui, armeni, evrei, români. Secuii formau marea majoritate, în principal ocupându-se de agricultură și exploatarea pădurilor. Burghezia era formată din armeni armeano-catolici. Se ocupau în principal de comerțul cu piei de cornute. Evreii stabiliți în oraș după construirea căii ferate Brașov – Războieni se ocupau cu comerțul cu lemne, construind fabrici de cherestea cât și o fabrică  de lăzi.  Au apărut și două companii mari producătoare de cherestea, OFA și LOMAȘI, cu numeroase unități în țară.

Biserica armenească din Gheorgheni, fotografia autoarei cu primul aparat foto

Pe vremea mea, deci în anii dinaintea celui de al doilea război mondial, funcționau la Gheorgheni o școală elementară în limba română, trei școli elementare în limba maghiară aparținând de Biserica romano-catolică, un gimnaziu pentru fete întreținut de maici catolice și un liceu de stat, cu limbă de predare română (Azi, bineînțeles, numărul școlilor este cu mult mai mare).

Sinagoga din Gheorgheni

În școala pimară, învățământul religios se desfășura la aceeași oră, concomitent, cu copiii împărțiți pe religii. Învățătorul nostru se străduia și reușea să ne comunice principalele teze al credinței mozaice, povestindu-ne cu mult talent atâtea și atâtea fragmente importante din Vechiul Testament. Nu era ușor, dar reușea să țină în frâu copiii neastâmpărați adunați din opt clase diferite. Îmi aduc și acum aminte de dramatismul cu care ne prezenta povestea Esterei și parcă aud glasul îngrozit al învățătorului, rostind numele Haman….De altfel, acel învățător stătea cu soția și copilul într-o casă mică, evident bătrânească, despre care mama mea mi-a explicat că albastrul pereților indica faptul că acolo au locuit pe vremuri iobagi, obligați să-și coloreze casa în acel albastru.

Poză cu prietenele în perioada interbelică, autoarea în dreapta

Existau mai mulți evrei proeminenți în oraș. Printre ei – doi medici, mai mulți juriști și funcționari la fabricile de cher stea, proprietarii acestora, un fabricant de spirt și altul de bere. Puține prăvălii erau ținute de evrei, dar cea mai prosperă între ele era a lui Moscovici care, pricepându-se la calitatea grâului, cutreiera înainte de seceriș țara pentru a constata unde se coace cel mai bun grâu. Și oamenii s-au convins că la prăvălia lui Moscovici găsesc cel mai bun grâu, desigur măcinat…

Într-o familie de proletari a apărut un poet înzestrat cu meritul de a fi descris viața grea a muncitorilor din fabricile de cherestea. Se numea Salamon Ernő, liceul din localitate îi poartă azi numele, iar statuia lui executată post mortem, se află în fața liceului ( I-a fost dat să fie ucis în Ucraina, fiind îngropat într-o grădină. Poetul Danoș Mikloș, tot originar din Gheorgheni, nu s-a lăsat  până nu a găsit locul unde a pierit poetului). Avocatul Vasile Deutsch, mare amator de literatură de bună calitate, ne mai având loc în casă pentru multitudinea cărților sale, a închiriat o cameră spațioasă în centrul orașului, punând gratuit la dispoziția oricărui cititor roma nele din biblioteca sa.   Funcționa și o Asociație a evreicelor (Zsidó Nöegylet) cu scopul ajutorării nu puținilor nevoiași evrei din localitate și, nu mai puțin important, să organizeze evenimente cultural-distractive – o piesă de teatru prezentată de amatori, expuneri mai ales despre sionism, susținute de unii, combătute de alții… Și mai exista în imediata apropiere Lacul Roșu, Cheile Bicazului, Izvorul Mureșului, Borsecul și câte alte locuri extraordinar de frumoase…

Peste ani în curtea Liceului Salamon Ernő, cu prietena Lidia Vago (stânga)

Deși amenințarea hitlerismului era evidentă, era foarte greu să tragi concluziile ce se impuneau. Pe de o parte oamenii iubeau țara, și nu se puteau decide să o părăsească. Pe de alta, cunoșteau greutățile enorme ce aveau de înfruntat în Țara Sfântă. Nu s-au urnit din loc, după Dictatul de la Viena nici nu se mai putea…

Citind discursul la comemorarea a 70 de ani de la deportare

Apoi războiul, Holocaustul. Există cuvânt potrivit pentru ce a urmat???…

.Eva Szmuk