Săptămâna trecută s-au împlinit 50 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Israel şi Germania. La prima vedere o relație “contra naturii”, ținând cont de trecutul nu prea îndepărtat când ideologia nazistă îi condamna la dispariție pe evreii din Europa şi, în cazul cuceririi altor continente, oriunde s-ar fi aflat, iar politica nazistă a şi pus în aplicare genocidul Holocaustului, astăzi legăturile dintre cele două sări sunt dintre cele mai stabile şi mai prietenoase. Marcarea celor 50 de ani s-a realizat printr-o vizită efectuată la Berlin de preşedintele Israelului, Reuven Rivlin, care a fost primit de omologul său german, Joachim Gauck , de cancelarul Angela Merkel şi de ministrul german de externe. Cei doi președinți au participat şi la un congres al tinerilor germani şi israelieni care au colaborat într-un proiect comun iar preşedintele Israelului a fost de faţă la comemorarea deportării evreilor din Berlin de la Peronul 17 al unei gări din capitala germană. în cadrul convorbirilor bilateral, atât cu preşedintele Gauck cât şi cu Angela Merkel, s-a subliniat succesul acestor relații, recunoscut şi de partea israeliană, Reuven Rivlin neuitând să sublinieze totuşi că acesta nu va compensa niciodată ceea ce s-a întâmplat în Holocaust. Cu mici excepții, Germania a sprijinit întotdeauna Israelul pe plan internațional iar la propunerea Angelei Merkel au fost organizate ședințe comune ale celor două guverne pe rând în cele două sări. Angela Merkel a fost primul cancelar german care a vorbit în faşa Knessetului în 2008. Primul pas către “împăcarea” dintre cele două ţări a fost făcut prin înțelegerea la care s-a ajuns ca Germania să plătească despăgubiri supraviețuitorilor Holocaustului. Negocierile au fost lansate la începutul anilor 1950 între premierul David Ben Gurion, Nahum Goldmann, pe atunci preşedintele Jewish Claims Conference şi cancelarul Konrad Adenauer. Din cauza caracterului extrem de sensibil al problemei , proiectul de acord a fost dezbătut pe larg în Knesset. Ea a avut în primul rând o semnificație etică iar dezbaterea s-a concentrat în jurul problemei măsurii în care compensațiile băneşti pot “răscumpăra” crimele comise împotriva evreilor.. Până la urmă, în 1952 s-a semnat Acordul de reparații iar Germania a plătit şi plăteşte în continuare compensații supraviețuitorilor. După 1989, acestea s-au extins şi evreilor din fostele sări socialiste, fie sub forma unor pensii individuale, fie ca subvenții acordate unor servicii sociale ale comunităților evreieşti.

Spre deosebire de numeroase sări, subiectul Holocaustului este o curricula obligatorie în şcolile germane,există un program educativ elaborat împreună cu Institutul Yad Vashem, elevii au fost duşi adesea să viziteze lagărul de la Auschwitz iar, până de curând antisemitismul s-a manifestat prea puțin pe teritoriul german. Din păcate, în ultimul timp, ca şi în alte sări europene, şi aici acestea s-au înmulțit, fapt asupra căruia a şi atras atenția preşedintele Israelului. De remarcat că astfel de atitudini şi sprijinul acordat unor partide neonaziste germane (dar care nu au intrat în Bundestag) au fost mai frecvente în partea răsăriteană a Germaniei, pe teritoriul care forma înainte de 1989 Germania de est.

Calea străbătută pentru a se ajunge aici nu a fost uşoară dar dovedeşte că,în condițiile unei democrații reale şi a unei voințe politice de a recunoaşte şi a asuma erorile trecutului, în acest caz crimele comise de nazism împotriva evreilor, se poate realiza şi un astfel de obiectiv. Astăzi, apreciază mulşi analişti politici israelieni, Germania este unul dintre aliații cei mai de încredere ai Israelului. Cele două sări au stabilit relații diplomatice la cel mai înalt nivel în 1965, chiar dacă aceasta a dus la deteriorarea relațiilor Germaniei cu cele mai multe state arabe. Apropierea israeliano-germană a fost primită cu critici dure de către numeroşi evrei din lume. După o întâlnire , apreciată emoționantă, dintre premierul David ben Gurion şi cancelarul Konrad Adenauer în 1960 la New York, Germania a oferit Israelului un împrumut de aproximativ 100 de milioane de dolari iar, pe parcurs, ea a devenit primul partener economic din Europa al Israelului şi al doilea după Statele Unite. Cooperarea dintre cele două sări se manifestă şi în domeniul militar. Germania este un mare furnizor de arme pentru Israel, astfel începând din 1991 Germania a vândut Israelului cinci submarine Dolphin care pot transporta şi arme nucleare. Potrivit unui raport al Congresului SUA din 2006, citat de Jewish Virtual Library, armele livrate de Germania au contribuit la întărirea forjei militare israeliene în timpul conflictelor din 1967, 1973 şi 1982, iar serviciile germane de informații au avut un rol decisiv în negocierile de eliberare a soldatului israelian Gilad Shalit.

Există o serie de acorduri de cooperare în domeniile științific, cultural şi social, între universitățile germane şi cele din Israel, inclusiv un program de schimburi de tineret. 2000 de tineri israelieni şi 4.500 de tineri germani participă în acest program iar voluntari germani vin anual în Israel să lucreze în spitale sau în domeniul social. Ambele state consideră că cea mai bună cale pentru îmbunătățirea relațiilor este cunoaşterea reciprocă, realizată prin astfel de programe.

Totuşi, nu este cazul de a schija o imagine idilică. Germania adăposteşte o numeroasă populase musulmană şi dacă situația în ce priveşte atacurile împotriva evreilor este mai bună decât în alte sări, opiniile antiisraeliene şi antisemite ale unei părți din această populase vin să se adauge pozițiilor antiisraeliene ale unor reprezentanți ai populației germane. Există o diferență între atitudinea oficială a Germaniei şi cea a unei părți a populației şi nu datorită atât trecutului istoric ci a evoluțiilor politice actuale. Autoritățile germane încearcă să contracareze această situaţie.

În timpul vizitei sale, preşedintele Rivlin a atras atenția că democrația nu este o armă suficientă pentru contracararea rasismului şi antisemitismului. Speranța este că Germania va ţine cont de acest avertisment.

Eva Galambos