Citesc acum ”The Second World War”  o carte a istoricului englez Antony Beevor, un autor prolific și distins cu o serie de premii pentru alte lucrări  anterioare. Am cumpărat-o pe un aeroport european fiindcă știam de ea dintr-o cronică entuziastă apărută în”NewYork Times” cu ani in urmă. O carte de 950 de pagini, tipărită în 2012. Antony Beevor e un istoric pedant în detalii, marile bătălii din Europa și din Asia sunt descrise  amănunțit, autorul menționînd  efectivele aruncate în luptă, pierderile umane, numele comandanților  și ale diviziilor. Pe lângă capitolele consacrate luptelor  între armatele Axei și cele ale aliaților, Beeavor consacră un capitol întitulat ”Shoah by gas” tragediei care a  lovit evreii din toată Europa ocupată de naziști. La ora asta este greu să mai aflăm noutăți despre Holocaust, s-a scris mult despre exterminarea evreilor, despre cele șase milioane de victime pe care cel de al doilea război dus de naziști paralel cu cel militar le-a făcut între 1939 și 1945 .

Nu aș fi încercat să rezum capitolul menționat  dacă nu ar persista, chiar și printre intelectuali români, persoane care – animate de un intens anti-semitism – nu ar continua să nege politica de exterminare a naziștilor față de evrei. De fapt crimele lor sunt mult mai ample. În primele luni ale războiului din Est nemții au luat prizonieri trei milioane de ruși. Care, dacă nu știați, au fost mai toți lăsați să moară de foame. Pur și simplu au fost parcați în câmpuri înconjurate de sărmă ghimpată și lăsați să moară de foame. Numai o mică parte a fost trimisă ca forță de muncă gratuită în Germania. Au fost omorâți, cu aceeași cruzime  ca și evreii, milioane de polonezi și zeci de mii de romi. Dar naziștii aveau o obsesie pentru exterminarea evreilor. În timpul ofensivei din Rusia, a doua zi după ocuparea unei localități, sat, comună sau oraș, unități spciale de comando, care se ocupau de nimicirea evreilor, îi adunau pe toți din localitate și ucideau copiii, femeile, bătrănii, bărbați de toate vârstele. Asta era prima grijă a  armatei care aducea cu ea ”noua ordine”. A urmat apoi celebra Conferință de la Wansee, din februarie 1942, unde reprezentanții principalelor instituții ale guvernului, partidului nazist   și ai SS, sub conducerea lui Reinhard Heydrich, au adoptat un protocol care prevedea exterminarea tuturor evreilor din Europa, a celei ocupate de Germania și a celei pe care nemții erau siguri că o vor ocupa. Se estima că ”soluția finală” va cuprinde 11 milioane de persoane. A fost finalizată numai pentru șase milioane. Trupele germane degerau pe câmpiile Rusiei, contraofensiva sovietică le aruncase cu 250 de kilometri înapoi, depresurând capitala sovietică, dar căpeteniile naziste erau procupate de lichidarea evreilor.Nu s-ar fi aflat niciodată de această conferință, la care Adolf Eichman a fost numit să îndeplinească uriașa sarcină de a elimina evreii din Europa .Toți participanții au primit căte o stenogramă a conferinței cu ordinul de a o arăta șefilor lor și a o distruge apoi. Unul din ei a pus-o în sertar și a uitat-o acolo fiind descoperită de miltarii americani. Și așa s-a aflat de ideea ”soluției finale”.

Primul lagăr de exterminare a fost deschis la Chelmo. În ianuarie 1942 acolo au fost aduși 4.400 de romi din Austria. Pentru gazarea lor au fost folosite dube închise etanș, în care erau introduse gazele de eșapament. Apoi aici au fost uciși în masă evreii din Lodz . Primele camere de gazare au fost instalate în lagărul de la Belzec, Polonia. Gazarea se făcea prin intermediul țevilor de eșapament ale unor vehicule staționate afară. Primii evrei gazați aici au fost 150 de persoane, în ianuarie 1942. La jumătatea lunii martie a început gazarea evreilor din Galiția. Iar lângă Lublin a intrat în funcțiune lagărul de la Maidanek.

Camera de gazare de la Sobibor

Celebra uzină a morții de la Oswiecim (Auschwitz) a fost creată lângă Cracovia, la început în barăcile unei unități de cavalerie din  sec XIX. În 1940 barăcile au fost luate de SS și folosite pentru un lagăr destinat prizonierilor de război polonezi. El a fost cunoscut ca Auschwitz 1 și este primul în care a fost experimentat gazul Zyklon B în septembrie 1941 pe prizonieri sovitici și polonezi. La finele lui 1941 au început lucrările la Birkenau, cunoscut ca Auschwitz II. De fapt acolo a fost centrul de exterminare prin gazare care a marcat în istorie pentru totodeauna cruzimea Holocaustului. Câteva case țărănești au fost transformate în camere de gazare și au intrat în funcțiune în martie 1942. Abia în luna mai a început uciderea în masă la o scară semnificativă, iar începând din octombrie au fost construite noi camere de gazare. Între timp IG Farben recruta dintre prizonieri forță de muncă gratuită pentru fabrica sa de cauciuc sintetic. dar plătea SS-ului câte 4 mărci pentru fiecare sclav. După război, în 1945,la procesul de la Nürnberg conducătorii lui IG Farben au susținut că nu știau ce se petrece în lagăr deși 2500 de salariați civili germani locuiau acolo.împreună cu gărzile SS.

La 17 iulie 1942 Himmler a inspectat lagărul de la Auschwitz și a privit prin vizorul unei camere de gazare asfixierea evreilor. În toamna lui 1944 s-au răsculat membrii Sonderkommandoului – prizonieri de la Auschwitz – care lucrau la camerele de gazare. Au fost uciși  patru soldați SS și 455 de prizonieri.

Între timp au mai fost construite lagăre de exterminare la Treblinka și Sobibor. După cum a remarcat scriitorul sovietic Vasili Grossman niciodată în istoria umanității nu au fost uciși atât de mulți oameni de către atât de puțini oameni.

La Treblinka o echipă din 25 de SS și 100 de auxiliari ucrainieni au ucis circa 800.000 de evrei și romi între iulie 1942 și august 1943. La Auschwitz în 33 de luni au fost uciși peste un milion de oameni. Cei care neagă Holocaustul îl pot citi, printre alții, pe Antony Beaver. Care descrie sec și dur cruzimea cu care erau tratați încă de la debarcare oamenii din convoaiele morții.

Andrei Banc