Cei care-mi urmăresc articolele știu că subiectele abordate de mine sunt aproape întotdeauna de politică externă. Asta-i specialitatea mea, pe asta o cunosc mai bine și mă ocup de ea de peste 50 de ani; (mi-am conspirat vârsta pentru cine nu mă cunoaște). Ceea ce nu înseamnă că nu mă interesează ce se întâmplă la noi și uneori, așa cum ați văzut, mă „aventurez” și în acest domeniu, în cazul în care ceva mă revoltă, mă nemulțumește sau, pur și simplu, sunt nedumerită. Așa mi s-a întâmplat și acum când am citit despre încercările de ”îmblânzire” a Codului Penal raportat la cazurile de corupție sau de amânarea unor decizii cu privire la imunitatea unor foști miniștri, o inițiativă a Senatului.
Mai întâi a fost scandalul din Partidul Social Democrat. Era vorba – și bănuiesc că au aflat între timp și cititorii noștri – de „revolta” unor deputați și senatori PSD faţă de acțiunile DNA împotriva multor persoane, inclusiv a parlamentarilor. Totul a început de la reținerea primarului Craiovei, Olguța Vasilescu. Nu știu de ce tocmai cazul ei a stârnit revolta când și alte personalități (era să zic personaje) social-democrate se află în vizorul Justiției. De ce este ea considerată cea mai mare victimă? Întâmplător, am urmărit cariera ei de la început, fiind cea mai tânără deputată aleasă în Parlamentul României. M-a deranjat profund faptul că a fost membra partidului ”România mare” , ceea ce înseamnă firesc, nu-i așa, că și-a însușit ideologia lui Vadim Tudor. Apoi a trecut la social-democrați. Cred că atunci când ești om politic, intri într-un partid deoarece împărtășești ideile cuprinse în platformele acestuia. Și mă întreb cum s-a putut dezice brusc de opţiunea iniţială, alegând o ideologie diametral opusă, fiindcă cea social-democrată nu poate și nu trebuie să aibă nimic din ceea ce susținea Vadim Tudor. Din păcate, nu am apucat niciodată, fiindcă nu cunosc niciun traseist ca să-l întreb dacă înainte de a intra în alt partid și-a făcut vreo mea culpa? Bine, ceea ce am scris până acum nu pare să aibă vreo legătură cu reținerea Olguței Vasilescu…și totuși, îmi pun problema integrității persoanei. Nu am bază să am încredere în ea, așa că se poate pune și problema integrității, să zicem financiare. Nu cred că au bănuit-o chiar degeaba. Sigur, există și prezumția de nevionovăție, dar eu nu pun problema din punctul de vedere al justiției. Așa cum explica, la o întâlnire, dr. Cristi Danileţ – judecător la CSM şi fost vicepreşedinte, – pentru reținere, în pofida prezumției de nevinovăție, există niște date, dovezi care să o justifice. Este posibil ca în timpul procesului să se dovedească neadevărate și atunci sunt eliminate ca probe și acuzațiile să cadă, persoana dovedindu-și nevinovăția.
Existînd acest parcurs al justiției, n-am înțeles de ce un grup de deputați din PSD s-a revoltat și a cerut scoaterea din sertarul Comisiei juridice a Parlamentului a celor 20 de proiecte de amendare a Codului Penal care, afirmă ziarul Adevărul , ”ar avea efecte devastatoare pentru Justiție, dar ar fi protective pentru penali”. În fond dacă acești parlamentari suspecți sunt nevinovați, se va dovedi în justiție. Rar am auzit de condamnări nedrepte. Proiectul de amendamente despre care am amintit se referă la arestul preventiv care să nu se aplice în cazul infracțiunilor de corupție, a încătușării (între timp, am aflat că aceasta nu se face pe baza dispoziției procurorilor sau judecătorilor ci a…poliției), ”suspiciunea rezonabilă ” pentru arestarea preventivă să fie înlocuită cu ”indicii temeinice” și altele. Dezbaterea lor a fost amânată în urmă cu doi ani, din cauza nemulțumirii opiniei publice care și-a dat seama ce se ascunde în spatele lor. Mulți parlamentari au înțeles, la rândul lor, că este vorba de o bombă cu efect întârziat care ar putea duce la mișcări populare masive, că nu sunt justificate și nu trebuie puse pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, iar cel care s-a opus cel mai mult a fost președintele Camerei, Valeriu Zgonea.
Problema se poate discuta din multe puncte de vedere: Sunt oare unele dintre proceduri abuzive? Ce pericol reprezintă un suspect de șantaj, de corupție față de un violator, asasin, jefuitor? N-ar trebui să se afle în arest preventiv doar ultima categorie și dacă da, de ce se întâmplă ca tocmai unii dintre aceștia să nu fie închiși? Ar trebui elucidate și bine puse la punct criteriile după care se decide soarta suspecților. Nu sunt jurist, dar bănuiesc că sunt foarte multe probleme de acest gen, „pe muchie de cuțit” și când se iau anumite decizii, nu poți exclude elementul subiectiv (nu vreau să vorbesc despre posibilitatea coruperii decidentului, din păcate mai există, în pofida unor măsuri dure luate când sunt descoperiți).
Dar vreau să revin la începutul articolului, revolta suspecților din PSD. Cred că acum partidul și liderul său, Liviu Dragnea, vor avea de trecut un test dificil. Își vor sacrifica colegii pe altarul justiției, ceea ce ar fi o dovadă de fermitate și de respect față de magistrați, chiar dacă sunt convinși că mai există și abuzuri, sau vor face încercări de a-i salva prin niște compromisuri în ce privește principiile de drept. Un lucru trebuie să fie clar. Principiul „nimeni nu este mai presus de lege” este valabil pentru toți, inclusiv pentru PSD și parlamentarii săi. Chiar dacă cei în cauză se revoltă și ar amenința că vor părăsi partidul.
Nu m-aș mira dacă o astfel de cerință s-ar manifesta și în alte partide n care există suficienți parlamentari aflați în diferite stadii în vizorul Justiției..
Aproape în același timp și senatorii ”s-au revoltat” și au adoptat o inițiativă propusă de patru senatori, reprezentanții PNL, UDMR, UNPR și ALDE, membri ai Comisiei de Regulament, prin care se îngreunează procesul de ridicare a imunității pentru miniștrii care sunt și senatori sau pentru foștii miniștri care sunt în prezent senatori. Dacă până acum în respectiva lege, referitor la evaluarea cazului de către Comisia Juridică, figura expresia ”în cel mai scurt timp” pentru solicitarea de ridicare a imunității (articolul 150), care, practic, însemna două zile, acum s-a înlocuit cu ”în cel mult cinci zile” dar, prin diferite metode, aceasta se poate prelungi la încă două săptămâni. Evaluarea făcută se trimite apoi în plen, la votul final unde se poate de asemenea tergiversa. Se poate ajunge practic la o lună de zile și cine știe ce se va întâmpla într-o lună….
Eva Galambos
