După negocieri îndelungate, în prima jumătate a acestei luni, la Departamentul de Stat din Washington a fost semnat un nou Memorandum de înțelegere Statele Unite-Israel privind ajutorul militar. Semnatarii documentului au fost Yaakov Nagel, președintele Consiliului Israelian pentru Securitate Națională,  ambasadoarea Susan Rice, consilierul pentru securitate națională al președintelui american și Thomas Shannon, subsecretar de stat al SUA pentru probleme politice Nici premierul Netanyahu, nici președintele Obama nu au participat la ceremonia de semnare, probabil ținând cont de neînțelegerile din trecut între cei doi. Ei se vor întâlni pe marginea Adunării Generale a ONU. Va fi prima intrevedere după ce premierul israelian s-a dus în fața Congresului american pentru a-i convinge pe parlamentari să nu susțină semnarea acordului cu Iranul.

Astfel de documente au mai fost negociate și semnate încă din 1981. Nu am spus că este vorba de o prelungire deoarece față de celelalte acorduri, în actualul Memorandum au fost cuprinse, la dorința președintelui Obama, o serie de condiții restrictive. Cu puțină exagerare, am putea spune că este vorba de răzbunarea președintelui american față de ceea ce  a considerat un amestec al premierului Netanyahu în politica americană,  în  contextul profundelor neînțelegeri asupra politicii Washingtonului în Orientul Mijlociu. De asemenea, afirmă analiștii, președintele Obama a dorit să reducă intervenția lobby-ului pro-israelian din Congresul Statelor Unite care exercita, cu succes, presiuni asupra unor parlamentari  să crească ajutorul militar pentru Israel dincolo de limitele stabilite în memorandumurile bilaterale.

Sistem AA-Patriot

Suma convenită de această dată este cea mai mare din istoria relațiilor americano-israeliene – 3,8 miliarde de dolari anual, comparativ cu trei miliarde prevăzute în Memorandumul anterior, pentru o perioadă de 10 ani, în total 38 de miliarde de dolari.  El intră în vigoare în 2018. Dacă partea americană, prin cuvintele Susanei Rice, a considerat că înțelegerea reprezintă „un angajament fără precedent față de securitatea Israelului” și că ”nici o administrație americană de-alungul istoriei nu a făcut atât de mult pentru securitatea Israelului ” ca cea actuală, omologul său israelian, Yaakov Nagel, a fost mai reținut în declarații. El a mulțumit pentru gemerozitatea Statelor Unite, dar a afirmat că  ”povara enormă a apărării revine Israelului” și că ajutorul oferit va facilita această povară. Susan Rice a profitat de ocazie să laude acordul cu Iranul, criticat vehement de Israel și să sugereze Israelului punerea în aplicare a unei rezoluții cu privire la existența a două state independente – Israelul și Palestina  – în condițiile în care de ani de zile negocierile stagnează.

Dar, pentru prima dată, acordul, generos la prima vedere, a fost condiționat, în defavoarea Israelului. Astfel, spre deosebire de trecut, întregul fond va putea fi cheltuit numai în Statele Unite, în timp ce până acum, 25 la sută din sumă puteau fi folosite în Israel, ceea ce permitea o dezvoltare a industriei militare israeliene și crearea unor locuri de muncă. În plus, Israelul nu va mai putea achiziționa arme din altă parte, de pildă din Europa. Unii experți militari consideră că măsurile sunt chiar și în defavoarea Statelor Unite deoarece inovațiile israeliene experimentate cu ajutorul acestor fonduri și care, potrivit acordului, erau împărțite cu americanii, au contribuit la atenuarea declinului bugetului SUA în privința  sistemelor antirachetă. De această dată cheltuielile pentru apărarea antirachetă sunt cuprinse în Memorandum, pe când în trecut ele reprezentau o suplimentare votată de Congres. Deci, creșterea fondului este mai mică decât apărea la prima vedere. Aceste condiționări, afirmă analiștii, vor slăbi apărarea israeliană în domeniul rachetelor. În condițiile în care Iranul continuă testarea rachetelor balistice în pofida interdicțiilor ONU, iar Hamas și Hezbollah își măresc arsenalul de rachete, consecințele pentru Israel vor fi deosebit de grave. Oameni politici din opoziția israeliană i-au reproșat lui Netanyahu că din cauza încercărilor lui de amestec în treburile interne americane, nu a reușit să obțină un acord mai bun, dar atât premierul, cât și negociatorii israelieni au apreciat Memorandumul.

Ca să fim drepți, cu toate resentimentele președintelui Obama față de Israel, concretizate în condiționările amintite, acest ajutor militar va contribui la întărirea și modernizarea capacității militare a Israelului. Trebuie spus de asemenea că poziția americană  nu se referă numai la Israel. Pe plan mai larg, reflectă noua politică a Washingtonului de a fi mai puțin implicat în conflictele din afara țării, fie  în Orientul Mijlociu, fie în alte regiuni ale lumii. Este posibil, dar puțin probabil, ca, după alegerile prezidențiale, lucrurile să se mai schimbe. Posibil, deoarece  un nou președinte dorește să aibă propria amprentă cu privire la politica țării. Puțin probabil deoarece atât Hillary Clinton cât și Donald Trump simt ”pulsul” opiniei publice și anume că americanii nu mai vor să facă sacrificii pentru popoare și țări cu care nu au nimic de-a face. Ei nu au imaginea perspectivei pe termen lung. Deocamdată pentru ei important este ce li se va întâmpla acasă.

Eva Galambos