Suntem în preajma aniversării a cinci ani de apariție a revistei Baabel. Este firesc să am  gânduri de apreciere pentru calitatea acestei publicații online, pentru echipa celor care scriu în acest spațiu, pentru coordonarea plină de tact și prietenie pe care o asigură Andrea Julika Szekely Ghiță, cea neobosită și care găsește totdeauna cuvintele cele mai potrivite să ne inspire teme, idei și astfel să reușească ediții perfect echilibrate din punct de vedere al acoperirii domeniilor și conținutului. În toți acești ani, s-a promovat și respectat libertatea de exprimare a celor care scriem în această revistă. Poate că tocmai această libertate de exprimare m-a determinat să scriu aici și mă obligă în continuare la un filtru propriu, prin care fiecare articol, eseu sau chiar rețetă tradițional evreiască trece înainte de a-l trimite pentru a fi publicat. Au fost promovate subiecte la zi pe agenda internă și internațională, teme de real interes, unele acoperind o arie complexă, sub semnături ale unor adevărați cunoscători ai intersecției dintre istorie și actualitate, dintre aspecte sociale și economice, nelăsând fără spațiu editorial amintirile personale sau de grup. Baabel surprinde momentul unor informații de ultimă oră, care se bucură de intervenții imediate și punctuale, între aparițiile periodice regulate. Apar astfel în timp real comentarii la informații calde, analize pertinente făcute de obicei de Eva Galambos. Ar lua prea mult spațiu din acest număr jubiliar, dacă aș enumera pe toți distinșii colegi care semnează în această revistă.

Pentru unii dintre cei care scriu aici, scrisul este un instrument de exprimare, întrebuințat cu succes de-a lungul multor decenii, în timp ce pentru alții, așa cum sunt și eu, scrisul este o îndeletnicire de suflet, o dragoste din adolescență, la care m-am întors pentru că mă exprimă așa cum sunt și surprinde cele mai diverse aspecte ale personalității.

Apreciez această echipă și mă simt onorată să fac parte din ea, pentru ca ne unește un fel de elan, iar spiritul este cel al unei redacții reale, deși funcționăm și colaborăm mai ales în lumea virtuală. Eu una mă simt ca într-o redacție situată cumva pretutindeni, acolo unde suntem fiecare, o redacție vie, dinamică și în care se comunică poate mai bine decât în multe dintre redacțiile din viața reală. Am ales o poză dintre cele rare, în care ne regăsim o parte a echipei. Poza este făcută în 2014, la Cluj, cu ocazia unui eveniment care a reunit mai multe generații și la care ne-am întâlnit. Era întâlnirea liceului evreiesc din Cluj, acel liceu de prestigiu pe care și tatăl meu l-a urmat și care a funcționat înainte de război, înainte de Holocaust și pentru scurt timp după reîntoarcerea lor din lagărele naziste. Am fost acolo să întâlnesc și să cunosc oameni speciali, oameni pe care după ce i-ai cunoscut ți-au rămas în suflet pentru totdeauna.

Îmi amintesc începutul și primul meu eseu în Baabel. Era în 2013, iar titlul este: ”Despre antisemitism în secolul XXI”[1]. Eu găseam atunci în Baabel o platfomă de exprimare liberă, fără constrângeri, un loc în care simți că cititorii au calitatea umană și deschiderea să îți înțeleagă gândurile, amintirile mai vechi și mai noi sau motivele pentru care tragi unele semnale la apariții publice cu caracter nepotrivit secolului actual. Am scris de atunci multe amintiri în Baabel și unele legate de tradiții și obiceiuri evreiești pentru sărbători. Am simțit totdeauna confortul sufletesc pe care ți-l dă o comunicare cu prieteni care înțeleg ce spui, ce simți, ce scrii! Mulțumesc Andrea, mulțumesc colegilor și mai ales mă înclin cu respect în fața cititorilor care citindu-mă, m-au încurajat să continui! Este un sentiment special de emoție, la moment aniversar, iar eu doresc celor care citesc aceste gânduri să simțiți acest fel de bucurie măcar o dată în viață!

La mulți ani BAABEL!!! La mulți ani prieteni dragi!!!

Dr. Serena Adler

Iulie 2017

[1] Despre antisemitism, în secolul XXI: http://baabel.suprapus.ro/2013/12/serena-adler-despre-antisemitism-in-secolul-xxi/