În urmă cu câteva zile, János Áder, președintele Ungariei, a anunțat data alegerilor parlamentare pentru opt aprilie. Campania electorală ar urma să se desfășoare de la jumătatea lui februarie, deci o perioadă destul de scurtă, dar realitatea este că toate partidele, atât FIDESZ și creștin democrații, cât și partidele de opoziție sunt încă de anul trecut în campanie.

Apel de a vota, adresat tuturor cetăţenilor Ungariei

Toată lumea este de acord că premierul Viktor Orbán și aliații lui vor câștiga, fără nici un fel de probleme, scrutinul, dreapta ajungând pentru a treia oară consecutiv la guvernare. Aceasta pe de o parte, datorită strategiei foarte abile a FIDESZ care a știut să folosească conjunctura internă dar mai ales internațională pentru a-i atrage pe alegători, pe de altă parte, din cauza slăbiciunii de neiertat a opoziției care nu a reușit să învețe din eșecul de-acum patru ani și să formeze un front comun cu un program atractiv  care să schimbe orientarea votanților.

În condițiile unei creșteri economice favorabile care a permis guvernului să acorde majorări salariale și să reducă de mai multe ori cheltuielile la utilități, Orbán și-a întărit poziția și prin folosirea unei strategii în care s-a erijat în salvatorul maghiarilor, de „dușmanii” care vor să desființeze esența națiunii. Doi au fost inamicii împotriva cărora Orban a dus un război permanent, imprimând în conștiința concetățenilor lui că Ungaria se află în stare de război, în primul rând împotriva Bruxelles-ului, deci a Uniunii Europene. Aceasta, în mod paradoxal, în condițiile în care Budapesta este membră a UE, nu are gând să iasă din ea, iar dezvoltarea ei economică s-a bazat și se bazează în primul rând pe fondurile europene. Atenționările și criticile Comisiei Europene sau ale Consiliului European cu privire la măsurile antidemocratice luate în acest mandat, dar și în cel precedent – care au paralizat Curtea Constituțională și justiția, au fost îndreptate împotriva libertății presei și au determinat concentrarea informației într-un singur centru guvernamental, iar acum, în preajma alegerilor, împotriva partidelor de opoziție – au fost prezentate drept amestec în treburile interne ale țării, subminarea prestigiului național. Dar cel mai reușit instrument folosit a fost problema refugiaților. Nu numai că Ungaria a ridicat acel gard de securitate ”pentru a se apăra de invazia musulmanilor”, dar refuzul Ungariei de a accepta cota minimă de refugiați, de ordinul a câtorva mii, și perspectiva unor sancțiuni din partea UE au fost  exploatate de regim, deși se știa foarte bine că refugiații nu au avut intenția să se stabilească în Ungaria, pe care o foloseau drept trecere către țări UE ca Austria, Germania, Franța. Mai mult decât atât, legat de acest aspect, Orbán a inventat un alt dușman, pe George Soros, milionarul de origine maghiară, așa zisul autor al unei politici a refugiaților care ar duce la invadarea Europei și a Ungariei de către musulmani și la modificarea echilibrului demografic în favoarea acestora. În acești patru ani, au fost organizate în Ungaria mai multe campanii al căror ”erou” a fost Soros, unul dintre rezultate fiind încercarea de desființare a Universității Central-Europene, creată de omul de afaceri americano-maghiar, un centru în care se studia democrația. Această campanie a căpătat și nuanțe antisemite, evocându-se și originea evreiască a lui Soros. Ceea ce a întărit succesul lui Orbán în confruntarea lui cu Uniunea Europeană a fost faptul că alte țări din Europa centrală, respectiv cele din Grupul de la Visegrád –Polonia, Cehia și Slovacia – au preluat ideologia premierului ungur și s-au situat pe poziții similare. Lozincile populiste în acest domeniu, folosite de ele în timpul campaniilor lor electorale  desfășurate în ultimii ani, au contribuit la succesul în alegeri a  partidelor care susțin această linie politică. Nu este de mirare că, având în spate reușita acestui experiment, Orbán este convins de victoria sa. De asemenea, premierul contează și pe  maghiarii de dincolo de granițe care dispun de dublă cetățenie, inclusiv pe cei din România, și care au drept de vot în alegerile parlamentare.

Un factor important aici este și slăbiciunea opoziției care se află într-o situație dificilă, în primul rând din cauza incapacității sale de a găsi un limbaj comun, a aroganței unora dintre lideri, dar și a măsurilor luate de guvern care au lovit partidele  anti-Orbán. Opoziția din Ungaria are în mare două componente. Pe de o parte, formațiunile de stânga și centru stânga – socialiste și liberale – și, pe de altă parte, formațiunea de extremă dreaptă Jobbik. În ultimii ani, aceasta a încercat să gliseze mai spre centru, a renunțat la violentele atacuri antisemite și anti-roma, cu intenția de a atrage alegători din tabăra Orbán  indecișii sau chiar din celelalte partide de opoziție. Intențiile partidului nu au avut mare succes. O comparație a popularității actuale a partidelor cu situația din 2014 arată că ”Jobbik” a câștigat doar trei procente. Dar, din cauza degringoladei Partidului Socialist Ungar, ajuns la opt la sută, iar la ora actuală, ”Jobbik” se află pe locul doi în preferințele electoratului, dar la ani lumină distanță de Fidesz-creștin democrați. Chiar dacă liderul partidului, Gábor Vóna, afirmă că ”Jobbik” va reuși să smulgă puterea de la Fidesz, nici un partid de opoziție nu va intra în vreo coaliție cu el, deși s-au auzit și voci care afirmă că în probleme punctuale s-ar putea colabora, așa cum s-a și întâmplat în parlament.

Gergely Karácsony – candidatul de premier al Opoziţiei

Cu toate căi s-au dus negocieri între celelalte partide de opoziție – socialiștii  (PSU), Coaliția Democratică, ”Împreună”, ”Dialog”, Ecologiștii (LMP) și alte formațiuni,  nu s-a ajuns la înțelegere decât între PSU, ”Dialog” și o formațiune liberală care au un candidat comun pentru funcția de premier, copreședintele de la ”Dialog” foarte popularul Gergely Karácsonyi, primar al unui sector din Budapesta, considerat omul politic cu cea mai mare popularitate, în Ungaria. Dar, susțin analiștii, un singur om nu poate aduce victoria opoziției și schimbarea guvernului. Oricum, potrivit sondajelor, nu toate partidele din opoziție se află la pragul necesar intrării în parlament. În acest context, este interesant de urmărit traiectoria ”Coaliției Democratice”, de orientare socialistă. Ea a fost înființată de fostul premier Ferenc Gyurcsány pe care, din cauza trecutului său, opoziția îl considera omul cel mai hulit din spectrul politic ungar și cu care nimeni nu dorea să intre în coaliție sau dacă da, numai cu partidul, fără liderul său. Om calm și cu viziune, Gyurcsány nu a luat în considerare această pierdere de prestigiu, el avea un nucleu de simpatizanți și susținători, iar la ora actuală are certitudinea depășirii pragului de cinci la sută, deci a prezenței partidului său în  parlament.

Gyurcsány un politician de stânga, cu viziune

Situația formațiunilor de opoziție este îngreunată și de dificultățile de dialog cu publicul sau de lipsa publicității în mass media, dat fiind faptul că cea mai mare parte din presa scrisă și audio-vizualul sunt guvernamentale. În plus, guvernul a sancționat cu bani grei toate partidele de opoziție, cel mai mult „Jobbik”, pentru așa zise încălcări financiare, iar dacă nu vor plăti zecile de milioane, nu vor putea participa la alegeri. Din păcate, nici campania electorală, nici o eventuală înțelegere de ultimă oră a partidelor de opoziție nu vor schimba decât foarte puțin raportul de forțe. Opoziția a pierdut trenul alegerilor. Singura speranță rămâne o prezență onorabilă în parlament, pentru care nu există vreo garanție.

Eva Galambos