Ce-mi doresc de Centenar?

Anul acesta România modernă îşi sărbătoreşte Centenarul. Împlineşte 100 de ani… Mi se pare mai degrabă o vârstă umană decât una istorică şi de aceea mi-e mai uşor s-o privesc ca pe o zi de naştere. La noi, în România, cel aniversat – sărbătoritul – obișnuiește „să facă cinste” adică să-i omenească şi să-i onoreze pe invitaţii cu care doreşte să-şi împărtăşească bucuria zilei de naştere. Vrea ca aceştia – rude, prieteni, colegi, vecini – să se simtă cât mai bine în tovărăşia lui, după cum şi el îşi doreşte  să se bucure de prezenţa invitaţilor. Aceştia aduc daruri alese, rostesc urări de sănătate şi viaţă lungă, deapănă amintiri comune şi  cântă cu toţii, din suflet, „Mulţi ani să trăiască!” . Frumoasele aniversări memorabile jalonează viața unui om şi dau speranţa unui viitor mai bun.

Consider că Centenarul României este o aniversare la care suntem, deopotrivă, sărbătoriţi şi invitaţi,  cei care „facem cinste”  şi suntem „cinstiţi”, cu toţii, împreună. În calitate de cetăţean minoritar al patriei mele, România,  doresc un An 100 frumos şi senin, un prilej de a şedea alături de concetăţenii mei la ospăţul festiv, îmbrăcată în hainele mele de sărbătoare şi purtând simbolurile mele, de a consuma bucate specifice tuturor comesenilor,  de a conversa şi cu cuvintele mele, de a face bilanţul realizărilor – la care am pus umărul cu toţii, majoritari şi minoritari – de evoca personalităţile noastre, ale tuturor, care ne-au clădit trecutul şi prezentul, de a prefigura un viitor comun armonios, într-o ţară prosperă şi democrată, aflată sub zodia bunei înţelegeri.

…Deocamdată am senzaţia că am fost omisă de la Centenarul ţării mele, care se arată a fi doar aniversarea majorităţii. Nu am observat vreun gest de „a da mână cu mână”, ba chiar dimpotrivă… România modernă a fost întemeiată şi pe moştenirea minorităţilor, a fost construită şi cu braţele şi minţile minoritarilor. Şi eu am pus umărul la edificarea ţării mele. Centenarul este şi aniversarea mea.  Mi-aş dori-o un prilej memorabil, de a lua parte, cu nuanţa mea diversă, la sărbătoarea unităţii patriei mele.

Andrea Ghiţă

4 Comments

  • Foirian Vancu commented on January 22, 2018 Reply

    Articolul ar trebui trimis la postul tv Realitatea ca tot este in criza de teme pentru ANIVERSARE,POATE DACA SCHIMBA TERMENUL VA AVEA MAI MULTI
    colaboratori pentru ZIUA DE NASTERE, ca de aniversat nu prea avem ce aniversa cel putin sarbatorim ca am reusit sa traim 100 de ani…..

  • PLUGARU VALER GHEORGHE commented on January 18, 2018 Reply

    Cred ca materialul enunta o parere nu numai pertinenta, ci o obligatie majora a celor care ar trebui sa organizeze corespunzator si corect sarbatorirea acestui real eveniment. Este, cred eu , un semnal bine venit pentru a trezi o societate civila reala si realista care se pare ca nu prea exista la noi.

  • eva galambos commented on January 18, 2018 Reply

    Excelent articol. O mică satisfacție: Ediția a cincea a ”Podurilor Toleranței”, organizată de B’nai B’rith și care se va desfășura în mai, tocmai cu acest subiect se va ocupa. Este adevărat, este o inițiativă a unei…minorități.

  • IVAN TRUTER commented on January 18, 2018 Reply

    Am propus mai multor sisteme de media-scrise si audio-video etc sa produca emisiuni despre toate minoritatile din Romania,legate de rolul minoritatilor nationale in creerea unei Romanii moderne si rolul lor la actul de la 1 Decembrie 1918.
    Nimeni nu este interesat…fara comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *