Până nu de mult nu m-am putut imagina în postura unui om bătrân și cu toate acestea mi-a venit rândul să mă încadrez și eu în această lume care îmi era departe, pe care nu puteam sau poate în mod conștient nu voiam să admit că ar putea să se potrivească cu felul meu de a fi, cu energia pe care o aveam și cu impresia că sunt invincibil – din punctul de vedere al puterilor, dorințelor și al posibilităților fizice și intelectuale. Astăzi bătrânețea mi-a bătut la ușă, iar eu am lăsat-o să intre în viața mea de zi cu zi, o ascult și încerc să-mi însușesc multe dintre sugestiile pe care mi le oferă; încerc pe cât îmi este încă posibil să fiu cât mai atent și vreau să nu-mi scape niciuna dintre acestea. Nu vreau să fac apel la idei cu vreo notă filozofică, dar acele referitoare la diferențele și asemănările între natură și om mi se par interesante și demne de reținut.

”Cu vârsta”, spunea la un anumit moment dat Kofi Annan, fost Secretar General al ONU, ”pomii devin mai puternici, fluviile devin mai largi, oamenii câștigă o incomensurabilă și profundă experienţă şi înţelepciune.”

Desigur că afirmația lui Kofi Annan are o notă de largă generalizare și nu se referă la vreo persoană anumită.

Acesta ar fi motivul pentru care oamenii în vârstă ar trebui nu numai respectaţi şi veneraţi, ci și folosiţi ca adevărate resurse de bogăție ale societăţii în care trăiesc.

În același sens, celebrul filozof englez Francis Bacon (1561-1626), referindu-se la ideea de bătrâneţe ca o expresie a vechimii spunea:

„bătrâneţea poate fi apreciată în mod special în patru cazuri:

• un lemn vechi arde mai bine,
• un vin vechi este mai bun de băut,
• un prieten vechi este mai uşor de crezut şi
• un scriitor cu o veche tradiție este mai plăcut şi mai bine de citit”.

Eram încă copil și îi auzeam uneori pe bunicii mei și pe părinți, referindu-se la înţelepciunea bătrânilor, spunând:  ”cine n-are un bătrân, să-l cumpere”.

Această vorbă era deosebit de înţeleaptă, întrucât sfatul unui bătrân avea valoarea unui „bulgăre de aur”, pentru cine avea urechi să audă şi să ia aminte la sfatul primit.

Unii gânditori spuneau că îmbătrânirea nu este un fenomen simplu, ci unul deosebit de complex, care include o mulţime de aspecte pozitive dar şi unele negative. Pe de o parte, îmbătrânirea aduce cu sine un grad mare de experienţă şi oferă oportunitatea unui bogat volum de sfaturi. În acelaş timp, oamenii mai în vârstă pot oferi informaţii deosebit de preţioase despre tot felul de evenimente care nu au fost înregistrate sau care nu sunt cunoscute de multă lume: evenimente de familie, din diferite locuri de muncă, din comunitatea unde au copilărit sau au trăit mai mulţi ani, iar cei care sunt mai în vârstă pot povesti despre tot felul de fapte şi întîmplări din trecutul naţiunii. Oamenii în vârstă au puterea de a menţine tradiţiile şi de a le transmite generaţiilor mai tinere.

Pe de altă parte, după cum era o veche vorbă, îmbătrânirea are şi „haine grele” şi diverse situaţii dificile. Oamenii în vârstă îşi pierd puterea fizică, li se reduc capacităţile intelectuale, îşi pierd aspectul înfloritor pe care îl aveau în tinereţe, îşi pierd şansele de a mai avea de lucru şi ca atare îşi pierd o bună parte din venituri.

În multe cazuri îşi pierd partenerul de viaţă sau prietenii şi rămân singuri sau aproape singuri. Mulţi bătrâni sunt mereu bolnavi, sărăcesc, se izolează de alţi membri ai familiei sau de prietenii care le-au mai rămas şi treptat se demoralizează. Unii îmbătrânesc în condiţii total opuse, într-o situație fizică, psihică şi financiară bună, îşi menţin relaţiile strânse cu familia şi cu prietenii.

Cele două imagini ale bătrâneţii dovedesc de fapt că procesul îmbătrânirii îmbracă două aspecte distincte: unul social şi altul personal.

Philip J. Lonmen (cercetător dela New American Foundation –  Washington D.C.) afirma, într-un Raport privind situaţia economică mondială şi evoluţia populaţiei: ”lumea de azi devine din ce în ce mai bătrână”.

Prognozele demografice, realizate de către diferite instituţii de specialitate din diverse ţări, confirmă evoluţia populaţiei Globului până la jumătatea acestui secol şi care constituie tot odată o bază pentru analiza evoluţiei procesului îmbătrânirii populaţiei.

 

 

                    Prognoza creşterii populaţiei în diverse continente

                                                  între 2010 şi 2050

(în milioane locuitori)

Anul	Total populație pe plan mondial	Africa	America de Nord	America de Sud	Asia	Europa	Oceania și Australia
2010	6.843	1. 007	346	599	4.130	726	35
2015	7.219	1.115	361	634	4.351	721	37
2020	7.578	1.228	375	667	4.554	715	39
2025	7.905	1.344	388	697	4.728	707	41
2030	8.199	1.463	401	722	4.872	698	43
2035	8.463	1.584	411	744	4.992	688	44
2040	8.701	1.705	421	761	5.092	677	45
2045	8.907	1.823	429	774	5.168	666	47
2050	9.076	1.937	438	783	5.217	653	48

Sursa: ONU 2017

 

După cum se poate observa, pe întregul glob populaţia va fi în creştere, marcată de existenţa a peste 9 miliarde locuitori la jumătatea acestui secol.

Ritmul de creştere ale populaţiei diferă însă de la un continent la altul; în timp ce populația Africii va crește de la 1 miliard la aproape dublu, populația continentului european va fi marcată de o scădere cu aproape 100 milioane de oameni.

Acest fenomen stabilit pe baza unor cercetări demografice întreprinse în diverse continente în ultimele decenii confirmă și existența unor factori contradictorii care se vor remarca și în viitor.

În același timp o analiză pe structură a îmbătrânirii populaţiei scoate în evidență trei trepte:

1. Bătrâneţea timpurie se referă la persoanele între 65-74 ani,
2. Bătrâneţea medie se referă la persoanele între 75-84 ani
3. Bătrâneţea avansată include persoanele de 85 ani şi peste.

 

M-am ocupat de diversele aspecte ale populației globului ca economist analist, fără a mă erija într-un specialist demograf, statistician sau gerontolog, dar pe parcursul îndelungat al anilor prin care am trecut am învățat că nu multă lume este sănătoasă după 50 de ani.

Sănătoşi sunt tinerii; bătrânii au adesea una sau mai multe probleme care sunt proprii vârstei.

Un prieten îmi spunea odată: ”dacă vrei să ştii cam cât vei trăi şi cum vei ajunge la vârsta respectivă, aminteşte-ţi de părinţi”.

Moştenirea genetică este fundamentală pentru a stabili un pronostic cel puțin orientativ al vieții.

Cine a avut cancer sau infarct înainte de 60 de ani s-ar putea să-l transmită prin gene copiilor; aceștia vor avea mai mari probabilităţi să dezvolte asemenea boli.

După opinia doctorilor multe boli cronice și alte suferințe ale oamenilor implică prezenţa multor factori, dintre care genetica este doar unul.

În același timp, specialiștii dieteticieni afirmă :“Suntem ceea ce mâncăm”

şi nu aș putea spune că nu au dreptate.

Cu alte cuvinte, dacă în afară de genetica defavorabilă mai adaugi 3-4 linguriţe de zahăr la fiecare cafea pe care o bei, sau savurezi toate pieile de pui fript şi te răsfeţi și cu alte grăsimi ca aperitiv, la sfârşit de săptămână ţi-ai transformat arterele în canale înfundate. Deci ai toate șansele să devii o persoană care nu are o bună circulaţie, o bună oxigenare, ceea ce va echivala cu moartea celulară, sau altfel spus, vei fi unul dintre candidații la o îmbătrânire accelerată sau prematură.

De asemenea, dieteticienii afirmă că parteneră cu dieta este băutura.

Este bine să eviți pe cât posibil băuturile carbogazoase. Motivul este că acestea conțin bicarbonat de sodiu, zahăr şi cofeină și la o anumită vârstă aceste substanţe devin dușmanii pancreasului şi ai ficatului, ajungându-se uneori până la distrugerea lor.

Întotdeauna m-am ferit să dau sfaturi; uneori însă consider că este util să fac anumite sugestii unora dintre colegii de aceeași vârstă. Le spun cât de important este să încerce să nu se considere pierduți – atâta timp cât încă au luciditatea să-și organizeze singuri vața.

Asta era și opinia unor specialiști gerontologi. Ea s-ar putea exprima de exemplu prin: eu decid când şi cu cine ies, ce mănânc, cum mă îmbrac, pe cine sun, la ce oră mă culc, ce citesc, cu ce mă distrez, ce cumpăr, unde trăiesc, etc.

În momentul în care nu mai poţi face toate astea, bătrânețea te transformă într-un ”om greu de suportat”,”un bolovan” pentru ceilalţi. Ai grijă să nu devii o povară pentru familie sau prieteni.

Dacă asemenea sugestii sunt pentru colegii mei de vârstă, am și unele pe care le-aș oferi celor tineri, care dacă ar vrea să țină seama de ele ar putea să aibă momente plăcute în viață.

Asemenea gânduri sunt însoțite de ceea ce ar trebui să facă oricine în tinerețe, pentru a beneficia tot restul vieții de efectele unor asemenea fapte:

 

Să ai timp să gândești, aceasta

este sursa puterii.

Să ai timp să te joci,

este secretul tinereții.

Să ai timp să citești,

este izvorul cunoașterii.

Să ai timp să iubești și să fii iubit(ă),

este grația divinității.

Să ai timp să-ți faci prieteni,

este calea fericirii.

Să ai timp să râzi,

este muzica sufletului.

Să ai timp să muncești,

este prețul succesului.

 

La toate acestea aș mai adauga câteva sfaturi ale cunoscutului pictor, Pablo Picasso, care spunea:

• Continuă să înveți.

Orice: să lucrezi pe calculator, să meșterești ceva, să grădinărești, etc…

• Nu-ți lăsa creierul neocupat. O minte nefolosită este sediul diavolului.

Iar numele lui este Alzheimer.

• Privește fiecare zi care vine ca pe o nouă șansă.

Și pentru asta, îndrăznește și acționează!

• Râde cât de mult.

Și mai ales de tine însuți!

Când vin lacrimile: acceptă-le, suferă și continuă să mergi înainte.

• Debarasează-te de rutină.

Preferă noile drumuri, în locul cărărilor pe care ai mers de sute de ori.

• Amintește-ți:

Singura persoană care te însoțește toată viața ești tu însuți.

Fii viu în tot ceea ce faci.

Înconjoară-te de tot ceea ce iubești: familie, amintiri, muzică, plante, un hobby, tot ce vrei…

• Casa ta să-ți fie refugiu, dar nu-i deveni prizonier.
• Există oameni care văd în soare o simplă pată galbenă, dar există și oameni care fac dintr-o simplă pată galbenă, un soare adevărat.

Pe parcursul multor ani mi-am dat seama și m-am bucurat de faptul că de cele mai multe ori, noi cei în vârstă, suntem niște parteneri deosebit de plăcuți pentru conversații pe diverse subiecte social-politice și economice. Chiar dacă de cele mai multe ori nimeni nu ia în seamă observațiile noastre sau le consideră ca fiind depășite pentru actuala sau viitoarea epocă, nimeni nu ne poate opri să le gândim, să le spunem chiar și numai între noi, fără a ne fi frică că greșim.

Îmi aduc aminte de una dintre serile deosebit de plăcute pe care le-am avut când au venit la noi acasă câțiva prieteni cu soțiile lor. Laura, soția mea, pregătise ca deobicei un dinner deosebit de bun și după ce doamnele se retrăseseră în sufragerie iar noi, bătrânii lor parteneri, ne adunarăm în altă cameră, am început să dezbatem un subiect pe cât de real pe atât de important: care este deosebirea dintre generațiile mai în vârstă și cele tinere?

Fiecare dintre noi și-a spus opinia și ne-am dat seama cât de reale și actuale erau aceste opinii:

• Nu noi am fost cei care am eliminat melodia și sentimentul din muzică,
• Nu generațiile mai în vârstă au fost cele care am eliminat aspectul civilizat din ținuta vestimentară și l-am înlocuit cu o așa numită ținută casual care se poartă oriunde – la serviciu, când se merge în vizită, la un spectacol sau acasă.
• Nu noi am fost cei care am înlocuit pantalonii curați și călcați cu dungă

cu pantaloni sfâșiați la genunchi și pe toată lungimea piciorului, și care sunt la mare modă și ca atare și extrem de scumpi.

• Nu generațiile noastre au eliminat diversele aspecte ale politeții din viața de zi cu zi și le-au înlocuit cu diverse cuvinte vulgare, socotite ca fiind ”cool” și care au ajuns să fie folosite nu numai de câte un anumit segment de populație cu un grad scăzut al educației (care și în România vorbeau folosind cuvântul mișto), ci și la niveluri mai ridicate.
• Nu noi din generațiile mai vechi am eliminat interesul pentru citit și l-am înlocuit cu cititul așa numitelor ”pastile” care pot fi găsite în aparatele electronice ce umplu tot timpul fiecărui tănâr, izolându-l din viața familiei și a societății.

Sigur că au fost mult mai multe observații de acest gen, care ne-au dovedit cât de departe eram noi cei mai în vârstă, care trăisem într-o lume ce o doream să fie civilizată și în pas cu tot progresul social mondial. Multe dintre comentariile noastre se refereau la sugestii pe care am fi dorit să le facem noilor generații, copiilor și nepoților noștri.

Dintre ele amintesc:

• Nu încercați să ne opriți când vorbim. Lasăți-ne să vorbim și să vă spunem tot ce simțim pentru că din întreaga noastră viață am acumulat o adevărată comoară de adevăruri, vorbe și fapte bune care s-ar putea să vă folosească.
• Lăsați-ne să trăim în continuare între lucrurile noastre pe care le-am acumulat în toată viața noastră și pe care le îndrăgim și sunt pentru noi adevărate comori de amintiri. Nu le disprețuiți și nu le considerați ca

vechituri fără valoare. Poate nu au valoare pentru cei tineri, care au alte criterii de apreciere a valorilor, dar noi simțim o mare suferință când le pierdem.

• Nu ne judecați că nu ne putem adapta la lumea ”modernă” în care trăiește tineretul de astăzi. Înțelegem lumea voastră și ne adaptăm la ea numai dacă putem aprecia așa-numita ”lume modernă”, dacă găsim ceva de valoare în ea.
• Apreciem internetul, îl folosim, dar nu putem fi de acord cu tot ce se găsește în el. Dacă cei care l-au creat nu pot pune capăt vulgarităților și pornografiilor ce abundă pe diferitele site-uri care sunt la îndemâna oricui și în special al minorilor, cum credeți că putem să-l apreciem și să nu-l criticăm?

Scriind toate aceste gânduri, consider că îmi fac o datorie față de toți oamenii care îmi sunt dragi: familie, colegi, prieteni, copii, nepoți și toți  cei din generațiile care vor urma.

Fragment dintr-o viitoare lucrare ”Populația”.