În anii treizeci al secolului trecut, Emil Davidovici, un tânăr idealist, comunist, a fost silit să părăsească România, emigrând în Anglia. S-a stabilit la Londra și a studiat filosofia, s-a căsătorit cu o frumoasă englezoaică și a trăit opt ani în Marea Britanie. După cel de-al Doliea Război Mondial s-a întors la București. A lucrat o vreme la Ministerul de Externe, până când a fost învinuit pe nedrept de spionaj în favoarea unei puteri străine, arestat și condamnat la închisoare. Grațiat și reabilitat, și-a dovedit competența la Biblioteca Centrală din București. După pensionare s-a mutat la Cluj.

L-am cunoscut în împrejurări neobișnuite, la scurtă vreme după moartea subită, la numai 50 de ani, a mamei mele, la cantina Comunității Evreiești din Cluj. Veneam cu tatăl meu, pe care moartea soției iubite l-a afectat profund. Amândoi ne simțeam dezrădăcinați, mâncarea de la cantină ne reamintea mâncarea de acasă.

Domnul Emil ne petrecea în fiecare zi până la stația de autobuz și ne încuraja pe amândoi. Pe tata, care era scriitor, îl îndemna să continue să scrie. Ne-a povestit foarte mult despre viața lui la Londra, îl cita des pe Shakespeare în engleză, îmi spunea că trebuie să-l citești numai în engleză ca să-l poți înțelege. Prietenia dintre tata și ”londonezul”, așa îi spuneu prietenii lui, a continuat până la moartea tatălui meu.

Am început să învăț cu el limba engleză. Cu greu își găsea timp pentru lecțiile mele. Era foarte ocupat: partide de șah, întâlniri cu prieteni, audiții muzicale.

Despre emigrarea în Israel, el considera că singura soluție pentru evrei era asimilarea. Când îi aminteam de eșecul asimilării, între cele două războaie mondiale, dădea din mână. La întrebarea mea dacă va emigra vreodată în țara strămoșilor îmi răspundea că șansele erau foarte mici. Mai în glumă, mai în serios spunea că acest lucru se va întâmpla cam atunci când îl voi înțelege pe Shakespeare în engleză…

După ani de zile l-am revăzut la Beer Sheva, aliase în Israel. L-am vizitat la căminul în care stătea. În ciuda vârstei era lucid, cu un program zilnic asemănător cu cel din Cluj. Ne-am bucurat de revedere, dar nu i-am spus că nu-l citisem încă pe Shakespeare în engleză….

 Andrei Schwartz

8 Februarie 2018