De fiecare dată, liniştea primei dimineţi din noul an îmi dă impresia unei file noi de caiet care mă îmbie să aştern pe ea ceva deosebit, caligrafiind slovele cu atenţie, însă după prima pată de cerneală, începe să semene izbitor cu cele anterioare, răsfoite şi mototolite. Simpla schimbare a foii nu aduce după sine şi schimbarea mea, a noastră, a celor care sperăm ca odată cu ruperea ultimei foi din calendarul vechi şi începerea celui nou – după trecerea Revelionului, sărbătorit cu exuberanţă şi speranţă – va începe un răstimp nou, diferit.
Cafeaua din dimineaţa primei zile din Anul Nou poartă gustul zaţului de anul trecut şi chiar dacă-i savurez aroma, nu pot să nu mă gândesc la convenţionalul acestei sărbători. Hotarul dintre ani poate fi trasat în orice zi a crugului celor 365 de zile, lucru dovedit de ceilalţi „ani noi”: evreiesc, chinezesc, al pomilor, etc, fiecare cu setul său de simboluri şi superstiţii prin care dorim să ne încredinţăm că toate forţele naturii şi cele aflate deasupra ei concură la îndeplinirea dorinţelor, împlinirea năzuinţelor noastre neîmplinite, neîndeplinite în anul care tocmai a trecut sau în anii anteriori.
Şi totuşi, în pofida experienţei anilor noi de „mai an”, nu preget, an de an, să-mi împodobesc casa cu ramuri de vâsc, să-mi pun mărunţiş în buzunare, să gătesc peşte, să mânânc struguri, să lansez artificii şi petarde din faţa blocului, să-i sorcovesc pe cei dragi şi să mă culc abia în zori, iar în prima zi de ianuarie din anul cel nou să ascult concertul transmis în direct de la Musikverein.
Fac toate acestea deşi am învăţat, de-a lungul timpului, că prima zi din anul cel nou diferă prea puţin de ultima din anul trecut – lucru confirmat cu prisosinţă de experienţa trecerii într-un secol şi într-un mileniu nou, dar şi de zicala „Nu aduce anul ce aduce ceasul!”. Mă las, totuşi, amăgită de speranţa că şi respectarea acestor obiceiuri mărunte poate contribui la împlinirea dorinţelor mele pentru anul care vine
În 3 ianuarie puteţi răsfoi primele file virtuale ale Revistei Baabel, din anul 2019, cel de al 7-lea al existenţei sale. Îmi doresc să fie un an rodnic şi senin, aducător de lecturi utile şi incitante pentru cititori şi plin de inspiraţie pentru autori !
Andrea Ghiţă
4 Comments
Rutina celebrarii Anului Nou ne-a intrat in sange si in general e asociata daca nu neaparat cu fapte pozitive dar sigur cu sperante noi, pozitive. Problema e ca “sangele” imbatraneste si el, si pentru mine, statul treaz pana dimineata nu mai e atragator, la fel ca si mancatul sau bautul excesiv 🙂 Placerea cititului corespondentei pe computer, ca sa aflu cine ne-a mai urat de bine de noul an, este sabotata cumplit de anunturi despre tarife noi, mai mari, pentru apa, electricitate, mai toate alimentele, ca doar anul 2019 trebuie sa fie mai bun decat anul trecut, mai ales pentru corporatii lacome 🙁
Cum scrii si tu, schimbarile din calendar nu ne dau garantii ca se innoieste ceva. Dar ne dau noi noi oportunitati, de aceea ne bucuram de noul an. Fie ca schimbarile care vin sa fie cele care aduc cat mai mult bne, la cat mai multi, si cele bune sa ne includa si pe noi.
Andrea dragă, mărturisesc că cele scrise de tine în acest prim număr din 2019 au fost primele pe care le-am citit! Ar putea să pară uimitor că amândouă am avut aceași perspectivă asupra acestei treceri dintre ani și totuși nimic deosebit. Am scris fără să știm una de alta! Suntem aceași generație, am trăit aceleași realități, am primit educație asemănătoare și multe sunt cele care ne aseamănă! Îți doresc ca acest an cu numărul 7 să ne aducă tuturor inspirație și împlinirea dorințelor! Prin tine tuturor colaboratorilor revistei Baabel le doresc să continue întru bucuria multor oameni care ne citesc!
Dragă Serena, diferenţa dintre noi – care se vede şi din aceste articole – este faptul că tu eşti mai temeinică. Mulţumesc de aprecieri.