Încă sunt prea aproape de eveniment ca să pot arunca o privire retrospectivă, (cât de cât obiectivă) însă îndrăznesc să spun că satisfacţia obiectivului îndeplinit (şi sper că bine realizat) îi conferă valoare adăugată răstimpului febril al pregătirilor, când totul se aglomerează în preajma termenului limită – al acelui deadline cu nume atât de sugestiv – când simţi că nu mai pridideşti şi mai sunt atâtea de făcut! În acelaşi timp nu pot să nu contorizez cu oarecare mândrie că s-a încheiat şi cea de a şaptea ediţie a simpozionului File din istoria evreimii clujene, început în 2011 – de echipa (dream team?): Robert Schwartz, Andrei Zador, Ladislau Gyémánt şi subsemnata – în speranţa restituirii unor crâmpeie din istoria evreimii clujene, numeroase şi prospere, spulberate de Holocaust, reclădite din cenuşă şi apoi tot mai împuţinate…

Cele şase ediţii anterioare s-au concretizat în şase volume (dublate fiecare de ediţia în limba maghiară) conţinând lucrări care contribuie cu piese importante în amplul puzzle al Istoriei evreilor din Cluj, o viitoare lucrare foarte necesară şi mult aşteptată.

Despre simpozion

Ediţia a VII-a a Filelor din istoria evreimii clujene s-a desfăşurat sub genericul comemorării a 75 de ani de la deportarea la Auschwitz a celor peste 18.000 de evrei din Cluj şi împrejurimi şi a avut ca tematică generală: personalităţi evreieşti ale teatrului şi filmului din Cluj; presă şi gazetari evrei.

Seria de manifestări organizată de Comunitatea Evreilor Cluj, în parteneriat cu Consiliul Municipal şi Primăria Cluj-Napoca, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi Muzeul de Artă Cluj, a reunit participanţi din ţară şi din Israel care au prezentat expuneri din cele mai interesante.

Evenimentul a început cu lansarea celui de al VI-lea volum al seriei File din istoria evreimii clujene, în cele două versiuni: română şi maghiară.

Prima secţiune – moderată de istoricul Lucian Nastasă-Kovács, directorul Muzeului de Artă Cluj – a fost dedicată teatrului şi filmului. Au fost evocate personalităţi de excepţie ale scenei dramatice şi ecranului, precum György Kovács – prezentat din perspectiva istoricului (György Gaal) şi al rudei apropiate (Johanan Vass, Israel) – şi Alexandru Szinberger – prezentat din perspectiva colaboratoarei apropiate (Adrienne Laskay). Lucrarea lui Daniel Lőwy  s-a ocupat de istoria efemeră a Teatrului Evreiesc din Cluj (1940-1944) care a funcţionat în perioada prigoanei antievreieşti, mulţi dintre actorii acestei scene pierind în Holocaust. Galeria personalităţilor scenei a fost completată de un film (Filmjáték Mozifalván [Scene de film la Cinemeşti]) – realizat de  Gábor Xantus – despre epoca de aur a producţiei de film din Clujul anilor 1913-1920, dominată de personalităţi evreieşti de prim rang: Jenő Janovics, Mihály Fekete, precum şi viitoarele glorii ale cinematografiei mondiale: Mihály Kertész (Michael Curtiz) şi Sándor Korda (Sir Alexander Korda).

Secţiunea dedicată presei evreieşti din Cluj – moderată de Zoltán Tibori Szabó, profesor universitar şi publicist – s-a concentrat pe istoria ziarului Új Kelet, fondat la Cluj cu 101 ani în urmă. Expunerea lui Andrei Zador a vizat perioada interbelică a acestei publicaţii, mai întâi hebdomadar şi apoi cotidian, care a jucat un rol esenţial în istoria socială, culturală şi sionistă a Clujului şi Transilvaniei, în timp ce Maria Markovits, invitată din Israel, a trecut în revistă perioada israeliană a aceluiaşi cotidian (care a făcut alyiah în 1946) şi continuă să apară şi în zilele noastre.

Dacă la ediţiile trecute au fost reconstituite listele  medicilor evrei şi întreprinderilor industriale cu referinţă evreiască, la ediţia actuală Orsolya Nagyi a prezentat o listă cu publicaţiile evreieşti din Transilvania. În acelaşi timp a scos în evidenţă soarta vitregă pe care regimurile totalitare le-au rezervat-o acestor reviste, buletine şi almanahuri, astfel încât mai bine de jumătate au dispărut din biblioteci şi arhive.

Lya Benjamin a zugrăvit portretul esteticianului, criticului şi publicistului Gyula Csehi, subliniind atitudinea sa antidogmatică, în timp ce scriitorul Constantin Cubleşan a prezentat o evocare lirică a lui Vasile Grunea – un soldat literar. Această evocare a fost completată de filmul portret realizat de subsemnata,  despre acelaşi neobosit slujitor al Tribunei şi radioului clujean, de la a cărui dispariţie se împlinesc 10 ani acum, tocmai acum,  în iunie.

Jurnalista Emese Vig a vorbit despre două decenii de presă evreiască clujeană: emisiunea de televiziune Shalom începută în 1999 care continuă şi în prezent, în cadrul Transilvaniei Policrome, difuzate pe TVR3 şi TVR Cluj.

Despre Comemorare

De zeci de ani, festivitatea de comemorare a martirilor clujeni ai Holocaustului a fost găzduită de Templul Memorial al Deportaţilor, a cărui soartă s-a împletit strâns cu cea a enoriaşilor  săi.   În iunie 1944, când  evreii îmbarcaţi în vagoanele de vite erau transportaţi către Auschwitz, maiestuoasa sinagogă în stil maur a fost grav avariată de o bombă. De câteva luni bune, sinagoga reclădită şi retârnosită în 1947, este supusă unui amplu proces de renovare, motiv pentru care festivitatea de comemorare a celor 75 de ani a avut loc tot în ambianţa primitoare a Muzeului de Artă din Cluj.

Ceremonia integrată în simpozion a început cu depunerea florilor şi pietrelor amintirii la Monumentul Memorial al Martirilor Holocaustului, din Parcul Caragiale şi a continuat cu impresionantul moment când şase supravieţuitori ai Hoolocaustului ( Judith Mureşan, Zsuzsa Lendvai, Vasile Székely, Vasile Nussbaum, Robert Schwartz şi micuţa Maia Moscovits – în  numele Marianei Kardos, în vârstă de 105 ani) au aprins cele şase lumânări în memoria celor şase milioane de victime ale Holocaustului. Au fost intonate rugăciunile în cinstea celor pieriţi şi au fost rostite alocuţiuni, de către Robert Schwartz, preşedintele Comunităţii Evreilor, şi Emeric Ronai, oficiantul de cult al comunităţii.  

De astă dată, colecţionarul clujean Andrei Klein – care a contribuit la mai multe ediţii ale simpozionului cu expoziţii de documente şi obiecte din cele mai interesante – a  expus fotografii dintr-un album de desene despre Holocaust, realizate între 1942-1945, de către un artist plastic al vremii, al cărui nume (sau pseudonim) este D. Izraely. Albumul cu aceste desene a apărut în 1947, cu o prefaţă de Ervin Ditrói.

Secţiunea dedicată memoriei Holocaustului – moderată de istoricul Ladislau Gyémánt – a cuprins două expuneri foarte interesante. Zoltán Tibori Szabó, directorul Centrului de Studii de Holocaust şi Genocid, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării de la Universitatea Babeş-Bolyai, a prezentat pe larg resursele de documentare pe care acest centru le pune la dispoziţia cercetătorilor în domeniu, iar profesorul Michael Shafir a ţinut o amplă prelegere despre metamorfozele negaţionismului.

În finalul comemorării soliştii Corului Shira Hadasha, al Comunităţii Evreilor Cluj – Alexandra Rebeca Iancu, Andrei Verő, Sulamita şi Vasile Socea, Ofelia şi Gheorghe Eisikovits – sub conducerea muzicală a prof. Ecaterina Halmos,  au interpretat piese din repertoriul evocator al Shoah.

Din păcate, comemorarea emoţionantă şi plină de învăţăminte, a avut şi un aspect care ne-a pus pe gânduri. La momentul comemorativ de la Monumentul Memorial al Deportaţilor nu a fost reprezentat – la  nici un nivel – nici Consiliul Municipal Cluj-Napoca, nici Consiliul Judeţean Cluj şi nici Prefectura Cluj. Ne-am bucurat să-i avem alături, din nou, pe excelenţa sa Lajos Mile, consulul general al Ungariei la Cluj şi pe Ingo Tegge, directorul Centrului Cultural German din Cluj

Foto: Andrei Klein, Nagyi Orsolya, Szilárd Serestély

Andrea Ghiţă