Tot despre István Fischer, dar nu numai…

Se spune că există telepatie sau că nimic nu este întâmplător….Exact în momentul apariției în Revista Baabel a însemnărilor d-lui Daniel Lőwy ” Viața și moartea cineastului István Fischer”

https://baabel.ro/2015/03/daniel-lowy-viata-si-moartea-regizorului-de-film

, am căutat și găsit în Arhiva Multimedia TVR din București, documentarul despre uzina Tehnofrig Cluj, realizat în anul 1971 de István Fischer și văzut de mine pe post în toamna aceluiași an. Care au fost “antecedentele” acestui documentar ?

În prima parte a anilor 60, Fischer lucra ca muncitor frigotehnist la uzina Tehnofrig (unde eram și eu inginer stagiar). Apoi a lucrat la „montajul mic”, cum se numea prima încercare de flux tehnologic de montaj, la asamblarea agregatelor frigorifice de 850 kcal/h, care au echipat zecile de mii de vitrine frigorifice produse pentru „comerțul socialist” de întreprinderea Gábor Áron (Tehnoutilaj) Odorhei.

Pista, cum îi spuneam noi, era la „munca de jos”, după ce fusese “expediat” acasă din studenția de la Leningrad (unde spusese ceva legat de evenimentele din 1956 din Ungaria).

Era o fire deschisă, sociabilă, modestă, veșnic bine dispusă, simpatizat și cu mulți prieteni în uzină (cred că lumea nu prea știa de “istoria” lui). Eu îl cunoșteam mai de demult, din vedere, de la bazinul de înot din Parcul Babeș, el fiind înotător și un jucător de polo apreciat.

După câțiva ani (5-6) i s-a comunicat „de sus” că poate să-și continue studiile universitare.

S-a înscris la secția de regie a Universității de Artă Teatrală și Cinematografie din București , pe care a absolvit-o pe la sfârşitul anilor 60.

Apoi a fost angajat la Televiziunea Română, la redacția emisiunilor pentru minorităţi (maghiară și germană) condusă de clujeanul Pál Bodor.

Printre primele documentare realizate de el,care au și fost date pe post,a fost cel despre Tehnofrig. Probabil în semn de recunoștință sau nostalgie după anii lucrați în uzină, unde se pare că s-a simțit bine, documentarul prezintă – cu multă căldură – drumul Tehnofrigului în cei 20 de ani trecuți de la înființare. Rând pe rând apar interviuri cu fondatorii uzinei ,în frunte cu inginerul șef, Dezideriu Jenei, care timp de peste 23 de ani a stat la cârma tehnică (și nu numai) a uzinei.

Filmul găsit de mine (și văzut cu mulți ani în urmă) are o bandă foarte bună pentru imagine (alb- negru) și o bandă cu sonorul în limba maghiară. Din păcate subtitrarea în limba română nu s-a găsit și se va rezolva ulterior după ce pelicula de 16 mm se va digitaliza.

Curând după aceasta, Pista a plecat din România,nu ne-am mai întâlnit niciodată (nici măcar cu ocazia vizitei la Cluj, la invitația Asociației Culturale Minerva, probabil nu eram în localitate). În decembrie anul trecut am aflat, cu regret, că s-a stins din viață în Germania

O să vă întrebați poate care este contextul interesului meu pentru acest documentar?

Actualmente mă documentez pentru întocmirea unei monografii industriale despre uzina Tehnofrig Cluj (unde am lucrat ,fără întrerupere, 43 de ani).

Această uzină, care la sfârșitul anilor 80 avea aproape 4000 de salariați și o producție marfă de aproape 1 mld. de lei (destinată 60 % exportului) astăzi nu mai există.

Privatizată în anul 2001 ,în anul 2010 a fost demolată (în mare parte) și terenul vândut firmei Dedeman care a construit acolo un supermarket.

Arhiva uzinei fiind aproape inaccesibilă, filmul lui Ștefan Fischer este un document important în pregătirea volumului.

La Cluj, Societatea Muzeul Ardelean (Erdélyi Muzeum Egyesület- E.M.E) prin secția sa Tehnică, condusă de Dr. Enikő Bitay (fostă angajată a Tehnofrig) încearcă să reconstituie istoria industriei clujene.

În vara anului 2014 s-a organizat o expoziție documentară cu fotografii din istoria Tehnofrigului care s-a bucurat de un imens interes (la Tehnofrig au lucrat, de-a lungul anilor, peste 15.000 de salariați).

Pe cei interesați îi invit de pe acum la prezentarea documentarului despre Tehnofrig realizat în anul 1971, de István Fischer. Proiecţia va avea loc în luna august 2015, cu ocazia” Zilelor Culturii Maghiare” de la Cluj, în organizarea secției Tehnice ale E.M.E. (data exactă se va comunica ulterior).

În ce mă privește, mă alătur lui Daniel Lőwy, în regretul că Pista Fischer nu a mai reușit să publice volumul despre “cazul Kasztner”. Problema m-a preocupat și pe mine, mi-au murit trei mătuși la Auschwitz (surorile tatălui), am citit foarte mult despre caz și am vrut să aflu după ce criterii au fost întocmite listele. La stadiul cunoștițelor mele despre caz, pot să afirm că nu prea au existat criterii, ci doar o serie de relații de rudenie , de prietenie ș.a. Cred că o lucrare obiectivă și documentată pe această temă ar fi bine să apară și sper că aceasta se va realiza cât mai curând.

Andrei Zador

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *