Impresii de la întâlnirea cu Papa Francisc, la Şumuleu-Ciuc

În urmă cu 20 de ani, mai exact pe 8 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea vizita România. Era prima vizită a unui suveran pontif într-o țară majoritar ortodoxă. Atunci s-a scris o filă de istorie în ceea ce privește confesiunile ortodoxă și catolică. O altă filă de istorie s-a scris pe 31 mai 2019, ziua în care Papa Francisc și-a început vizita în țara noastră cu sloganul ,,Să mergem împreună”. În prima zi a lui Cireșar, Papa a ținut o liturghie impresionantă la Șumuleu-Ciuc unde zeci de mii de oameni s-au deplasat, care cum a putut, pe dealul Șumuleului în fața sanctuarului marian. Ziua de 1 iunie a început destul de anevoios, se anunțau ploi torențiale și erau 13-14 grade. Pelerinii s-au putut înscrie la parohia de care aparțin iar în ultima săptămână a lunii mai am primit bilete de intrare pe care erau desenate sectoarele numerotate de la 1 la 9 așadar, organizarea a fost fără echivoc. Parohia de care aparțin a primit bilete în sectorul 1, adică o zonă situată în fața altarului.

Am pornit din Gheorgheni spre Șumuleu-Ciuc, în zorii zilei, la ora 4.45,  cu mai multe autocare iar în jur de ora 6.00 am ajuns în Miercurea-Ciuc, la intrarea în oraș, unde erau amenajate mai multe parcări atât pentru autobuze cât și pentru autoturisme, totul foarte bine pus la punct. Odată coborâți din autobuze ne-am încolonat și am pornit pe drumul de aproximativ 5 km de la intrarea în Miercurea-Ciuc până pe dealul Șumuleului. A fost crunt. A început să plouă și să bată vântul, erau puține grade peste 10, dar fiecare dintre noi știam că vremea va fi capricioasă și, ne-am echipat corespunzător. Deși majoritatea aveam umbrele și pelerine, la picioare toată lumea era udă și murdară de noroi. Când am ajuns în apropierea dealului Șumuleu totul era cuprins de o ceață atât de densă încât abia se vedea scena amplasată pentru oficierea slujbei. Pe ecranele gigant pelerinii erau informați în limbile română, maghiară și engleză referitor la ce au voie și ce nu au voie să aibă asupra lor, despre punctele de prim-ajutor din fiecare sector iar în cazul întâmpinării oricăror dificultăți eram îndemnați să apelăm cu încredere la voluntarii care se aflau prin mulțime.

Era ora 9:10 când am ajuns în sectorul 1 dar, ploaia era din ce în ce mai nemiloasă iar frigul își făcea prezența, motiv pentru care zeci de persoane, printre care și foarte mulți copii, au avut nevoie de îngrijiri medicale. Am înțeles de la cei responsabili cu acordarea primului ajutor că cele mai multe probleme au fost din cauza efortului și a vremii. Slujba religioasă era programată să înceapă la ora 11:30, prin urmare, aveam de așteptat aproape două ceasuri și jumătate, timp în care am socializat cu mai mulți pelerini din sectorul în care mă aflam, ne-am rugat și eram atenți la informațiile pe care le prezentau organizatorii atât în limba română cât și în limba maghiară. Nemulțumirea tuturor era legată de starea vremii dar ,,în sufletul nostru este soare” mi-a spus o doamnă trecută de prima tinerețe care venise tocmai din Baia Mare. La un moment dat am văzut câteva limuzine care au oprit în fața scenei; ajunsese doamna prim-ministru și câțiva membri din cabinetul domniei sale, iar la scurt timp a ajuns președintele Ungariei cu familia sa. Timpul a trecut destul de repede până la 11:30 când, cu o precizie elvețiană, am văzut papa-mobilul înconjurat de multe forțe de ordine care se apropia de scenă.

Suveranul Pontif, cu un zâmbet larg, saluta mulțimea de pelerini care începuse să aplaude frenetic. Am văzut oameni cu fețele inundate numai de lacrimi deoarece ploaia se oprise, iar vântul se potolise și el. Papa Francisc a trecut prin fața mea, m-am emoționat și eu atât de tare încât am uitat de ploaie, frig, noroi, chiar și de imortalizarea momentului. A fost intonat Imnul Papal cântat de un cor poziționat pe o scenă din imediata apropiere a sanctuarului marian iar la scurt timp a început slujba religioasă oficiată în limba latină. Punctul culminant al liturghiei a fost predica Papei, pe care a citit-o în limba italiană după care a fost tradusă în limbile maghiară și română. De altfel, întreaga slujbă putea fi ascultată în limba română sau maghiară cu ajutorul unei aplicații de pe telefonul mobil. ,,Sanctuarele, locuri aproape sacramentale ale unei biserici-spital de campanie, păstrează memoria poporului credincios care în mijlocul necazurilor sale nu obosește în a căuta izvorul de apă vie de unde să își împrospăteze speranța. Sunt locuri de sărbătoare și de celebrare, de lacrimi și de implorare (…) Nu am venit aici la întâmplare: suntem pelerini. Aici, în fiecare an, în Sâmbăta Rusaliilor voi veniți în pelerinaj pentru a îndeplini legământul înaintașilor voștri și pentru a întări credința lui Dumnezeu și devoțiunea pentru Fecioara Maria. Acest pelerinaj aparține moștenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradițiilor românești și ungurești deopotrivă.”

Mesajul Papei a fost cât se poate de clar: oamenii ar trebui să fie mai buni cu cei din jur, a îndemnat spre unitate și fraternitate, spre construirea unor punți, nu a unor ziduri. Aplauzele de la finalul predicii au fost un semn clar că cei prezenți au înțeles mesajul Papei, unitatea în credință și speranță. După predică, Papa a așezat un trandafir din aur la picioarele statuii Fecioarei Maria din Șumuleu-Ciuc, sculptată între anii 1510-1515 în lemn de tei.  Distincția din aur este oferită de Papi în general bisericilor, locurilor de pelerinaj cum este și Șumuleu Ciuc sau membrilor caselor regale. Acest trandafir din aur este practic o recunoaștere a serviciilor aduse de respectivele comunități (biserici creștine, locuri de pelerinaj sau Casele Regale) Bisericii catolice. Călugării franciscani din Șumuleu pot fi mândri că au primit această distincție, deoarece Sanctuarul Marian de la Șumuleu Ciuc este al doilea din Europa de Est care beneficiază de acest cadou papal. Arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia care este și administrator apostolic al Ordinariatului Armenilor Catolici din România i-a oferit Papei Francisc un tablou intitulat Între cer și pământ, pictat de artistul plastic Xantus Gábor. Cadoul pe care l-a primit arhiepiscopul de la suveranul pontif a fost un potir. Ceremonia religioasă s-a încheiat cu intonarea mai multor imnuri religioase dar și al imnului de stat al Ungariei. Cu toate că nu mai ploua, drumul dinspre dealul Șumuleu până la autobuz a fost destul de dificil deoarece toate străzile erau pline de noroi și aluneca foarte tare însă am ajuns cu bine toți atât la autobuze cât și în localitățile de unde am plecat.

Înainte să ajungem la autobuz am mai avut șansa să-l vedem încă o dată pe Papa Francisc, în mașină, era transportat de la Șumuleu la heliportul improvizat pe stadionul din Miercurea Ciuc de unde a plecat spre Iași. A fost o zi emoționantă, poate unică într-o viață de om.

Foto: Szabó Zsolt

Zsolt Szabó

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Szabo Zsolt commented on June 3, 2019 Reply

    Dragi cititori! Vă mulțumesc din suflet pentru frumoasele cuvinte…sunt impresionat din nou 🙂 Cred că așa se construiesc podurile, prin fraternitate, empatie și credință. Promit să vă mai împărtășesc din experiențele mele văzute prin ochiul unui om modest care își dorește să lase urme de bunătate pe unde trece🙂

  • Tiberiu Georgescu commented on June 3, 2019 Reply

    Admirabil reportaj scris cu talent si emoție.Am urmărit vizita Papei la tv Digi24>Tot ce am văzut si am si simțit ne-a emoținat atât de mult incât au fost clipe cand ne-am pomenit lăcrimând amândoi.Soția mea este ardeleancă,, ambii suntem greco-catolici; veti ințelege odată in plus de ce emoția a fost ceva mai mare.
    Felicitări domnule Szabo, felicitări redacției care a găzduit acest reportaj..

  • Serena commented on June 3, 2019 Reply

    Am citit cu placere! Se simte in aceasta calda evocare faptul ca a fost scrisa imediat dupa eveniment si sub profundul tumult de trairi comune oamenilor care au impartasit cu semenii momentul. Am simti citind pana si frigul, umezeala de acolo, dar si lumina sufletelor care s-au rugat impreuna, pentru bine si frumos! M-ati facut sa simt trairea unui reporter de teren plin de inspiratie si care ne-a transmis in direct, de la fata locului!

    • Tiberiu Georgescu commented on June 3, 2019 Reply

      Impresionante cuvinte draga Serena;așa ceva numai o femeie poate scrie…Felicitări.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *