Vă întrebați ce mai înseamnă „ultima oră” și despre ce vreau să vă povestesc? Pe la noi mai toate subiectele sunt potrivite pentru rubrica „ultima oră”. In fond ce altceva înseamnă acest titlu dacă nu chiar „breaking news”, așa cum apare aproape non stop pe toate canalele tv! După cum ne sunt împachetate şi transmise, știrile devin în orice clipă prioritățile zilei. Priorități în sens de gravitatea faptelor, nu în sens neapărat de importanţă. 

Din experienţă, putem fi de acord că tema care este importantă astăzi dimineaţa se poate ca pană seara să intre în normalul prăfuit, ca să nu spun că a doua zi apare altceva care te face să şi uiţi că ieri a fost vorba despre ceva care părea să rămână important cel puţin trei zile. Există şi excepţii, care ţin de lucruri oribile, atrocităţi, orori care atrag ca magnetul butonul telecomenzii telespectatorului plictisit de prea mult stat în faţa tv, pentru că totul se întâmplă la tv, iar ce nu se întâmplă în direct la ore de maximă audienţă, cu siguranţă se intâmplă pe reţelele sociale.

Uite chiar acum arde undeva lângă Delta Văcăreşti şi deşi oamenii din zonă au fost alertaţi prin sistemul RO ALERT să nu iasă din case, ei s-au grabit curioşi să vadă ce arde. Uite aşa arată cetăţeanul nedisciplinat, iese când i se spune să nu iasă, în schimb aruncă cojile de seminţe pe jos. Aici este doar o paranteză, pentru că nu asta este tema mea de ultimă oră!

La „ultima oră” pun o destituire care trebuia să se întâmple demult. Este vorba despre  şefa Gărzii de Mediu, destituită de Ministrul Mediului.

Este ceva ce aşteptam de câţiva ani! Asta nu pentru ca aş cunoaste-o şi aş avea ceva cu persoana, ci dimpotrivă, pentru că nu este cunoscută prin nimic din ceea ce ar intra în sfera ei de activitate. Nu am auzit nimic şi nici nu ştiu cum arată, pentru că a fost invizibilă. Am văzut în schimb un coleg al doamnei,  despre care am şi scris că, mergând el pe teren, la o poluare care necesita măşti contra poluării, le-a spus cetăţenilor adunaţi în jurul lui : „obişnuiţi-vă cu aşa ceva!”. Atunci am rămas mută la aşa reacţie cinică şi iresponsabilă şi încă din partea reprezentantului unui organ de control, care trebuie să facă controale eficiente, să verifice măsuri de conformare, să aplice amenzi, mergând daca e cazul până la inchidere activităţilor poluante. Aş intreba câte controale a efectuat această instituţie şi cu ce rezultate consemnate în procese verbale, pentru că aşa se procedează până intră lucrurile în conformare. Câte amenzi au dat? Sunt adepta activităţilor de prevenire, dar dacă situaţiile sunt cronicizate, atunci trebuie găsite soluţii şi luate măsuri coercitive.

Dacă Garda de Mediu şi-ar fi exercitat rolul şi responsabilităţile şi ar fi controlat de exemplu autorităţile locale, începând cu marile oraşe, atunci nu se ajungea aici. Ar fi dat amenzile cerute de lege în situaţiile de încălcare a normelor şi în felul acesta primarii ar fi ştiut că aşa trebuie să decurgă lucrurile într-o ţară civilizată. Cine poluează, plăteşte, dar proporţional! Nu mai introduc şi principiul proporţionalităţii pentru că deja e încurcătură cu principii mai uzitate, cum e cel al poluatorului care plăteşte, deşi şi acesta este depăşit de pricipiul precauției care ar trebui să primeze. Să nu alunecă in politici de mediu, pentru că şi aşa lumea este pierdută şi depăşită de sarcini.

Cred că primarii au uitat că pot plăti amenzi! Aş vrea să nu spun „pe vremea mea”, totuşi asta este. Vremea aceea a fost prin anii 1992, când venisem în Ministerul Mediului ca inspector la Inspecţia de Stat pentru Mediu, organism în cadrul ministerului care avea 12 oameni, pe domenii de activitate şi specialităţi. Viaţa noastră era pe teren, unde făceam controale în combinate chimice, metalurgice, centrale termice, uzine, peste tot unde se polua sau s-ar fi putut polua.

Verificam modul de îndeplinire al „planurilor de măsuri de conformare”. Poate dacă vom avea organe de inspecţie eficiente, atunci vom avea din nou şi activităţi conforme! Nu ar trebui să fim traşi de mânecă sau să aşteptăm reacţii neplăcute, ci am reînvăţa să ne corectăm singuri.

Ministrul Mediului a cerut pentru astăzi un asemenea raport de eficienţă a muncii Gărzii de Mediu! Da, este pentru mine o ştire bună de ultima oră, ca şi întreg contextul!

Să nu aud pe nimeni cu sloganul că mediul ar face rău economiei! Știați că „se poate şi aşa” sau „rezolvăm noi şi cu mediul ăsta” au darul să alunge investitorii şi nicidecum să îi atragă?

 Dacă în ţările investitorilor s-ar încălca norme de mediu, cu certitudine activităţile le-ar fi imediat verificate şi închise. Investitorii străini ştiu asta şi respectă conformarea de mediu. Ei ştiu că nu există „şmecherii” care să păcălească autorităţile, pentru că aceste conduite nesănătoase au fost abandonate la ei de zeci de ani. Cetăţenii îşi doresc să fie sănătoşi şi să îşi crească copiii şi nepoţii în condiţii cât mai bune.

            Din acest întreg vacarm, în care uneori nu ne putem asculta nici propriile gânduri şi în care ne trăim cotidianul, a „sărit” acum acest subiect al aerului poluat din marile oraşe. Ne arde subiectul, când  mocnit, când cu flacără înaltă până la cer, aşa cum se reaprinde ea mai ales în campaniile electorale şi cum noi suntem într-o perpetuă campanie electorală, ne cam ardem întruna.

Da, ştiu, pare că doar asta auziţi, dar nu este deloc aşa. Se vorbeşte doar la suprafaţă, unde auzim că nimic nu se întâmplă, că se poate şi aşa, că ce vor face alţii facem şi noi, deşi alţii fac şi noi nu. Vă asigur că nu se mai poate aşa, că în timp ce românul obişnuit ascultă vocile politicienilor care se îndoiesc că ni se întâmplă nouă sau care se gândesc că vom vedea ce facem când ni se va intâmpla, tocmai asta este, că ni se înâmplă ACUM, chiar în zilele acestea.  Pe alţii îi vezi în culmea maniei persecuţiei, spunând că de ce NOUA şi nu ALTORA, vecinilor. In tot acest timp, pierdem ocazia să rezolvăm, nu luăm  măsuri, iar procedurile care duc la plata unor penalizări mari îşi urmează imperturbabil cursul.

Am citit raportul privind evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu, apărut in 2019 şi în care se spune:

” Calitatea slabă a aerului continuă să fie o problemă în România. Principalele surse de poluare a aerului provin din sectorul transporturilor și din cel al energiei, în special din utilizarea combustibililor fosili/solizi în gospodării. România ar putea înregistra progrese semnificative în vederea soluționării acestei probleme prin: (i) restructurarea sistemului energetic și a sistemului de încălzire a gospodăriilor (prin favorizarea integrării surselor regenerabile și trecerea la gaze naturale, la încălzirea centralizată și la controlul poluării), (ii) măsuri de trafic și (iii) alte măsuri de control și prevenire a poluării.

 În același timp, au fost identificate deficiențe grave și structurale în datele privind calitatea aerului măsurate de rețeaua de monitorizare din România și raportate Comisiei Europene. În realitate, situația ar putea fi mult mai gravă decât cea raportată efectiv.

M-am oprit ca să nu intru peste o altă ultimă oră.

Serena Adler, 10 ianuarie 2020