Chiar mai trebuie să repet că accept reglementările oficiale ca pe un lucru de la sine înțeles? Sigur că nu. Toți cei care mă cunosc știu că nu sunt un rebel, ci un cetățean ascultător, disciplinat și care respectă autoritatea. Nu demult guvernul a decretat ca toți cetățenii să stea acasă, în special în camera de zi sau pe verandă și să nu iasă decât în cazuri de urgență, ca de exemplu pentru a cumpăra articole esențiale sau pentru a testa noul model de pantofi de sport cu suspensie pneumatică.
Fiind crescător de porumbei și mic producător de gunoi de păsări, nu am nevoie să plec de acasă. Muncesc chiar pe acoperișul blocului nostru – din fericire încă nu e vorba ca interdicția să se extindă în această zonă, decât dacă izbucnește gripa aviară. Așadar ori stau cuminte pe canapea, urmărind la televizor ultimele știri despre pandemie, ronțăind fericit din provizia de sărățele și bând bere, ori urc pe acoperiș și îmi încurajez protejații înaripați să zboare în lume. Ei o fac în locul meu, pe când eu deocamdată sunt forțat să stau în casă. Ileanei am legat de gât un mic GoPro, ca să aflu, cel puțin de sus, câte ceva despre starea lumii dinafară. Fotografiile ei aeriene le pot vedea pe telefonul meu mobil aproape în timp real. De obicei ies bine, doar când Ileana dă o raită pe la turnul bisericii și își lasă amanții să se aproprie din spate, cu intenții de gen imoral – atunci fotografiile devin complet estompate.
După ce îi hrănesc pe scumpii mei, printre care pe Doina, Radu, Bibi, Ion-Nepomuk și pe adorabila Ileana cu grăunțe îmbogățite cu vitamine, pun GoPro la încărcat și adun producția de gunoi din ziua precedentă. Atunci sunt liber să mă întorc în camera de zi. Îmi pregătesc sărățelele și berea, apoi iau telecomanda și îmi încep rutina zilnică de culegere de informații. Viața de zi cu zi nu diferă prea mult de cea obișnuită, doar că ies la cumpărături numai o dată la două săptămâni. Știu însă că mulți concetățeni nu au norocul să muncească la domiciliu și, mai ales, nu adună gunoi de păsări. Vai și amar de ei, îi compătimesc! Nu pot decât să-i sfătuiesc: găsiți-vă de urgență o ocupație care să vă ia cât mai mult timp, fie în sufragerie, pe balcon sau pe acoperiș, nu contează, cu condiția să rămâneți la domiciliu.
Există atât de multe hobby-uri frumoase și amuzante care nu cer mult efort și cheltuială! Un binoclu nu costă mare lucru și puteți privi prin geamurile de la baie ale caselor vecine – o distracție care nu plictisește niciodată, mai ales dacă observi, ca mine, roșcata drăguță de vizavi. E simplu: ochiți intrarea garajului de la numărul 17, ridicați obiectivul cu trei etaje mai sus și cu patru ferestre spre stânga și astfel apare baia drăguței anonime, care, nu se știe de ce, nu-i trece prin minte să-și pună perdele. Apoi ajusteați mărirea la 4,5 și focalizezați pe omoplatul stâng, pe care roșcata și-l expune foarte avantajos în timp ce se piaptănă. Restul se vede în oglindă, adică fotografiile ies inversate, dar le puteți îndrepta când editați imaginea pe ecranul calculatorului.
Altă idee ar fi să decupați litere din ziare și reviste vechi, să faceți din ele scrisori anonime de amenințare și să le aruncați în căsuțele poștale ale vecinilor pe care doriți să-i enervați. Așa am făcut eu nu de mult cu nerușinatul de Nicu de la etajul 2, care își parchează dinadins noul lui convertibil ultrasportiv direct sub fereastra mea, ca să-mi arate ce tip mișto este și că el va câștiga atenția drăgălașei Monica de la parter, nu eu, chiar dacă eu am mult mai multă înțelegere pentru sufletul femeilor, dar nu am nici măcar o bicicletă electrică. Ce fanfaron Nicu ăsta!
Gândiți-vă doar că există atât de multe modalități de a petrece timp de calitate acasă! De exemplu vânătoarea de molii, un fele de „safari” domestic. Nu e nevoie de ustensile scumpe, ajunge o tigaie cu mâner lung, sau chiar un papuc (pe celălalt îl puteți purta în timpul vânătoarei). Există destui dintre acești dăunători, puteți să vă pierdeți cu ei zile întregi. Iar apoi, după ce ați aranjat trofeele pe pervazul ferestrei și le-ați sortat după tip, sex și dimensiuni, veți avea încă multe zile plăcute, admirând succesul vânătorii.
Sedentarilor introvertiți și celor care se opun violenței, le recomand să numere boabele de fasole din pachetele deja deschise, sau în cazul unor perioade mai lungi de izolare, să ia boabe de orez. Cu rezultatul numărătorii se pot face o mulțime de exerciții interesante de matematică, cum ar fi extragerea rădăcinii pătrate sau înmulțirea numărului cu pi. Rezultatul îl înscrieți pe covor cu bețe de chibrit și vă mai puteți bucura de el ore întregi. Ce distracție incredibilă!
Celor care nu le place aritmetica, sau nu mai au nimic de numărat, le recomand să tragă fire de lână din pătura croșetată sau din puloverul de iarnă (care oricum nu mai este necesar). Din materialul obținut puteți tricota o șapcă, un fular, niște încălzitoare de ouă, sau alt obiect util.
Cu toată izolarea prescrisă oficial, nu este chiar atât de rău dacă știi cum să-ți petreci timpul de unul singur. Aș îndrăzni chiar să afirm că perioada de izolare are și avantajele ei. În orice caz eu profit din plin de oportunitățile oferite de această situație, ba reușesc chiar să obțin un avantaj economic. La cerere, vă trimit cu plăcere gunoi proaspăt, de calitate superioară, în pachete de jumătate de kilogram. Iar pentru un preț bun aș fi dispus să vă pun la dispoziție și fotografii color din cele făcute de Ileana cu GoPro și de mine cu binoclul. Informații suplimentare, precum și o listă de prețuri puteți găsi pe www.gunoideporumbei-si-imaginiincitante.com
Peter Biro
Traducere din limba germană Hava Oren
