Žatec Un orășel ceh… cu surprize

În primăvara aceasta ne pregăteam să facem o nouă călătorie în Cehia, dar bineînțeles că în condiții de pandemie, ea a fost anulată, iar planul de a vizita orășelul Žatec (pronunțat Jateț), împreună cu prietenul nostru din Praga, s-a amânat.  Pregătind această excursie am aflat însă o sumedenie de lucruri interesante, pe care aș dori să le împărtășesc cititorilor.

Orășelul, cu vreo 20.000 de locuitori, se află la vreo oră de drum spre vest de Praga, aproape de granița cu Germania.  (De fapt aparține regiunii Sudeților, care a fost ocupată de Hitler în 1938.)  Orășelul este menționat în cronici încă de prin anul 1000; centrul este din Renaștere și Baroc, casele cu arcade amintind în mare măsură ansamblul Sugălete din Bistrița.  Orășelul are o tradiție de sute de ani ca un centru de cultură a hameiului, folosit în prepararea berii; există o vestită bere locală și un festival al recoltei de hamei.

Comunitatea evreiască este atestată de pe la 1350 și a existat până la pogromul din 1541, când evreii au fost izgoniți.  S-au reîntors abia în a doua parte a sec. al XIX-lea, ponderea populației evreiești ajungând la aproape 1000 de suflete, sau cca. 10% din populațiea de atunci a orășelului.  Erau activi mai ales în comerț și în exportul de hamei.  Prosperitatea se poate vedea din sinagoga grandioasă, a doua ca mărime din întreaga țară, precum și din clădirile comunității și din cimitirul evreiesc.

Sinagoga din Žatec
Cimitirul evreiesc din Žatec

Din păcate din întreaga comunitate a rămas doar o singură familie de evrei.  Ceilalți au fost deportați și supraviețuitorii au plecat.  Sinagoga a fost incendiată în Noaptea de Cristal.  Noroc că vecinii, care se temeau să nu ardă și casele lor, au stins focul, astfel încât a ars numai interiorul, dar clădirea a rămas.  Acum este renovată și datorită acusticii ei deosebite servește uneori ca sală de concert.

Dacă ar fi fost numai atât, nu aș fi scris articolul – în Cehia sunt zeci de orașe mai mici sau mai mari cu trecut evreiesc, foarte multe sinagogi au fost restaurate din bani europeni, câteva dintre ele am avut chiar ocazia să le vizitez.  Unde nu mai există comunități active, sinagogile funcționează ca muzee, săli de expoziție, de concerte…

Sinagoga din Žatec, aşa cum arată astăzi

Dar la Žatec este ceva în plus: în timpul celui de al Doilea Război Mondial, în apropierea orașului a existat o uzină unde nemții produceau avioane Messerschmitt și un mic aerodrom pentru zboruri de încercare.  Uzina a mai funcționat o vreme și după război, producând o variantă a aceluiași tip de avion, sub numele de Avia S 199.  Aceste avioane au jucat un rol extrem de important în crearea statului Israel!

Era în 1947.  Mandatul britanic declarase un embargo – introducerea armelor în Palestina era interzisă.  (După încheierea mandatului, embargoul a fost menținut de ONU.)  Organizația militară Hagana, care avea să devină nucleul viitoarei armate israeliene, avea unele rezerve de arme ușoare, ascunse cu gijă, dar pentru a câștiga Războiul de Independență, acestea nu erau nici pe departe suficiente.  Încă din 1947 Hagana a încheiat contracte secrete cu guvernul Cehoslovac pentru a cumpăra arme: puști, mitraliere, muniții și mai ales 25 de avioane Avia S 199 – unele erau noi, produse chiar la Žatec, în fosta uzină germană, altele erau avioane Messerschmitt luate ca pradă de război și „rebotezate”.  Ele au fost livrate în mai 1948, în primele zile după Declarația de Independență, stând la baza viitoarei forțe aeriene.  Probabil că fără armele și avioanele din Cehoslovacia, șansele de izbândă în Războiul de Independență nu ar fi fost aceleași!

Problema era însă mult mai complicată: în Israel încă nu existau suficienți piloți, nici pentru a lupta, nici măcar pentru a le aduce în țară!  Aici intră pe scena istoriei Gordon Levett (1921-2000). 

Născut într-o familie engleză foarte săracă, a devenit pilot în timpul celui de a Doilea Război Mondial, activând ca instructor și ca pilot pentru avioane de transport.  Dar din cauza unei abateri disciplinare a fost dat afară din armată și după război nu a găsit de lucru.  Și ce nu face întâmplarea?  De nevoie s-a angajat într-o spălătorie londoneză, unde patronul și colegii de servici erau evrei.  Așa a aflat despre încercările de a întemeia un stat evreu și în martie 1948 s-a prezentat ca voluntar.

La început a fost privit cu suspiciune: nu era evreu; ce căuta acolo?  Nu cumva era spion?  Mai ales că în ultimii ani ai mandatului, Anglia fusese foarte dușmănoasă față de evrei.  Până la urmă a reușit să-i convingă că era de bună credință și a fost trimis la… Žatec.  A găsit acolo o singură pistă de decolare / aterizare, câteva avioane de transport americane, un mic turn de control, niște barăci… și cam atât.

Întreaga operație era executată de voluntari ca el.  Majoritatea piloților erau evrei originari din Anglia (printre ei se afla viitorul președinte Ezer Weizmann), iar ca personal de sol erau mai ales americani în șepci de baseball.  Operația a durat trei luni și s-a desfășurat noaptea.  Levett conducea avioanele de transport, care duceau arme și muniții, ascunse sub un strat de ceapă și de cartofi, precum și avioanele de luptă, demontate și ambalate în lăzi, ca „fier vechi”.  Ajunse în Palestina, aterizau pe piste improvizate, una lângă Așdod, una lângă Tel Aviv.  Mai târziu s-a stabilit ca destinație baza aeriană Ekron de lângă Haifa.  Nu odată a fost atacat pe drum de artilerie antiaeriană și de avioane de luptă, dar a scăpat.  Multe detalii sunt cunoscute din memoriile pe care le-a publicat la începutul anilor 1990. 

Memoriile lui Gordon Levett

După încheierea misiunii de transport, Gordon Levett a participat în Războiul de Independență, pilotând avioane de luptă.  De fapt experiența lui se limita la avioane de transport, mari, grele și relativ încete, nu pilotase niciodată un avion de luptă, dar despre asta nu a scos o vorbă!  S-a antrenat, a învățat din experiență și a reușit.  A participat și în misiuni de bombardament, conducând avioane de transport transformate ad-hoc în bombardiere.

Situația lui nu era simplă.  La început a fost suspiciunea colegilor.  Apoi a fost dilema: ce ar fi făcut dacă trebuia să lupte împotriva unui avion britanic?  Noroc că situația nu s-a produs niciodată.  Entuziasmul său pentru cauza israeliană a făcut ca în scurt timp să se simtă mai „acasă” la Tel Aviv decât la Londra.  A făcut o carieră strălucită în Forța Aeriană Israeliană (unde era singurul creștin!), ieșind la pensie cu gradul de locotenet colonel.

Întreaga lui carieră poate fi rezumată de o frază din cartea lui: ”Looking back, I have neither failed nor succeeded, the fate of most of us, but I shall leave the world a better place than when I entered it because I helped found the State of Israel.”  (În retrospecție, viața mea, la fel ca a multor altora, nu a fost nici eșec, nici izbândă, dar lumea pe care o voi lăsa în urmă va fi mai bună ca cea pe care am găsit-o, pentru că am ajutat la întemeierea Statului Israel.)

Hava Oren

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

6 Comments

  • Ivan G Klein commented on June 4, 2020 Reply

    Spre deosebire de în „Unde sînt zăpezile de altădată?” care cred că e ceva subiectiv, în „Unde sînt oamenii de altădată?” – anumite generații care ne-au precedat – cred că e o observație obiectivă. Am avut satisfacția de a-i cunoaște pe unii chiar personal – președintele Ezer Weizman – în Israel , în anii 80 . Mă întorc cu plăcere în trecutul propriu căci mi-e familiar sau în pagini ale istoriei pe care le admir . K.I.

  • Ivan G Klein commented on June 1, 2020 Reply

    Wow ! Mulțumesc . K.I.

  • Tiberiu Roth commented on May 30, 2020 Reply

    Superb articol, de surpriză totală!!

  • Andrea Ghiţă commented on May 28, 2020 Reply

    Atât istoria oraşului cât şi destinul pilotului englez, par mai degrabă scoase dintr-un roman sau un film. Dar se adevereşte că viaţa bate filmul!

  • Erica Anghel commented on May 28, 2020 Reply

    Foarte interesant articolul tau in noul Baabel.. Sunt atitea informatii in articol si la urma toate se leaga. Ca intotdeauna in viata, in tot raul e si un bine: avioanele lui Hitler au ajutat la crearea statului Israel. Mai bine de asa nu se putea.

  • Tiberiu ezri commented on May 28, 2020 Reply

    Un articol deosebit de frumos, mai ales partea despre eroul Gordon Levett.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *