Călătorind separat, Franz Liszt şi Marie d’Agoult au ajuns la Basel. Dar îndrăgostiţii au rămas acolo numai o săptămână. În aceste câteva zile au hotărât că Geneva va fi ultimul lor adăpost. Geneva, unde se vorbea franceză, părea un loc liniştit, relativ izolat şi îndepărtat de Paris şi de scandalul ce s-a produs în urma fugii lor.

Liszt şi Marie au pornit spre Geneva. În drum au făcut mai multe excursii prin Elveţia. Au ajuns la Bodensee şi după câteva zile la lacul Wallenstadt, au trecut prin pasul Gotthard etc. După o lună de călătorii au ajuns la Geneva.

Întâmplarea a făcut că tocmai atunci s-a deschis conservatorul din Geneva, unde Liszt a devenit profesor pentru studenţii avansaţi.

La sfârşitul anului 1835 s-a născut primul lor copil, Blandine-Rachel Liszt.

În timpul șederii lor la Geneva, în rue Tabazan, Liszt a compus câteva piese din Album d’un voyajeur, care mai târziu au fost introduse în Années de pélerinage, un set de trei suite pentru pian, publicate între anii 1835-1877. Arta lui Liszt oglindeşte viaţa lui şi este o însumare a stilurilor lui până la bătrâneţe, de la virtuozitatea din primele două volume, până la experienţa armonică din volumul al treilea.

În cele ce urmează voi încerca să prezint cât mai multe piese din acele trei suite, prin care compoziţiile lui se aliniază cu pasaje din literatura romantică a vremii.

Première année: Suisse.

Frumuseţile naturii Elveţiei l-au fermecat pe Liszt. Piesele din acest ciclu, cu caracter impresionist, sunt pline de imaginile şi sunetele naturii. În această muzică apar pământul, aerul, ploaia, furtuna, sunetul clopotelor, buciumul păstorilor etc.

În piesa dedicată naşterii fiicei Blandine, compozitorul încearcă să redea sunetele clopotelor din văile Elveţiei. Într-un loc clopotul sună de zece ori, poate ca un simbol al orei nașterii fiicei. Ca motto pentru această piesă, Liszt a ales două rânduri din Childe Harold de Byron:

“I live not in myself, but I become

Portion of that around me “

(Nu mai sunt eu însumi, am devenit

Parte din ce mă înconjoară.)

Timbrele de pe plic arată o vedere din Vechea Genevă.

Liszt a început să se intereseze în mod discret la prieteni şi cunoscuţi, cum asr fi primiți dacă s-ar întoarce la Paris. Spre uşurarea lui a aflat că Parisul nu i-ar primi neprietenos.

În octombrie 1836 Liszt și Marie s-au întors la Paris şi s-au instalat în Hôtel de France. Totul a reuşit cât se poate de bine, peste aşteptări. Au fost vizitaţi de Lamennais, Rossini, Meyerbeer, Berlioz, Sainte Beuve, Balzac, Heine, Victor Hugo. În locința lor s-au cunoscut Chopin şi George Sand, o întâlnire importantă în istoria muzicii romantice.

Liszt a dat câteva concerte cu mare succes. Cel mai interesant dintre ele a fost “Duelul Pianiştilor”, între Liszt şi Thalberg. Publicul aştepta să vadă şi să audă pe cei doi mari pianişti întrecându-se la pian.

Liszt nu a fost niciodată atât de controlat, gânditor, energic, pasionat; Thalberg nu a cântat niciodată cu mai multă ardoare şi delicateţe. Amândoi au rămas în domeniul armonic propriu, fiecare din ei folosind toată scala individuală de expresie. Era o competiţie cavalerească. În sală s-a aşternut o linişte adâncă. L-a sfârşitul competiţiei, publicul i-a declarat câştigători pe amândoi, nu exista învins. Organizatoarea competiţiei, contesa Belgioloso a prononțat următorul aforism: “Thalberg este cel mai mare pianist din lume – iar Liszt este unicul”.

În iulie 1837 Liszt şi Marie au plecat în Italia. În decembrie, la Como, s-a născut a doua fiică a lor: Francesca Gaetana Cosima Liszt – dar acasă o numeau Cosette. Probabil că de acolo s-a inspirat Victor Hugo, când a ales numele de Cosette pentru eroina principală a romanului Mizerabilii.

De la Como Liszt a vizitat de mai multe ori Milano. L-a întâlnit pe Rossini, pe editorul de muzică Ricordi şi a dat un concert în teatrul de operă La Scala.

Tot în 1837 Liszt a început să compună piesele din partea a doua a ciclului Anii de Pelerinaj.

Deuxième année: Italie

Piesele acestui set sunt dedicate reflexiunilor personale ale lui Liszt despre Italia, cuprinzând poezia, literatura, cântecele, sculpturile, punctul culminant fiind portretul artistic al lui Dante Alighieri.

7. Après une lecture de Dante: Fantasia Quasi Sonata.

Primele schiţe ale sonatei au fost scrise în 1837, pe malurile lacului Como. Sonata este inspirată de Divina Comedie a lui Dante. Sonata este compusă din trei elemente cu caracter diferit. Prima temă simbolizează poarta infernului, cu inscripţia cunoscută. “Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate“. A doua temă reprezintă speranţa omului, chiar în ciuda suferinţelor. Al treilea motiv este credinţa, simbolul clemenţei. Sonata se sfârşeşte cu tonurile sublime de purificare.

Liszt a compus un supliment pentru al Doilea An de Pelerinaj numit Venezia e Napoli, care cuprinde trei piese:

1. Gondoliera, bazat pe cântecul La blondina in gondoletta.

2. Canzone, bazat pe Nessun maggior dolore, cântecul gondolierului din opera Otello de Rossini.

3. Tarantella utilizează teme de Guillaume Louis Cottrau

Troisième année: Italie

Fig.16 Angélus! Prière aux anges gardiens. După tradiție Angélus este acompaniat de sunetul clopotelor, care cheamă la rugăciune şi răspândesc bunăvoinţă pentru fiecare. Liszt a dedicat această compoziţie nepoatei lui, Daniela von Būlow, fiica lui Hans von Būlow şi Cosima Liszt.

Les jeux d’eaux à la Villa d’Este e o piesă de virtuozitate, cântată frecvent. Descrierea stropilor de apă are un caracter impresionist. La începutul piesei, Liszt a pus o inscripție din Evanghelia lui Sf. Ioan.

Temele piesei amintesc dansurile maghiare Verbunkos. Piesa este dedicată lui Hans von Būlow.

János Bihari este fondatorul muzicii academice a romilor şi inventatorul dansului Verbunkos. Iată cum a descris Liszt muzica lui Bihari: „Sunetele cântate pe vioara lui magică se scurg în urechea noastră la fel ca lacrimile”.

6. Marche funèbre, En mémoire de Maximilian I, Empereur du Mexique

7. Sursum corda. Deschideţi-vă inima. Rugăciune euharistică, o invitaţie a preotului spre credincioşi, ca să-şi înalţe inima în faţa Domnului. O piesă scrisă cu o singură temă, cu un spirit înălţător.

Epilog

Anii de pelerinaj este considerată o capodoperă a compozitorului. În prefaţa acestui ciclu, Liszt a scris: “Simţind că mulţimea fenomenelor şi proceselor naturii nu sunt numai o înşiruire în faţa ochilor mei, ci produc sentimente adânci în sufletul meu, am încercat să reproduc cele mai puternice sentimente şi impresii prin muzică.“

Vladimir Horowitz – Liszt – Au Bord d’une Source

Alfred Brendel – Liszt – Sonetto 47, 104 & 123 del Petrarca

Claudio Arrau – Liszt – Les jeux d’eaux à la Villa d’Este

Grosz Frideric & Eva

BIBLIOGRAFIE

-Wikipedia

-Alan Walker: Franz Liszt, Volume I: The Virtuoso Years.1811-1847

-The New Grove: Dictionary of Music and Musicians

-The Early Romantic Era: Edited by Alexander Ringer

-Leon Plating: Romantic Music, A history of Musical Style in Nineteenth Century Europe

-Alfred Einstein: Music in the Romantic Era

-The Cambridge Companion to LISZT. edited by Kenneth Hamilton, Cambridge University Press

 Percy A. Scholes: The Oxford Companion to Music

-F. Grosz: Music and Musicians in the Romantic Era – Stamp Collection