Aceasta este realitatea: aici în Elveția ne aflăm într-o adevărată criză de vaccinare. Numărul celor care doresc să se vaccineze depășește cu mult numărul de doze disponibile, când de fapt ar trebui să fie invers: numărul dozelor să fie de două ori mai mare ca al celor care urmează să fie vaccinați. În plus antagonismul dintre susținătorii vaccinării, și adversarii ei, a atins proporții grotești. Acesta amintește, oarecum, de un conflict fictiv, suprarealist, dintre cei care sunt pentru alimentație, și cei care se opun. De necrezut!

Până la urmă majoritatea populației a acceptat opinia experților și chiar solicită vaccinarea. Dacă am avea la dispoziție o cantitate suficientă de fiole, totul s-ar aranja. Cei care se opun n-au decât să rămână nevaccinați și să-și caute alte măsuri de protecție: să-și învelească întregul corp în folie de plastic, să se ascundă în vizuini, să consume preparate homeopate și remedii florale Bach, sporindu-le eficacitatea prin utilizarea de brățări magnetice cu pietre semiprețioase, amulete de cristal, și semne magice. Pe termen mai lung, selecția darwiniană, naturală, va reduce proporția acestei subpopulații.

Cât despre cei care acceptă acest tratament profilactic care să le salveze sănătatea, ba chiar viața, ei se luptă să-l obțină la timp, ceea ce nu e simplu deloc, dacă luăm în considerare suprasolicitarea resurselor limitate. Am vrea să ne întoarcem la viața de dinainte, să mergem la spectacole și la alte manifestări de masă, să călătorim în voie oriunde dorim, fie pe insulele Baleare, fie la Marea Roșie, în Pădurea Neagră sau păduri de orice culoare; numai pădure să fie și cât mai departe, dacă s-ar putea. Cei care dispun de resurse suficiente încearcă să obțină vaccinul cu orice preț, chiar din surse dubioase sau prin mijloace ilicite. Alții ar pleca în țări în care e mai ușor de obținut o programare deși aceasta ar fi o întreprindere foarte costisitoare și plină de obstacole. Un nou domeniu de activitate profitabil s-ar deschide pentru industria turismului, ruinată de altfel, dacă ar prelua noua mea idee: să invite populația dezamăgită de lipsa vaccinurilor pe nave de croazieră specializate în acest domeniu. Personalul policalificat le-ar administra imediat după îmbarcare vaccinul mult dorit, i-ar distra cu reclame pentru saltele ortopedice şi alte obiecte inutile până când ar ajunge la imunitate, moment în care vor putea să debarce.

O parte din cetățeni, mai îndrăzneți și mai lipsiți de scrupule, trimit companiilor farmaceutice scrisori sfâșietoare și dacă răspunsul este nesatisfăcător, ripostează. Astfel, organizează răpirea copiilor conducerii companiei pentru a-i înapoia în miez de noapte, în parcul orașului, în schimbul unor doze de vaccin, în genți frigorifice conforme, camuflate discret. Alți disperați se organizează în bande criminale, intimidează farmaciștii din spitale cu scrisori de amenințare, sau chiar jefuiesc depozitele spitalelor.

Recent, un ziar filipinez a publicat știrea conform căreia un criminal deghizat în medic gerontolog a pătruns într-un cămin de bătrâni sub pretextul că a venit să-i vaccineze pe locatari, a luat materialul livrat cu o zi înainte și a dispărut instantaneu, ascuns într-un transport de rufe murdare. A doua zi, pe internet au apărut nu doar cererile de răscumpărare pentru lenjeria de pat furată, ci și oferte anonime de vaccin, bineînțeles la prețuri astronomice.

Între timp, în toată lumea stocurile sunt păzite de batalioane de infanterie și unități de apărare antiaeriană special alocate, astfel încât mult râvnitele bunuri să nu dispară fără știrea oficialităților. Livrările companiilor farmaceutice sunt deschise numai sub control notarial și toți cei implicați trebuie să depună jurământul de loialitate față de asociația medicală și, totodată, că vor manipula cu atenție și echitate valorosul material.

Autoritățile au stabilit desigur și criteriile de prioritizare a vaccinărilor, în condițiile ofertei limitate. Persoanele vârstnice, cei cu boli cronice și cei cu handicap, împreună cu îngrijitorii lor, vor fi pe primul loc. Este perfect logic, deoarece aceștia sunt cei mai expuși riscului de infecție. Urmează politicienii din domeniul sănătății, membrii familiilor, precum și servitorii privați ai acestora.  Apoi ar veni rândul celor mai puțin bolnavi și mai tineri să primească injecția salutară… și așa mai departe, până la juniorii atletici de patinaj artistic și frații lor mai mici.

Dar, până atunci, cei dornici stau la coadă, în fața centrelor de vaccinare, implorând să fie admiși. Oricum, cine nu are programare după toate regulile, nu intră, nici măcar dacă pledează cu o voce jalnică, și plină de lacrimi, suflecând-și mâneca și arătând ostentativ umărul gol, gata dezinfectat pentru injecție. Alte persoane neautorizate, mai istețe, îi asediază pe cei programați, oferindu-le mită pentru certificatele lor, cu toate că în sine, aceste documente nu le-ar fi de niciun folos, fiindcă persoanele programate trebuie să se prezinte cu cartea de identitate.

Se pune întrebarea etică: este permis să răpim cuiva doza de vaccin pentru a ne salva propria viață? Poate că așa ceva ar trebui considerat un act disperat, similar cu furtul de alimente comis de un om înfometat care este judecat cu mai multă îngăduință ca, de exemplu, jefuirea unui curier pe bicicletă sau subtilizarea lenjeriei unei cântărețe în timpul unui recital. În cazul vaccinului cred că e vorba mai degrabă de un jaf de autoconservare, un act născut din instinctul de conservare.

Eu însumi am ales o modalitate mai simplă și mai discretă, de a obține programarea pentru vaccinare. Mi-a scăpat o mică greșeală, necorectată, în formularul de înregistrare online, la anul nașterii, care m-a înaintat în vârstă cu două decenii, catapultându-mă direct în categoria de primă prioritate. Jur pe tot ce am mai sfânt, inclusiv Hipocrate, Higieia, și cele Șapte Hiperbole Hidrotermale, că nu am avut intenția premeditată să-mi falsific anul nașterii. Ca o persoană respectabilă, fără antecedente penale, sau restanțe la fisc, nu aș face niciodată așa ceva! Greșeala mea, cu totul neglijabilă, constând dintr-o singură cifră, a apărut așa cum se întâmplă de obicei, din neatenţie. M-am prefăcut doar că nu o observ și milostiv din fire cum sunt, mi-am iertat mica greșeală. Cine mă poate învinui că, pentru prima și singura dată în viață, într-o situație extremă, am greșit în propria mea favoare?

Vaccinarea a decurs fără probleme. Asistenta medicală de serviciu nu a observat eroarea. Pe de o parte am fost fericit să nu fiu expus ca escroc, pe de altă parte am fost puțin dezamăgit. Speram să primesc complimente entuziaste pentru alura mea juvenilă, la vârsta bine documentată de 84 de ani.

Dar ce să-i faci! Și cu mândra și cu draga, nu se poate! Sunt convins că în acest caz supraviețuirea este mult mai importantă decât falsele complimente.

Peter Biro