Ce este comun între trenul morții din Iași, măcelul de pe malul Dunării de la Budapesta și arderea de vii a peste o mie de evrei la Jedwabne, în Polonia? Toate au fost comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către criminali localnici, fără participarea activă a naziștilor germani.

Evreii trăiesc în Polonia de peste opt sute de ani, cu perioade liniștite întrerupte de pogromuri fiindcă, la fel ca în toată Europa, pentru orice dezastru natural sau epidemie erau învinuiți evreii.  

Pogromul de la Jedwabne

În 10 iulie se vor împlini 80 de ani de la pogromul din comuna Jedwabne din estul Poloniei. După ce trăiseră peste două sute de ani împreună cu evreii, la bine și la rău, unii polonezi din această comună și din zeci de comune din jur au profitat de ocupația nazistă care le dădea mână liberă și au ars de vii mii de evrei. După cum reiese din documente istorice și din mărturii, totul a fost planificat și săvârșit de localnici, nu de germani. După război a avut loc un proces și pentru aceste crime au fost condamnați numai doi săteni la perioade relativ scurte de închisoare, deși zeci și chiar sute de săteni au fost implicați în mod direct sau indirect. La proces s-a decis că după 30 de ani, toate documentele legate de acel “incident” să fie distruse. Dar soarta a făcut că unele documente s-au păstrat, ajungând în posesia profesorului de sociologie Jan Gross de la Universitatea Princeton, SUA. Gross era născut în Polonia din tată evreu și mamă creștină. Pe baza acestor documente el a publicat în 2001 o carte intitulată Neighbors: The Destruction of the Jewish Community în Jedwabne, Poland (Vecini: Distrugerea comunității evreiești din Jedwabne, Polonia). Gross îi învinuiește pe vecinii polonezi că au ucis 1600 de evrei. Au rămas doar puțini supraviețuitori.  

https://www.amazon.com/Neighbors-Destruction-Jewish-Community-Jedwabne/dp/0142002402 https://www.ias.edu/sites/default/files/sss/pdfs/Neighbors.pdf

Am înțeles mai mult despre acest pogrom din documentarul creat de Haim Hecht în Israel în 2014, în ebraică și în engleză, intitulat Șnei Asamim – Two Barns (Două hambare), film bazat pe cartea lui Gross și pe interviuri făcute de producătorii filmului în comuna Jedwabne. Filmul descrie acea groaznică zi în care străzile comunei erau inundate de sânge evreiesc. Pe cei pe care nu i-au căsăpit pe drum, polonezii satului i-au ars de vii într-un hambar. Filmul descrie una dintre faptele demonice ale “vecinilor” care după ce au violat o tânără evreică, i-au tăiat capul, folosindu-l apoi într-un joc de “fotbal” lângă primăria satului. Primarul era unul dintre organizatorii pogromului, iar preotul comunei privea impasibil la ceea ce se întâmplă.

După înlăturarea comuniștilor de la putere în Polonia în 1989, cazul a trezit cea mai aprigă polemică asupra vinovăției sau nevinovăției polonezilor în pogromul de la Jedwabne. Titlul filmului, Două Hambare, a fost ales în urma declarației fostului ambasador al Israelului în Polonia, Prof. Shevah Weiss. El a spus că în timpul războiului, în Polonia existau două feluri de hambare, cele în care se ardeau evrei și cele în care polonezi cu suflete mari au ascuns evrei cu riscul propriei vieți și a întregii familii. Shevah Weiss și familia lui au fost ei înșiși salvați fiind ascunși într-un hambar. Câți dintre noi ar fi fost în stare să-și asume un asemenea risc?

Dintre localnicii intervievați, unii neagă participarea activă a polonezilor, alții o confirmă cu un adânc dezgust față de pogrom și compasiune față de victime. Producătorii filmului se întreabă de unde vine atâta ură. Doar erau vecini buni. Majoritatea meseriașilor erau evrei, la fel și doctorul, de care toți sătenii aveau nevoie. Un localnic spune că evreii mergeau la lucru la șapte dimineața, pe când polonezii la zece, deci evreii nu puteau fi învinuiți de lene și parazitism. Nu putem exclude motivul religios, polonezii fiind catolici foarte credincioși. Un motiv a fost dorința de a pune mâna pe casele și proprietățile evreiești. Peste 7000 de polonezi eroi care au salvat evrei în timpul războiului au primit titlul de “Drept între popoare”, conferit de muzeul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim,

https://vimeo.com/104504131  Filmul în engleză

https://vimeo.com/92732101  Filmul în ebraică

Dar elogierea celor care au salvat evrei nu implică îndreptățirea sau ascunderea crimelor comise de mulți alți polonezi împotriva concetățenilor lor evrei. Potrivit cercetărilor efectuate la Yad Vashem, în jur de 200.000 de evrei au fost uciși de către etnici polonezi, fără nicio legătură cu crimele comise de naziștii și de sovietici împotriva poporului polonez. Toate sunt importante și trebuie tratate ca atare.  

Cum ascund politicienii polonezi adevărul?

După răsturnarea sistemului comunist, tineri ziariști și istorici de etnie poloneză, mixtă poloneză-evreiască și chiar câțiva evrei care supraviețuiseră în Polonia, au căutat adevărul despre cele întâmplate în timpul războiului. Ei au reușit să primească acces la toate documentele păstrate, inclusiv la cele considerate până atunci secrete. Așa a ajuns Jan Gross la documentele care demascau crimele polonezilor din Jedwabne, deși crime asemănătoare au fost săvârșite și în multe alte locuri în Polonia. După publicarea cărții lui Gross în 2001, opinia publică poloneză a fost împărțită. Unii recunoșteau că polonezii se făcuseră vinovați de crime, dar că acțiunile fuseseră planificate de germani și doar executate de polonezi. Alții susțineau că naziștii erau vinovați atât de planificare, cât și de execuție, iar polonezii nu aveau nicio vină. Doi președinți ai Poloniei, Aleksander Kwaśniewski în 2001 și Bronisław Komorowski în 2011, au vizitat monumentul ridicat în memoria victimelor, cerându-și iertare pentru crimele săvârșite. Chiar și episcopia Poloniei recunoștea problematica vinovăției.

Cu timpul însă varianta care pretindea “inocența” polonezilor în crimele comise împotriva evreilor a devenit dominantă, mai ales după 2015, când a ajuns la putere partidul naționalist Prawo i Sprawiedliwość (Lege și Justiție, PiS) condus de președintele Andrzej Duda. Scopul lor principal a fost de a face să dispară dovezile de participare a polonezilor în Holocaust. Ei investesc sute de milioane de Euro în această intensă campanie de falsificare a istoriei, înființând muzee, memoriale și organizații care să slăvească eroismul polonezilor în războiul mondial, negând tot ce ar putea leza onoarea poporului și a statului polonez. Ziariștii și istoricii polonezi care vor să publice adevărul au de îndurat nu numai umilințele și amenințările cu moartea ale huliganilor de pe media, ei mai sunt și acuzați că jignesc mândria națională poloneză. Atitudinea acestui regim față de adevărul istoric amintește de anii comunismului, sau poate chiar de anii 1940.

Revenind la pogromul din 10 iulie 1941, de la Jedwabne, ziarista poloneză de origine evreiască Anna Bikont a publicat în Polonia în 2015 o carte tradusă în engleză cu titlul The Crime and the Silence: Confronting the Massacre of Jews în Wartime Jedwabne (Crima și tăcerea: Confruntând masacrul evreilor din Jedawabne în timpul războiului). https://www.amazon.com/Crime-Silence-Confronting-Massacre-Jedwabne/dp/0374536376

Într-un articol publicat de muzeul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim, Bikont încearcă să explice motivele urii polonezilor față de evrei, precum și minciunile prin care conducătorii locali și cei din guvern încearcă să dea vina pogromului pe naziști. Ea cunoștea bine subiectul, consultase zeci de documente istorice și intervievase supraviețuitori din comună. Senatoarea Jadwiga Stolarska susținea pe de o parte că atât planificarea cât și execuția fuseseră făcute de germani, iar pe de altă parte, că “prin faptele lor, evreii înșiși și-au atras această soartă, fiindcă înainte de venirea germanilor ei au colaborat cu sovieticii, i-au denunțat pe patrioții polonezi care au fost exilați în Gulag, iar ei au ocupat toate posturile-cheie din comună.” Adică evreii și-au meritat soarta. Dacă evreii i-au “trădat” pe polonezi, ei trebuiau să-i pedepsească, nu germanii! În realitate documentele atestă că rușii au deportat la Gulag și evrei și polonezi, iar patrioții polonezi au fost trădați de către doi cetățeni creștini din comună. Tot Stolarska explică ce s-a întâmplat cu evreii din Jedwabne. Nemții au pus totul la cale, i-au silit pe polonezi să-i adune pe evrei și să-i închidă în hambar, dar nemții înșiși au vărsat benzină peste hambar și i-au dat foc. Senatoarea conchide că evreii au fost uciși nu pentru că erau evrei, ci pentru că erau comuniști sau familii ale comuniștilor. Orlowski, preotul comunei, a declarat mai târziu cu mândrie că el a inventat acest mers al evenimentelor.

Tot același gen de criminali au ucis 42 de evrei întorși din lagăre la Kielce, în 4 iulie 1946, când ocupația germană nici nu mai exista…

https://www.yadvashem.org/articles/academic/seen-from-jedwabne.html

http://bostonreview.net/global-justice/mikhal-dekel-poland-holocaust-law-rewriting-history

Propaganda guvernului polonez de a falsifica istoria a ajuns până și în stațiile TV în limba poloneză de peste hotare. Iată un exemplu.

În 2009 am vizitat Polonia ca să ne jelim rudele ucise la Auschwitz Birkenau. Cu aceeași ocazie, la un congres am întâlnit un medic care avea un nume cu rezonanță evreiască. L-am întrebat dacă nu cumva este evreu la origine. Mi-a răspuns în șoaptă că la ei nu se vorbește despre acest subiect. Apoi, când am vizitat orașul Poznań, am primit ca ghid o fată cu trăsături semite. Am întrebat-o dacă nu e cumva evreică la origine. Mi-a răspuns tot în șoaptă că la ei nu se vorbește despre acest subiect. Aceste răspunsuri mi-au dat o oarecare explicație asupra celor ce s-au întâmplat la Jedwabne și ce se întâmplă și astăzi în Polonia liberă.

Pe vremea când trăiam în România, nu a fost niciodată nevoie să-mi ascund etnia.

Recent, guvernul și parlamentul polonez au promulgat o lege prin care se refuză orice cerere de despăgubiri din partea evreilor.

Evreii vor supraviețui și fără despăgubirile polonezilor, iar celor vinovați de crimele comise împotriva evreilor, Domnul le va ierta (sau nu) păcatele.

In Memoriam!

Multumiri avocatului Ghidon Tzurieli care reamintindu-mi întâmplător de acest pogrom mi-a trezit cutiozitatea să aprofundez subiectul și să scriu acest articol.

Tiberiu Ezri

Alte filme legate de acest subiect:

https://vimeo.com/ondemand/aftermathus – film artistic