Fiecare generație și fiecare popor are oameni deosebiți, eminenți, eroi, câteodată anonimi. În acest articol voi scrie despre cei care nu au rămas în anonimat, despre ungurii eminenți și umani, pe baza informațiilor de pe internet și în cartea scriitorului maghiar Nyáry Krisztián (născut în 1972): Eminent Hungarians (Unguri eminenți), publicată în 2017.

Cartea mi s-a părut interesantă atât prin stil, cât și prin conținut. Fiecare capitol prezintă un erou maghiar din secolul al XIX-lea și până după mijlocul secolului XX. Fiecare capitol are o vinietă care reprezintă un eveniment istoric, un curent politic sau artistic specific perioadei și se încheie cu un citat aparţinând acelei persoane sau care vorbeşte despre ea. Din cei 30 de eroi am ales pe unii mai puțin cunoscuți, sau care au ceva special. Interesant (și probabil intenționat), majoritatea nu sunt maghiari neaoși, dar ei au adoptat Ungaria ca pe patria lor și au servit-o cu mândrie și curaj. Mulți străini și-au căutat norocul la Buda sau la Pesta (care s-au unificat în 1873, Budapesta actuală), profitând de politica relativ liberală a împăratului Franz Josef. Iată doi dintre ei: un român și un arab, deveniți patrioți maghiari.

Gozsdu Manó (Emanuil Gojdu) s-a născut la începutul secolului al XIX-lea la Oradea, într-o familie de aromâni. El s-a stabilit la Budapesta, unde a practicat avocatura și s-a îmbogățit. Se considera un bun ungur, dar în aceeași măsură și un bun român. Și-a dedicat viața încercând să apropie cele două popoare, ceea ce i-a atras dușmănia ambelor părți, fiecare parte acuzându-l de trădare.

A înființat o fundație de ajutorare a intelectualilor transilvăneni. A publicat și a popularizat folclorul românesc la Budapesta, în special muzica populară, care i-a inspirat și pe celebrii compozitori Bartók și Kodály. Iată o piesă de Bartók inspirată din muzica populară românească.

Străzi cu numele Gojdu există astăzi în mai multe orașe din Transilvania.

Fadlallah el Hedad Mihály s-a născut în Liban. Părinții lui, creștini maroniți, au pierit în războaiele religioase. O expediție l-a adus în Ungaria pe copilul orfan de vreo zece ani, care se pricepea la călărie și domesticirea cailor. Mihály a participat în mai multe expediții în Arabia și a cumpărat armăsari arabi care au fost aduși în Ungaria la crescătoria din Bábolna, pentru a continua linia de reproducere a cailor arabi pur-sânge. Fostul orfan libanez s-a pensionat la șaptezeci de ani cu gradul de general-locotenent. La prima expoziție internațională de la Paris în 1900, caii lui au obţinut mai multe medalii de aur și argint. Arabul Fadlallah a devenit un advărat patriot maghiar!

Și romii sunt foarte atașați de cai. Lakatos Menyhért a fost un scriitor maghiar de etnie romă, cunoscut mai ales prin romanul său Füstös képek (Imagini afumate). Lakatos descrie cu mult umor negru tragedia romilor care a început în 1940 în Ungaria nazistă și a continuat cu exterminarea a zeci de mii de romi la Birkenau. Lakatos însuși a fost supus unor experimente “medicale” – a fost scufundat în apă cu gheață până când temperatura corpului i-a coborât la 22°C.  

Poate cel mai important rol în viitorul profesional al femeilor din Ungaria l-a avut Hugonnai Vilma, prima femeie medic din Ungaria. Femeile nefiind admise în profesii care cereau pregătire academică, Vilma a absolvit medicina la Zürich, în 1879. I s-a oferit un post în Elveția, dar ea a preferat se întoarcă în Ungaria. Timp de aproape 20 de ani, profesorii de medicină din Ungaria i-au pus bețe-n roate, spunând că o femeie nu poate fi medic, nici fizic și nici psihic. Abia în 1897 i s-a recunoscut diploma. A început să practice medicina în condiții mizerabile, dar a avut mulți pacienți, mai ales femei și oameni nevoiași. Între timp, zeci de studente s-au încris la medicină la Budapesta. Prima doctoriță care a studiat și s-a calificat în medicină la Budapesta a fost evreica Steinberger Sarolta.

Vilma a avut și alte oportunități de a se evidenția ca medic. În timpul Primului Război Mondial era nevoie nu numai de medici militari, ci și de medici femei în Bosnia ocupată, fiindcă femeile musulmane nu voiau să fie tratate decât de femei. În 1914, la 67 de ani, Vilma a primit titlul de medic militar împreună cu alte 84 de doctorițe absolvente în Ungaria.

Profesori geniali și “marțienii” pe care i-au creat

La începutul secolului XX, profesorii unguri Rácz László și Mikola Sándor erau genii în matematică și fizică la Liceul Luteran din Budapesta. Ei le dădeau ore particulare gratuite celor mai talentaţi elevi, fără deosebire de etnie sau de stare socială. În acea perioadă, la mai multe licee bune din Budapesta au apărut o sumedenie de elevi geniali, evrei, care au reușit să emigreze în SUA sau Anglia înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Doi dintre ei au fost elevii lui Rácz: Paul Wigner, laureat cu premiul Nobel pentru fizică, și John von Neumann, considerat cel mai mare matematician al timpului său și unul dintre pionierii ciberneticii. A participat și la Proiectul Manhattan de creare a bombei nucleare.

Alți evrei budapestani geniali, supranumiți de Einstein “marțieni”, au fost Theodore von Karman, marele teoretician al aerodinamicii, George de Hevesy, laureat Nobel pentru chimie, Michael Polanyi care a emigrat în Anglia, contribuind la dezvoltarea chimiei fizice și a științelor economice. Doi dintre studenții lui și fiul său John Charles Polanyi au primit premiul Nobel pentru chimie. Leo Szilard (împreună cu Enrico Fermi) a avansat în premieră ipoteza reacțiilor nucleare în lanț, participând şi el la Proiectul Manhattan. Edward Teller a fost considerat “părintele bombei cu hidrogen”. A fost printre primii membri ai Proiectului Manhattan, alături de J. Robert Oppenheimer. După lansarea bombelor nucleare asupra Japoniei, toți participanții la acest proiect au fost profund marcaţi sufletește și ostracizați social și au continuat să caute soluții pentru a reduce pericolul războiului atomic.

Oare de ce au participat atât de mulţi evrei la acest proiect? Un răspuns logic este efortul colectiv al acestor minți geniale de a preveni superioritatea militară a Germaniei naziste, care, punând mâna pe arma nucleară, ar fi putut schimba soarta războiului și a întregii lumi.

Printre alți evrei maghiari geniali fugiți de urgia nazistă se numără Dennis Gabor, inventatorul holografiei și laureat al premiului Nobel pentru fizică, scriitorul Arthur Koestler, regizorii Alexander Korda și Michael Curtiz, renumiții fotografi Andre Kertesz și Robert Capa, cel care a fotografiat debarcarea trupelor aliate din Ziua Z.

Gedeon Richter, farmacistul care a tratat zeci de mii de Budapestani și drept “mulțumire” a fost împușcat și aruncat în Dunăre, a înființat prima fabrică de medicamente din Ungaria și încă înainte Primului Război Mondial a patentat douăzeci de medicamente, printre care un analgezic și o tabletă dezinfectantă, mult folosită în Primul Război Mondial.

În perioada interbelică Richter avea deja zeci de sucursale în numeroase țări. În 1942, conform legilor rasiale din Ungaria, i s-a interzis să calce în fabrică, dar colaboratorii lui îl țineau la curent și el conducea fabrica, ascuns într-o casă aflată sub protecţia Ambasadei Suedeze. În toamna anului 1944 ar fi putut fugi în Elveția, dar a refuzat să-și părăsească fabrica. În decembrie 1944, la o razie, un grup de nilaşişti l-au capturat şi dus pe malul Dunării, unde a avut aceeaşi soartă cu alte mii de coreligionari: a fost împuşcat şi aruncat în apele fluviului.

În cei o sută douăzeci de ani de existență, concernul farmaceutic Gedeon Richter a produs peste două sute de produse farmaceutice. El mai există și astăzi, produsele fiind distribuite în peste o sută de țări.

Dintotdeauna ungurii au excelat la sport. Cea mai bună performanță au obţinut-o la Jocurile Olimpice de Vară de la Helsinki din 1952, când Ungaria a terminat pe locul trei după SUA și URSS, cu 15 medalii de aur, zece de argint și 15 de bronz. 

La succesul sportului ungar au contribuit în mod substanțial și evreii. De exemplu, Keleti (Klein) Ágnes a obţinut 46 de titluri naționale ale Ungariei, la individual la diferite aparate, zeci de titluri internaționale și zece medalii olimpice (5 aur, 3 argint și 2 bronz). 

Un paralimpic avant la lettre, o evreică învingătoare la olimpiada „lui Hitler” și un scrimer olimpic ucis în detaşamentul de muncă

Un sportiv deosebit a fost Halassy Olivér care la trei olimpiade (1928, 1932, 1936) a câștigat cu echipa de polo a Ungariei două medalii de aur și una de argint, iar în 1931 a devenit campion european la nataţie, la proba de 1500 de metri. Poate până aici totul pare obișnuit, doar că Hallassy avea un picior amputat încă din copilărie. Astăzi ar fi fost considerat un sportiv paralimpic, dar el a concurat cu sportivi sănătoși! Iată-l în echipa de polo medaliată cu aur la Los Angeles, ultimul, cel cu piciorul amputat.

Hitler voia ca Olimpiada din 1936  să scoată în evidență măreția poporului german, dar mai ales să prezinte lumii o Germanie pacifistă, când de fapt ea se pregătea în secret de război.

Deși Hitler boicota în secret participarea sportivilor evrei la olimpiadă, cinci evrei unguri au reușit să participe și chiar să câștige medalii. Printre ei a fost și Elek (Schacherer) Ilona care a câștigat aurul la scrimă femei. Ea a supraviețuit urgiei naziste din Ungaria, fiind ascunsă de prieteni.

Fostul dublu campion olimpic la scrimă pe echipe, Petschauer Attila se bucura de o popularitate enormă la Budapesta, ceea ce i-a atras dușmănia ofițerilor scrimeri, care erau antisemiți și considerau scrima ca pe un sport militar. În 1943, el a fost luat la muncă forțată în Ucraina, unde locotenent-colonelul Cseh Kálmán, un fost olimpic, a ordonat să fie schinguit până când a murit. Încă doi scrimeri evrei unguri, medaliați olimpici, au fost uciși în timpul Holocaustului.

Filmul american Sunshine descrie viața intensă și sfârșitul tragic al acestui erou. Filmul se găsește pe internet numai sincronizat în limba maghiară.

Îngeri unguri, salvatori de evrei

Prigoana împotriva evreilor de către naziștii germani și unguri a culminat cu uciderea a 565.000 de evrei maghiari.

În acest ocean de ură au existat și îngeri unguri care au refuzat să devină diavoli și au salvat viețile a mii de evrei, ascunzându-i în casele lor, în biserici, sau în case protejate de Wallenberg, Lutz sau de Crucea Roșie spaniolă. Cartea pe care am citat-o, Eminent Hungarians, îl amintește pe preotul luteran Sztéhló Gábor, pe Slachta Margit, șefa organizației “Surori ale serviciului social”,

pe Soós Géza, funcționar al ministerului de externe al Ungariei, pe Karig Sára, membră a Crucii Roșii suedeze, pe László Jenő, supranumit “Schindler al Ungariei” și pe locotenent-colonelul Reviczky Imre, comandantul batalionului X de muncă forțată stabilit la Baia Mare, care a reușit să salveze o mare parte dintre evreii din batalion.

Din carte lipsește actrița și cântăreața Karády Katalin (supranumită Marlene Dietrich a Ungariei), care a salvat copii evrei ascunzându-i în casa ei. Pentru aceste fapte eroice, ea a primit de la Yad Vashem titlul de “Drept între popoare”. Ea a suferit mult, fiind hărţuită atât de naziști, cât și de comuniștii care le-au urmat, determinând-o să se stabilească definitiv la New York. 

Ceea ce este comun și trist pentru mulți dintre acești salvatori a fost faptul că după terminarea războiului, ei înșiși au avut de suferit din partea regimului comunist. Dictaturile nu se dezmint!  

Oamenii deosebiți despre care am povestit reprezintă victoria minorității drepte și patriotice asupra majorității indiferente, sau a celor care urmează orbește comenzile instigatorilor și dictatorilor.

O adevărată democrație se caracterizează, printre altele, prin respectarea drepturilor minorităților de orice fel.

Referinţe

The Great Escape: Nine Jews Who Fled Hitler and Changed the World – Kati Marton – Google ספרים

The Martians of Science: Five Physicists Who Changed the Twentieth Century | Mathematical Association of America (maa.org)

https://en.wikipedia.org/wiki/Hungary_at_the_1952_Summer_Olympics

https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%81gnes_Keleti

https://www.yadvashem.org/holocaust/about/fate-of-jews/hungary.html

Tiberiu Ezri