Ea ești tu. Ea sunt eu. Ea este un fel de energie. Ea este un model de feminitate, un fel propriu de a fi, un tipar de comportament feminin. Ea este asociată unor stadii de viață (care nu au legătură cu vârsta biologică), etapelor ciclului menstrual, fiecărui anotimp din an, fazelor lunii.

Prima mea întâlnire cu un arhetip de feminitate a avut loc în paginile unei cărți, Femei care aleargă cu lupii. Poveștile culese de Clarissa Pinkola-Estes reconstruiau conturul Femeii Sălbatice: cea eliberată de constrângerile societății, cea care își prețuiește cu ardoare libertatea, cea conectată la intuiția, sufletul și corpul ei, cea care știe cum să își hrănească focul interior.

Câteva luni mai târziu descopeream o altă lume a arhetipurilor, datorită unui minunat curs ținut de Monica Găitănaru la Fundația Calea Victoriei, care împletea descrierile zeițelor din mitologia greacă cu modele mai moderne, bazate pe psihologia lui Jung. Așa am aflat despre femeia maternă până la sacrificiu, care trăiește pentru a se contopi cu copilul sau cu partenerul ei, despre femeia-preoteasă sau înțeleaptă, dedicată cunoașterii de sine și creării unui spațiu sacru în tumultul unei zile obișnuite, despre femeia-copilă, animată de trăirea în prezent, de cochetărie, de entuziasm.

Patru arhetipuri feminine fundamentale, patru etape ale ciclului menstrual, patru faze ale lunii, patru anotimpuri. În ritm cu natura, arhetipurile feminine sunt fluide, în schimbare permanentă, deschise la interpretări și expansiune. Fiecare este legat de nivelurile noastre de energie, de resursele noastre de creativitate și creație, de profunzimea emoțiilor, de felul în care răspundem la lumea care ne înconjoară. Arhetipurile sunt cele care ghidează direcția către care simțim să ne ducem viața, dar și spațiile și contextele în care tindem să ne infantilizăm, micșorăm sau denaturăm.

Pe măsură ce îmi continuam explorarea, am găsit nu doar arhetipurile identificate de Jung (care nu au legătură cu feminitatea, ci sunt universale), ci și cercuri de feminitate (care se întâlnesc fie pentru a-și onora menstruația, fie pentru a marca Luna Plină și Luna Nouă), workshop-uri care invită la cunoașterea misterelor feminității, cursuri care pun față în față imagini ale feminității în artă cu ipostaze ale femeii prin artefacte arheologice, mituri străvechi, simboluri arhaice, personaje din literatură și cinematografie, chiar și cărți de tarot. În unele locuri am întâlnit femeia descrisă sub forma Triplei Zeițe, în cele mai multe se vorbește despre cele patru aspecte, în altele despre nouă, douăsprezece, sau chiar treisprezece înfățișări feminine. Am urmat apoi cursurile ținute de Anne Davin și Sarah Durham-Wilson, am citit cărțile lui Lucy Pearce, D.J. Conway, Maureen Murdock și Carol Pearson, am învățat să onorez și respect felul în care corpul meu trăiește menstruația și intrarea în pre-menopauză, ba chiar am făcut loc în casă unor mici statuete antropomorfe, inspirate de siluetele vechi de milenii ale femeilor din Cucuteni.

Pe cât de multe fațete ale feminității sunt, la fel de multe sunt căile de explorare și conectare cu ele. Fiecare dintre aceste căi, mi-am dat seama în timp, sunt profund personale fiecăreia dintre noi, sunt deschise interpretărilor și, mai ales, sunt fluide și în continuă schimbare.

Pentru că suntem ființe ciclice. Pentru că noi însene suntem într-o continuă stare de flux, trecând dintr-o fază în alta. Astăzi suntem altele decât am fost ieri, iar mâine vom fi diferite de cine simțim, credem sau ne știm a fi azi. Însă odată ce descoperim arhetipurile și ne familiarizăm cu ele, putem observa cum energia, reacțiile, comportamentele fiecărui aspecte se manifestă prin noi – sau, din contră, cum ni le reprimăm, le sufocăm, le controlăm.

Inevitabil, m-am întrebat dacă arhetipurile se manifestă în vreun fel și la nivelul stilului vestimentar.

Cum se îmbracă o femeie care, indiferent de vârsta ei, simte că își poate exprima tinerețea, spiritul jucăuș, vitalitatea, originalitatea, imaginația? (Ea întrupează arhetipul Fecioarei sau al Fetiței.)

Ce alege să poarte o femeie care își doreşte să exprime căldura maternă, luminozitatea, puterea interioară, creativitatea în stare pură, forța vieții? (Ea este chintesența arhetipului Mamei sau Creatoarei)

Ce fel de haine, accesorii și culori sunt reprezentative pentru femeia care se remarcă prin calm, înțelepciune, putere de observație, spiritualitate, depășire a vanității și detașare de reperele frumuseții fizice? (Ea trăiește arhetipul Înțeleptei sau Bătrânei.)

Oare o cămașă apretată, un sacou impecabil croit sau tocurile stiletto țin loc de armură și sabie pentru femeia care își canalizează spiritul războinic, ambiția profesională, nevoia de libertate absolută? (Ea este Amazoana.)

Cum arată garderoba unei femei care și-a asumat un rol de mentor sau de învățătoare pentru alte femei? Dar a celei care trăiește pentru seducție și senzualitate? Și a celei care este mereu non-conformistă, rebelă, justițiară, revoluționară?

Cum se schimbă relația unei femei cu corpul ei, cu frumusețea ei fizică, apoi cu cea interioară, cu vârsta ei biologică, cu interpretarea a ce înseamnă „mama”, pe măsură ce integrează fiecare arhetip?

În momentul când un arhetip se „activează” în interiorul nostru, el trezește în noi o poveste. Este ca și cum trăim viața unui personaj de film. Ciclitatea noastră ne împinge să traversăm permanent arhetipurile: de la o zi la alta sau de la un moment al zilei la următorul, de la o luna la alta, de la un an la altul, sau ca o spirală, întorcându-ne în același loc și totuși în altul, de-a lungul întregii vieți, conectându-ne de fiecare dată mai profund la cine suntem și observând ce (ne) lipsește. Din contră, atunci când nu reușim să trăim și să integrăm toate aspectele noastre, atunci când nu ne „stabilizăm”, simțim că ceva din noi a fost uitat, abandonat, ignorat, ne-exprimat.

Arhetipurile feminine nu sunt un mit, o fabulație, o incantație; sunt aspecte ale noastre care exprimă motivații, dorințe, viziuni și aduc la suprafață vocații, misiuni personale, scopuri. Când le străbatem și trăim, căpătăm acces la un potențial încă neatins, înțelegem logica și importanța propriilor vieți, empatizăm cu poveștile pe care le trăiesc celelalte (sau alte) femei.

Am observat trecerea aceasta spiralată, repetată, labirintică prin energiile celor patru principale arhetipuri atunci când, de exemplu, o femeie nu reușește să găsească numitorul comun al propriilor alegeri vestimentare. Așa îmi explic că ea are în garderobă și o fustă copilăroasă din tulle roz, și niște pantaloni vișinii din piele pentru o Salomee seducătoare, și o rochie boemă care îi oferă florile din toate grădinile lumii, și un poncho negru care o înfășoară cu misterul și întunericul iernilor sufletești. Un du-te-vino constant între mai mulți poli stilistici, o tatonare nesfârșită în căutarea unei identități stabile.

Alteori parcursul stilistic îl oglindește pe cel al vieții respectivei femei. Și atunci, o dată la câțiva ani, femeia respectivă începe să simtă că garderoba i-a rămas mică, că „o strânge”. Nu o mai reprezintă, nu îi mai spune nimic, nu o mai bucură. Nimic din dulap nu mai e strălucitor, atrăgător, interesant. La un moment dat, femeia se va lepăda de acele haine vechi, care aparțin vechii ei vieți, la fel cum un șarpe se desprinde primăvara de mai vechiul lui strat solzos.

Am întâlnit și femei care au rămas blocate, ani de zile, într-un singur arhetip. Mama eternă, a cărei viață se învârte doar în jurul copiilor și a familiei, a cărei garderobă a devenit impersonală, lipsită de feminitate, viață și culoare. Petrecăreața sau „fata de gașcă”, cea care refuză maturizarea și se refugiază în paiete, tocuri înalte și rochii în culori stridente.

Poveștile pe care ni le spunem și le trăim se modifică, își schimbă direcția și funcția. Una sau două dintre ele ne aduc mai aproape de centrul vieții noastre, ne clarifică misiunea, ne alimentează pasiunile, dau direcție eforturilor noastre zilnice. Alte câteva, deși nu le simțim neapărat ca fiind ale noastre și nu ne oferă cine știe ce satisfacție, ne lărgesc orizonturile, ne oferă lecții, ne învață cum să relaționăm cu oameni a căror viață e complet diferită de a noastră, ne arată cum să gestionam situații imprevizibile, dificile, dureroase.

Uneori e nevoie să facem pace cu propria narațiune, alteori e nevoie să o exprimăm mai nuanțat și câteodată e nevoie să ne-o schimbam, cu de la sine putere.

Irina Markovits

(preluare de pe blogul autoarei https://www.stylediary.ro/wordpress)