În clădirea unui prestigios liceu orădean, aflată chiar în spatele teatrului, în fiecare vineri seara, între ora șase și ora opt, se întâlnesc niște oameni, într-o sală de clasă care devine pentru scurt timp sediul Clubului orădean de engleză. Clubul nu este menit învățării ci exersării, nu sunt lecții de tip clasic și totuși sunt excelente lecții de engleză. Ce este asta și cum se desfășoară totul, vă veți.
Acest club este cel mai bun exemplu al unor oameni obișnuiți care s-au organizat fără ajutorul unor autorități administrative, fără regulamente rigid încadrate în legiferări sterile, doar cu voința și priceperea lor, și desfășoară o activitate dragă lor, benefică și interesantă, dedicându-se unor idei care îi reunesc pentru două ore săptămânale de prietenie reciprocă și devotament față de limba engleză.
La întâlnirile săptămânale participă un grup eterogen ca vârste și ocupații – tineri, unii elevi sau studenți, dar și oameni maturi, unii retrași deja din activitate. Se reunesc aici studenți, profesori, funcționari, medici, pictori, cântăreți care lucrează ca vânzători, dar au studiat sociologia, ingineri care s-au reprofilat și sunt translatori, ghizi turistici, asistenți medicali, economiști, IT-iști deveniți psihologi, asistenți sociali, juriști, etc., persoane cu interese și preocupări foarte diverse, aduși de dorința comună de a-și îmbunătăți abilitățile conversației în limba engleză. Printre cei care participă sunt adesea expați care petrec în Oradea mai mult sau mai puțin timp și rup din acesta ca să fie prezenți la întâlnirile clubului. Unii activează ca voluntari în diferite ONG-uri, alții sunt antreprenori cu afaceri pe aici sau retrași la Oradea pentru petrecerea unei senectuți tihnite.
Ceea ce este cu adevărat remarcabil la acest club, fapt pe care vreau să-l subliniez în mod special, este că el funcționează ca atare de nu mai puțin de 30 de ani. În România sunt puține instituții oficiale care au această vechime și, iată, acest grup de oameni sunt capabili să se organizeze pentru a dăinui frumos și eficient de atâta timp. Desigur că există o persoană, salutară zic eu, care se ocupă de problemele clubului, deja de mulți ani, omul care ține totul în mână și care se dedică bunei funcționări a acestui întreg demers. El este organizatorul clubului, prezent de vreo 28 de ani în mijlocul evenimentelor, pe numele lui Ioan Selyem, Öcsi cum îi spunem cu toții, devotat activităților săptămânale și, mai cu seamă, limbii engleze.
Fac și eu parte din English Club-ul orădean, dar abia de patru ani, timp în care am încercat să mă implic și să mă integrez. Mă simt foarte bine aici, între prieteni și colegi. Apreciez mult acest grup de oameni și standardul intelectual prezent aici.
Una dintre membre frecventează clubul de 30 de ani. Când a venit pentru prima dată, era doar o fetiță de opt ani, adusă de tatăl ei ca să asiste la întâlnirea de vineri seara. Anii au trecut, fetița a crescut și și-a construit o carieră bazată și pe limba engleză, continuând să vină în fiecare săptămână la club. Unii din membrii mai vechi au emigrat de-a lungul timpului, sunt răspândiți în toată lumea, o dată la câțiva ani vin la Oradea să-și vadă rudele sau să petreacă aici vacanțe și atunci, știind că, nestrămutat, vineri seara între orele șase și opt se desfășoară întâlnirea clubului de engleză, vin în sala de clasă și asistă la câte o ședință, cu aceeași bucurie și plăcere pe care o aveau și în urmă cu, poate, zeci de ani.
Numărul membrilor este mare, pe parcursul timpului s-au alăturat mulți, dar prezenți vineri de vineri sunt cam 15, poate 20 de persoane. Unii vin constant, alții mai rar, iar câțiva se întâmplă să lipsească luni de zile sau chiar ani – din cauze de viață – dar revin și reiau cu același drag ciclul săptămânal al întâlnirilor.
Fiecare întâlnire de vineri după-amiază are un moderator, de multe ori acesta este Öcsi, dar iau acest rol și alți clubberi, și fiecare întâlnire are o temă de discuție stabilită din timp. Moderatorul conduce discuțiile, stabilește direcția prin câteva întrebări care să asigure fluiditatea activității și antrenează participanții să-și exprime opiniile. Singura regulă strictă în cadrul clubului este aceea ca tot timpul să se vorbească în limba engleză. Și, desigur, trebuie respectat un cod al decenței, dar de asta nici nu e cazul să amintesc, fiindcă nu sunt derapaje. Ocolim cu eleganță discuțiile politice, ne axăm în alegerea temelor pe idei interesante, de actualitate, inedite, sau uneori intrăm în lumea unor dileme care ne prilejuiesc dezbateri, sau în zona umorului și atunci întâlnirile capătă un caracter ludic. S-a întâmplat adesea ca tema să nu poată fi epuizată într-o singură întâlnire, discuțiile continuând într-o întâlnire viitoare.
La ultima întâlnire din fiecare lună sunt stabilite temele pentru luna următoare, precum și moderatorii, în așa fel încât membrii clubului care își iau aceste responsabilități să aibă răgazul să se pregătească. Se comunică tuturor hotărârile luate, temele și sunt nominalizați cei ce vor conduce întâlnirile prin intermediul unui grup format pe Facebook (da, iată, rețeaua socială are și părți utile, avantaje și oferă soluții folositoare).
Exemplific aici, doar ca să vă faceți o idee, câteva teme discutate de-a lungul timpului:
- Cât de organizată este viața ta
- Este răbdarea o virtute?
- Cum să-ți păstrezi motivația?
- Despre gândirea neconvențională
- Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume
- A trăi în prezent
- Despre decizii
- Lumea reală versus lumea virtuală
- Competiție versus cooperare
- Obiceiuri și viață conștientă
- Suntem cu toții conectați
- Plimbare prin orașul meu
- Ducem pe umerii noștri trecutul?
- Despre colecții
În cei doi ani de pandemie, când adunările au fost interzise, ne-am descurcat online, aplicația Zoom fiind enorm de utilă și permițând și participarea unor clubberi stabiliți în străinătate la întâlnirile de vineri. N-a fost deloc ușor, mulți au fost reticenți la soluția online-ului care, desigur, nu se compară cu energia reală a unui grup însuflețit de aceeași pasiune, dar a fost soluția de avarie care a asigurat continuitatea existenței clubului nostru, demonstrând că atunci când există dorința, se va găsi o cale (if there’s a will, there is a way).
La sfârșitul fiecărui an a devenit tradițională organizarea unei petreceri, în perioada care se suprapune sărbătorilor de iarnă, unde cei mai activi membri ai clubului, cei mai creativi, cei cu glumele cele mai reușite, sau care au făcut fotografiile cele mai expresive și cei mai populari sunt premiați în urma votului membrilor. Premiile sunt simbolice, dar câtă plăcere oferă! Și, desigur petrecerea e cu dans.
Clubul de engleză din Oradea este ca o oază îngrijită de oameni animați de interesul comun față de limba engleză și față de o activitate de socializare axată pe reunirea în jurul unui ”izvor” de prietenie, de firesc și normalitate într-o lume care pare a avea o nevoie tot mai mare de aceste valori.
Anca Laslo
12 Comments
Am participat şi eu la un club similar când eram afiliată cu o universitate din New York State. Numai că se exersa vorbitul limbii franceze şi participau şi multe persoane care nu aveau nevoie să-şi perfecţioneze cunoştinţele de franceză: francezi din Franţa veniţi la Binghamton ca “visiting professors” sau în anul şabatic, profesori de la departamentul de limba şi literatura franceză al Universităţii, care, evident, stăpâneau bine limba şi profesori care predau franceză la liceele din localitate.
Aş caracteriza acele întruniri – care se ţineau într-o casă particulară – mai curând drept un prilej de socializare; la fiecare întrunire era cineva responsabil cu gustările şi o persoană care introducea tema serii pe scurt ca să stimuleze conversaţia.
Am amintiri plăcute de la aceste întruniri şi faptul că participa atâta lume dovedeşte că şi celalţi îmi împărtăşeau sentimentele.
Multumesc Marina ca-mi citesti articolele si sunt foarte bucuroasa sa vad cuvintele mele trezind amintiri!
Anca, interesant – desigur ca sunteti intelectuali de forta capabili sa discute subiecte importante intr-o limba straina. Ce nu vad pe lista sunt lucruri destul de importante ca probleme actuale ale societatii contemporane dintr-o anumita tara (pericol de politizare dar pentru asta aveti moderator) – alegand o tara diferita de Romania se poate evita politizarea.
Cand vin la Oradea o sa va fac o vizita – promit sa vorbesc numai intrebat=:)
Multumesc pentru idee, clubul primeste cu placere vizitatori!
Clubul pe care îl descrieți este un exemplu , care ar trebuie urmat oriunde în lume. Așa cum spuneți
”izvor” de prietenie, de firesc și normalitate într-o lume care pare a avea o nevoie tot mai mare de aceste valori.Ț
Foarte frumos articol !
Va multumesc mult!
Ati avut niste subiecte de discutii complexe care pretind cunoasterea buna a englezei.
Felicitari!
Multumesc!
Am participat și eu odată la un asemena club. Era atunci când l-am urmat pe soțul meu la specializare în SUA. În căminele studențești erau numeroase cupluri unde un partener își făcea specializarea, iar celălalt se plictisea de moarte. Conducerea căminelor a organizat pentru ei un club de conversație în engleză. Subiectele nu erau chiar atât de filosofice ca la voi, dar era totuși interesant, pentru că pentru prima dată în viață am avut ocazia să discut cu o femeie din Taiwan, una din Nigeria, una din Afghanistan… Era și un mijloc de a cunoaște oameni și de a scăpa de singurătate.
O asemenea activitate are valente pe mai multe paliere si toate aduc niste plus-uri.
Sunt suprinsa, bucuroasa si admirativa fata de initiativa voastra, dar mai ales fata de durabilitatea unui asemenea proiect.
Un grup de oameni, care isi cunosc interesele, placerile, dar mai ales stiu sa se bucure impreuna, si aceasta de atata vreme. Deosebit de frumos si ma gandesc daca un asemenea proiect ar putea sa fie intretinut in alte orase ala Romaniei, sau oriunde.
La mai mare si la indelunga vreme !!!
PS. Poza aceasta frumoasa o sa faca sa te pot recunoaste curand si de-ndata :-))
Îți mulțumesc mult Veronica!