Zece ani au trecut ca vântul și Baabel a crescut. La aceasta aș fi vrut să pot adăuga ”la fel ca noi”, dar noi nu am mai crescut ci… am îmbătrânit. Nu într-atât, totuși, să nu ne putem bucura de ziua aniversară a „copilului” nostru, al Andreei în primul rând și al meu, pe-alături. Ne-am gândit mult dacă îl vom putea face și până la urmă am decis că da. Ne-am întrebat și dacă vom avea cititori și colaboratori. Da, avem și constatăm cu bucurie că din an în an, în loc să ne rărim rândurile, ne îmbogățim, avem noi contribuitori valoroși.

În mare, Baabel reflectă ideile noastre de la început – o publicație cu o tematică variată, nu o școală de gândire cu o anume ideologie. Desigur, sunt câteva principii de la sine înțelese pe care le respectăm și de la care nu facem rabat, Andrea le-a enumerat de câteva ori când unele articole le încălcau. Departe de noi dogmatismul, dar, în ciuda diversității, ne călăuzim după abordările de bun-simț fără de care un intelectual adevărat nu poate ieși pe piață. Că la tematica gândită de noi, soarta a făcut să se adauge și altele, o publicație ajunge să-și aibă propria viață, ea este vie și vrea să meargă și pe alte drumuri. Nu s-a dovedit o cale greșită, cititorii au agreat-o, chiar au cerut-o și mă gândesc aici de pildă la diferitele evocări personale ale unora dintre colaboratori, în fapt ale multora dintre ei.

Diversitatea revistei Baabel s-a menținut și se menține, dar poate aici ar mai trebui să intervenim, să o îmbogățim cu subiecte care ar interesa și categoria de cititori tineri, deoarece, de ce să nu recunoaștem, ei ne lipsesc. Pe de altă parte, poate ar trebui să fim mai curajoși, să ne asumăm subiecte mai sensibile, care ar da naștere la controverse, să nu ne ferim de actualitate, atât de la noi cât și de cele pe plan internațional, să oferim un spațiu mai mare opiniilor, controverselor, bineînțeles celor principiale, nu unor atacuri personale. Dorința Andreei, dar nu numai a ei, de a crește numărul cititorilor este firească, în fond orice editor vrea un spațiu cât mai mare pentru „creația” lui.

Mulți au calificat Baabel drept revistă evreiască. După părerea mea nu este, în niciun caz nu intenționat. Nu că ar fi ceva rău în această etichetă, dar repet, intenția noastră a fost diversitatea și suntem deschiși în această direcție.

Am cunoștințe, prieteni care consideră că Baabel este cea mai bună revistă care apare în spațiul virtual. Mă bucur când aud astfel de aprecieri, dar le privesc cu rezervă. Ca să mergem înainte, nu avem voie să renunțăm la spiritul critic. În fond și când este vorba de propriul copil, oricât de drag ne este, îl mai beștelim, căutăm să descoperim ce nu a făcut bine și să-i spunem, chiar dacă el se supără. Așa trebuie să procedăm și la Baabel care și el este copilul nostru drag, pentru că vrem să-l vedem și la 20 de ani, cel puțin cei care o vor mai apuca!

Eva Galambos