Cartea lui Yirmiahu Yovel The Other Within – The Marranos. Split Identity and Emerging Modernity a apărut în anul 2009 la Princeton University Press, fiind apoi tradusă în franceză și ebraică.
Maranii, denumiți și conversos (convertiți – în spaniolă), New Christians (creștini noi – în engleză), sau anusim (siliți – în ebraică) sunt evreii din Spania și Portugalia și descendenții lor, obligați să se convertească la creștinism în urma presiunilor exercitate de autorități. (Din toate aceste denumiri am ales să folosesc termenul „marani”, pentru că este singurul care a intrat în limba română.)
Maranismul spaniol a apărut după două valuri de convertire masivă, în 1391-1414 și în 1492. Cu tot succesul economic și o oarecare emancipare politică, maranii au suferit de discriminare și de persecuțiile inchiziției. Ei au fost the other within (străinii printre noi), aparținând și totodată neaparținând, respinși atât de evrei, care îi considerau trădători ai propriei religii, cât și de veteranii creștini, care vedeau în ei evrei.
Ca rezultat al izolării lor sociale și în deosebi pentru că în viața lor de zi cu zi amestecau noțiuni evreiești și creștine, mulți marani sufereau de o identitate scindată, neliniște sufletească, discordanță socială și religioasă, ceea ce a devenit caracteristica lor distinctivă. Exemplul cel mai elocvent a fost Baruch Spinoza (1632-1677). Niciun gânditor modern nu a fost mai radical în critica lumii spirituale, atât a iudaismului cât și a creștinismului.
Sefarad, Ierusalimul spaniol
În 1492, când evreii au fost alungați din Spania, strămoșii lor trăiau acolo de peste un mileniu, formând cea mai mare, bogată și cultivată comunitate evreiască din lume. Exilul din Spania a fost pentru ei o tragedie națională comparabilă cu distrugerea Templului din Ierusalim.
Era în vara anului 1492. Corăbiile lui Cristofor Columb erau gata de plecare spre vest, în căutarea Indiei, în timp ce ultimele corăbii pline de evrei expulzați plecau din același port spre locuri necunoscute.
În Europa, epoca modernă a început cu distrugerea organizată a vieții evreiești pe o scară necunoscută până atunci.
Memoriile exilaților care navigau pe mare erau mai grele decât bagajele lor: familii răzlețite, case abandonate, proprietăți vândute la repezeală pe mai nimic, proiecte, speranțe și visuri pierdute, vieți întregi spulberate. Ei nu părăseau o țară străină, ci patria lor, a părinților și a strămoșilor lor, din vremuri imemoriale. Pentru mulți evrei Spania era un al doilea Sion, un Ierusalim temporar, primit de la D-zeu ca loc de popas în așteptarea lui Mesia – numai că în loc de Mesia a venit Marele Inchizitor Torquemada.
Din cartea scriitorului și filosofului Yirmiahu Yovel am ales partea legată de împrăștierea maranilor în lume, după expulzarea lor din Spania și Portugalia. Am încercat să o rezum și să-i rămân totuși, pe cât posibil, fidelă. Ea aruncă o privire asupra vieții acestor exilați și asupra contribuției lor la era modernă.
„Arhipelagul” maranilor
Maranii făceau totul pentru a emigra. Unii au trecut Pirineii spre Franța, alții s-au așezat în nordul Europei sau în bazinul Mediteraneean, alții au ajuns până în Peru și în India (Goa). Până la mijlocul secolului al XVII-lea ei au creat o rețea globală de așezări spaniole / portugheze, un adevărat „arhipelag”, aducând cu sine peste tot limba, cultura și obiceiurile din fosta lor patrie, legăturile lor comerciale, aptitudinile, dar și neliniștea specifică maranilor și identitatea lor dublă.
Printre cauzele emigrării se numărau nu numai persecuția Inchiziției, sau senzația că dezvoltarea lor personală e limitată, ci și posibilitățile economice noi, la care se adaugă spiritul îndrăzneț și cercetător al Renașterii.
Maranii erau spirite libere și prin curajul lor au lărgit hotarele lumii cunoscute.
Exploratorii spanioli și portughezi au descoperit noi țări, popoare, alimente, produse și căi de navigație, lărgind orizontul europenilor cu mult peste lumea îngustă a Evului Mediu.
Maranii au finanțat misiunea lui Columb și chiar au participat la ea. Este posibil că primul european care a pus piciorul pe noul continent american a fost Luis de Torres, translatorul lui Columb. Se pare că el a încercat să vorbească cu băștinașii în ebraică.
Între timp evreii din Peninsula Iberică au deschis agenții comerciale în diferite locuri ale Europei. La începutul secolului al XVI-lea, familia Mendes și-a construit un imperiu comercial cu centrul la Antwerpen. Urmașii lor au jucat un rol important în viața politică evreiască internațională.
Maranii au adus o contribuție deosebită la extinderea comerțului internațional. Activitatea lor a ajuns la apogeu în a doua parte a secolului al XVII-lea, continuând până la sfârșitul secolului lui al XVIII-lea, până la Revoluția Franceză.
Către 1680 corăbiile maranilor străbăteau căile maritime importante dintre Europa și America, Orientul Apropiat, Africa, India și Extremul Orient, traversând chiar Oceanul Pacific spre America. Ei duceau produsele pe care europenii le descoperiseră în America (cacao, tutun, trestie de zahăr), dar și condimente, țesături, metale, mătăsuri, semințe, sare, cherestea, diamante… și sclavi.
Dincolo de hotarele Lumii Vechi, negustorii nu se mai puteau baza pe siguranța relativă a drumurilor și a obiceiurilor cunoscute. Comerțul nu beneficia nici de infrastructura din zilele noastre. Nu exista un sistem bancar centralizat, nici unul de schimb valutar. Asigurările erau încă în fașă. Comerțul maritim nu avea legi universale de comportament, fiecare putere maritimă urma un cod naval propriu.
În aceste condiții anarhice, comercianții activau într-un mediu vitreg. Investițiile lor depindeau de pirați, escroci, neplatnici, blocade militare, iar în Peninsula Iberică și de confiscările Inchiziției. Pentru a salva firma, armatorii și căpitanii vaselor erau adesea siliți să facă contrabandă, diplomație și spionaj.
Globalizarea premodernă
În termeni pur economici, rețelele comerciale ale maranilor au fost primul caz de globalizare economică din epoca premodernă. Ele nu s-au limitat la o zonă sau un imperiu anume, ci au cuprins toate zonele comerciale ale vremii: cea spaniolă, portugheză, franceză, venețiană, otomană și nord-europeană.
Rețeaua comercială a maranilor se baza pe încredere personală. Membrii rețelei formau o așa-zisă „națiune”.
Sângele ca avantaj: baza secularizării „națiunii“
Se poate spune că negustorii marani au reușit să transforme sângele „impur” care le era atribuit într-un avantaj, iar originea evreiască, cea care i-a împiedicat să ocupe posturi de seamă în Peninsula Iberică, a devenit un atu în comerțul internațional.
Ceea ce îi unea pe marani nu era neapărat religia, ci originea, experiențele și dificultățile comune, la care se adăugau condițiile de viață similare. Ei și-au păstrat limba și cultura chiar până în zilele noastre.
Adio, querida, cântec tradițional în limba ladino, interpretat de Yoram Gaon
Diviziuni pur religioase, care duceau adesea la conflicte în interiorul comunității și chiar al familiei, nu erau o barieră în fața alianței comerciale. Aceeași rețea comercială putea include evrei din Sevilla și Mexic, reveniți în secret la religia iudaică, catolici asimilați din Antwerpen sau Toulouse, evrei din Londra sau Curaçao care își practicau deschis religia, uneori câte un maran devenit calvinist, agnostic sau liber-cugetător.
Partenerii rețelelor puteau rămâne religioși, dar cadrul social care îi unea – „Națiunea” – la fel ca originea etnică a maranilor avea o bază laică. Nu înseamnă că religia nu a avut niciun rol în crearea relațiilor speciale între marani, dar acest rol nu a fost primordial sau necesar.
Amintim cazul Donnei Elvira, soția lui Diego Arias d’Avila. În cercurile evreiești ea participa la sărbători, evenimente politice și familiare, rămânând totuși catolică.
Identitate dublă
Negustorii marani se foloseau de mai multe identități. Maranii din Amsterdam foloseau acasă numele evreiești, iar în afaceri numele lor spaniole sau portugheze. Samuel Yahya din Hamburg era Alvaro Diniz, Moshe Abensur era Paulo Milao, Jacob Rosales era Manuel Bocarro Francês, Abraham și Isaac Seneor din Hamburg, furnizori ai curții regale suedeze, erau cunoscuți la Stockholm ca Diogo și Manuel Teixeira.
Nu exista o ierarhie între cele două identități – maranii le dețineau pe amândouă, concomitent sau alternativ.
Evreii noi
Dispersarea maranilor a marcat reîntoarcerea evreilor în Europa de Vest, după secole de absență. Anglia i-a expulzat pe evrei în 1290, Franța în 1306 și din nou în 1394, multe orașe germane și italiene au făcut la fel în secolul al XV-lea. Apoi Spania a interzis evreilor să trăiască pe teritoriul ei în 1492, iar Portugalia în 1497. Pe la 1500 Europa de Vest era aproape total lipsită de evrei.
În secolele următoare emigranții marani au revenit în mod deschis la iudaism nu numai în Imperiul Otoman – refugiul tradițional al evreilor, ci și în alte orașe precum Veneția, Ferrara, Hamburg, Amsterdam și Londra. Dar mai rămăseseră locuri interzise pentru ei, ca de exemplu Flandra, care era sub dominație spaniolă.
Apare un fenomen – evreii noi, cei reveniți la religia strămoșească după ce fuseseră catolici timp de generații. Bagajul lor spiritual și stilul lor de viață rămăseseră pline de concepții și simboluri creștine, iudaismul le era prea puțin cunoscut. Mulți manifestau îndoieli religioase, indiferență sau universalism, orientat spre viața reală. Transformați din creștini noi în evrei noi, ei au rămas mai departe „noi”, continuând să nu se simtă cu desăvârșire acasă cu noua identitate și cultură.
Fisură în experiența tradiției
Tabloul religios al noilor evrei era variat și complex. Mulți emigranți ajunși în zonele libere aveau o atitudine nouă față de tradiții. Alegerea era a lor. Ei puteau rămâne catolici, puteau să revină la iudaism, să se alăture comunităților evreiești fără a avea convingeri religioase, ori să adopte un sincretism religios. Oricare ar fi fost alegerea lor, ea a fost un obstacol în calea perpetuării tradiției. Tradiția nu mai era ceva organic, legat de maturizarea persoanei, ci o alegere personală.
Conducătorii noilor evrei îi priveau cu tristețe pe cei rămași creștini, dar vedeau în ei evrei potențiali, care aveau datoria să se întoarcă la religia lor. În același timp, foloseau diverse sancțiuni pentru membrii care nu acceptau circumcizia – semnul primordial al legământului între poporul evreu și D-zeu. Conducătorii comunităților acceptau ambiguitatea naturală a maranilor, dar nu tolerau antagonismul fățiș care amenința identitatea fragilă a comunităților de evrei noi.
Ca stil de viață, noii evrei își permiteau mai multă libertate ca evreii tradiționali și o atitudine mai relaxată față de plăcerile estetice, inclusiv imagini plastice, și o comunicare mult mai intensă cu creștinii din jur.
Eva Grosz
24 Comments
În 1492,caravelele lui Columb sunt pe punctul de a ridica ancorele.Ținta lor o constituie India,care apoi se va dovedi a fi Lumea Nouă.
Din porturi ale aceleiași țări,Spania, se avântă în larg alte corăbii, ,pline de evreii expulzați,pentru care Spania urma să devină Lumea Veche.
Juxtapunerea acestor imagini ,așa cum o realizează Doamna Grosz,se dovedește a fi deosebit de convingătoare.Un alt tablou,evocat de cuvintele articolului,îl reprezintă pe traducătorul lui Cristobal Colon,Luis de Torres,adresându-se în ebraică unor localnici.Frumos!
Interesant si bine scris . K.I.
Multumesc Doamna Eva, penteu acest articol cu totul special , atât prin alegerea temei, cât și prin bogăția conținutului , ordinea, precizia cu care sunt exprimate ideile.
Ați subliniat excelent apariția maranilor dupa valul de convertiri forțate din 1492, imediat după ce regii catolici au
cucerit ultimul fief musulman de pe teritoriul Spaniei, Granada.
Josephus Flavius scrisese cu aproape 1500 de ani inainte ca se consideră ” cetățean al lumii”, rămânând totuși evreu.
Datoritâ împrejurărilor, fără sa și- o doreasca, prin răspândirea lor, dubla identitate, neliniștea cauzată de sentimentul de a fi srâin printre ai tâi, ” the other within”, maranii au devenit ” cetățeni ai lumii”, altfel decât Josephus, dar cu acelaßi zbucium interior.
Am ințeles perfect din expunetea dvs, de ce maranii și- au adus contribuții esențiale la conturarea epocii moderne:
1. Prin ” arhipelagul maran” se realizeaza prima ” globalizare” a lumii; adica strabaterea oceanelor, mărilor, continentelor si insulelor, cu ambarcațuni nu foarte solide,
câi pe uscat periculoase, fărå o bancâ mondială și asigurări maritime.
Astfel maranii ducând mărfuri din loc in loc, au stimulat industria, agricultura, comertul local. Dacă anumite materii prime sau obiecte prelucrate erau cerute in diferite colțuri ale lumii, producerea lor era in crestere.
Prin colaborarea lor extinsa pe aproape toate meridianele geografice, maranii au fost precursorii Imperiului Englez,, al Fondului Monetar Internațional, a tuturor organizațiilor moderne de ajuror reciproc. Dupa umila mea părere.
2. Deși originea comună, apartenența anterioară la iudaismul din Spania au fost Liantul comunității maranilor, Diversitatea, Laicitatea, Curajul, Unirea, Libertatatea spirituală, s- au format in urma colaborării economice de succes.
” Liberté, égalité, fraternité”, pare o sintezå logică a spiritului viu si a principiilor acestor căutâtori de drumuri noi. Lozincă ce este fundamentul democrației si a dezvoltarii națiunilor moderne. Tulburătorul ” the other within” le- a făurit maranilor o noua identitate, aceea de luptător pentru progres, orizonturi noi, prosperitate si pace.
Aș vrea să inchei printr- o remarca si o intrebare.
Multi islamici s- au convertit si ei la creștinism in Spania. Dar in majoritate au fost expulzati de regimul spaniol.
Maranii, nu. O parte au plecat singuri.
Intrebarea este : de ce considetați ca intre 1391- 1414, valul de convertiri este consecinta unor presiuni? Poate evreii au fâcut- o de bunâ voie pentru avantaje economice si a nu suporta persecuții.
In piesa lui Shakespeare, ” Neguțătorul din Veneția”, fiica lui Shylock trece la crestinism pentru iubitul ei si e fericită.
Nu- i pasâ de casa părinteasca, de tatâl ei, de apartenența. Dar mai târziu. Sec XVI.
Mulțumiri din suflet, Doamnă Eva Gross, pentru tot ce am invățat de la dvs in acest articol.!
PS. Azi am citit ca in timpul de fața sunt împrâștiați prin lume cam 200 de milioane descendenti ai convertiților evrei, mai ales in Europa, America de Sud si de Nord.
Si foarte mulți cer o diplomă in care sa se precizeze originea lor iudaică.
Mulțumesc pentru bogatul comentariu și pentru aprecieri .
În prefața cărții lui, Yirmiahu scrie : „Spanish marranism burst into existence in two mass converrtion [1391-1414 and 1492] Despite economic succes and some political emancipation, the Marranos suffered social stigma and were persecuted by Inquisition.”
Este probabil că unii s-au convertit la religia catolică și au emigrat din Peninsula Iberică și din alte motive. Dar presiunea de a converti pe evrei exista cu secole în urmă.
În carte scrie: “In 613, hoping to solve jewish problem in a single stroke, Sisebut KIng of Visigoths,, ordered all Jews to become Chatolics or leave the realm. ….So rather than putting an end to the problem, Sisebut started a new one. With him, Jewish CONVERSOS [forced converts] make their first collective entry onto Spanish stage “
Am auzit despre convertirea in masa a evreilor de catre vizigoți. Desi vizigoții erau migratori, nomazi, erau vad bine “documentați” in iudaism.
Presiuni pentru convertire au existat totdeauna.
In sec XX, Gustav Mahler a trebuit sæ se converteascå pentru a obține o poziție oficialå.
Astept cu nerabdare continuarea istoriei maranilor.
Asta se întâmpla când vizigoţii erau adepţii arianismului sau după ce s-au creştinat?
Citez din carte pentru precizie :”In 416 Spain fell to the Visigoths , a Germanic warrior people who adopted the Arian form of Christianity . Arians -from Arius of Alexandria -opposed the Catholic Trinity and Rome fiercely denounced as heretics.
Timp de trei generații în Spania, ei au respectat legile Germane, îmbrăcămintea,obiceiurile.
denounced them…as heretics
D- nă Eva, ne- ați låmurit asupra arianismului si de ce vizigoții au impus convertirea asupra evreilor.
Vizigoții după aceea au trecut in Africa
La început au protejat statutul legal al evreilor,.Lucrurile s-au schimbat …citez: “Matters were radically reversed in 589 ,when King Reccared abolished Arianism and launched Visigoth Spain on the road that made it militant Catholic “state, seeking unity through religious uniformity
Mi-am pus, de-a lungul timpului, multe întrebări în legătură cu evreii. Ştiam despre ei o serie de lucruri pe care le-am aflat din biblie sau din ce li se întâmplă în zilele noastre. N-am putut până acum să-mi răspund la următoarele întrebări: De s-au împrăştiat în toată lumea? Când au ajuns pe meleagurile noastre? De ce au fost persecutaţi aproape peste tot unde s-au stabilit? Ce-i ţine uniţi? Prin ce se deosebesc de noi? Desigur, puteam lua „de-a gata” aceste răspunsuri din literatura română sau străină, pentru că problemele acestea i-a preocupat pe mulţi scriitori şi oameni de ştiinţă de diverse naţionalităţi. Aş fi putut să-mi însuşesc răspunsurile pe care le-a dat acestor întrebări Nae Ionescu în celebra prefaţă la cartea lui Mihail Sebastian „De două mii de ani”. N-am făcut-o. Am făcut o incursiune largă în istoria evreilor, având ca material bibliografic de bază „ O istorie a evreilor” de Josy Eisenberg, un cunoscut rabin din Franţa, comentator al Bibliei şi Talmudului. Am avut revelaţia unui popor extraordinar, cu calităţi şi defecte, cu o istorie multimilenară, plină de suişuri şi urcuşuri, care, cu toate nenorocirile care s-au abătut constant asupra sa, a reuşit să supravieţuiască datorită inteligenţei, credinţei şi unităţii sale. Prietenii mei evrei, cu care am dezbătut subiectul, n-au fost de acord cu defectele şi greşelile strămoşilor lor, evidenţiate de autor, şi nici cu părerea acestuia că ele au făcut parte, într-o oarecare măsură, din motivele persecuţiei şi alungării evreilor aproape de peste tot unde s-au stabilit. Ei l-au acuzat pe rabin de antisemitism. Care este realitatea?
Foarte multă lume a încercat să dea răspuns la întrebările care vă frământă. Poate că citind mai multe cărţi care tratează aceste subiecte şi practicând empatia aţi putea ajunge la un oarecare grad de înţelegere. Vă mulţumesc că vă puneţi întrebări şi că sunteţi inteersat de istoria evreilor din Bănişor. Înseamnă foarte, foarte mult!
D-lui Artemiu Iosif Vanca ! Vă mulțumesc pentru citirea articolului și întrebările puse. Este o onoare pentru mine.
Viktor Frankl scria În cartea lui The Doctor and the Soul :”Approching the one truth from various sides, sometime even in opposite directions, we cannot attain it, but we may at least encircle it.”
Cărțile pe care eu le recomand de a fi citite în legătură cu destinul poporului evreu sunt :
“The Pity of it all “de Amos Elon ,
“Nazi Germany and the Jews: The Years of Persecution, 1933-1939” și “Nazi Germany and the Jews: The Years of Extermination, 1939-1945” de Istoricul Prof. Shaul Friedlander cu renume mondial .
Cartea “The Other Within “din care am prezentat articolul este deasemenea foarte valoroasă și obiectivă. Vorbește de istoria poporului evreu de origine spaniolă, sefardă, cu toate calitățile și defectele lor. Este tradusă și în franceză. Răspunsul meu la întrebarea Dvs este : Da, poporul evreu este la fel ca orice alt popor și a venit vremea când trebuie lăsat, ca și orice alt popor, să trăiască. Are acest drept. Are acum o casă pe nume Israel. Nici casa asta nu este lăsată să existe ca orice alte state.
Apreciez mult că ați citit articolul meu.
Dubla identitate a evreilor a fost impusă, ca și “sângele impur”, dar s-a dovedit să fie un catalizator al modernității, al diversității de gândire, de cultură, de limbă, de meleaguri locuite. Din care au fost mereu alungați. NUMAI pentru că erau EVREI .
Mi- a plâcut mult cartea lui Amos Elon ” The pity of it all ” pe care o recomandați, d- na Eva.
De data aceasta, o asimilare a evreilor la creștinism neforțatå, doar ca o posibilitate de a patrunde in lumea modernă. Si s- a terminat cu acceptarea evreilor in absolut toate domeniile, economie, culrură, politică, apårare, pastrându- și identitea iudaica.
L- am urmărit ani de zile pe Rabinul Jossy Eisenberg , in fiecare duminică, când prezenta emisiunile ” À bible ouverte” si ” ” La source de vie”, cred ca pe France 2. O persoana cu un orizont vast, de mare cultura, må fermeca si mă instruia de fiecare data. Fie- i memoria binecuvântată!
Voi incerca sa citesc cartea despre care scrieți, ma intereseaza viziunea rabinului Eisenberg despre evrei.
Desigur, evreii au suferit mult, totuși să ținem cont câ ei au supraviețuit de aproape 4000 de ani. Aproape toate popoarele, sau grupurile etnice din antichitate pomenite in Biblie , sau cu care s-au confruntat mai târziu evreii antichitate nu mai exista, sau continua cu schimbări majore. Ma refer la Egipt, Iran, Grecia.
Datorita minunatului articol al D- nei Dr Eva Grosz, am ajuns da vorbim despre oameni dragi mie, ca Rabinul Eisenberg si subiecte care imi tulburâ o coarda sensibila a sufletului.
Acest articol excelent m-a interesat datorita bogatului material informativ, dar in aceeasi masura mi-a oferit satisfactii de natura estetica Felicitari!
Mulțumesc Marina !
Familia tatălui meu s-a refugiat în 1492 din Spania în Portugalia și apoi au fost nevoiți să plece și de acolo. Așa au ajuns la Hamburg… Am citit cu mare interes și plăcere această recenzie. Mulțumesc și felicitări! SHANA TOVA!
Mulțumim pentru citire. E interesant ce spui despre familia tatălui tău. Oare ai date și documente despre strămoșii tăi veniți din Spania și Portugal și descendenții lor? Și dacă da, ai scris ceva despre asta ?
Am aflat foarte mult din acest articol sintetic, bine scris şi bine structurat, care e mult mai mult decât o simplă prezentare de carte. Aştept cu nerăbdare partea a doua.
Mulțumesc Andrea . Partea a doua e pregătită.
Cartea aceasta e foarte bogată în informații despre evreii din Spania , una mai interesantă ca cealaltă.
Recomand cartea celor care vor să știe despre viața evreilor sefarzi de la începutul mileniului întâi până în zilele noastre.
Mulțumesc mult Tibi . Pentru mine tema marranilor îmi este foarte dragă. Îți dau explicația la terminologie tot din cartea lui Yirmiahu :
Note asupra terminologiei
Autorul folosește alternativ termenii de Marranos, Conversos,Anusim și Noi Creștini .
Toate se referă la grupul larg de Evrei –convertiți și descendenții lor.
Sunt istorici care folosesc denumirea de Marranos , numai pentru Evreii convertiți care păstrau în continuare religia judaică . Dar cum se pot diferenția aceste denumiri între ei ? Întrebarea e mai mult teorietică decât lexicală. Ea poate duce la confuzii. De aceea autorul a folosit în mod simultan aceste denumiri adăugînd adjective explicative Judaizing Marrano sau an Assimilating New Christian ,sau Dissident Conversos.
Fără îndoială Marrano era initial un cuvânt compromițător , un fel de înjurătură ,unii cred că înțelesul ei era: “porc” .
Aztăzi cuvântul marrano este folosit de învățați ca o noțiune neutrală
Draga Eva,
Felicitari pentru articolul fantastic!
Un mic comentariu: ghidul nostru din Sevilla ne-a spus ca maranos a fost folosit ca un nume peiorativ de catre spanioli si inseamna murdari.
Articolul acesta e prima parte dintr-un articol meu despre marani. A doua parte va fi despre centrele mari Europene ale maranilor expulzați din Spania și Portugalia