Prin retragerea trupelor Federației Ruse din Herson, Ucraina repurtează o victorie simbolică de proporții, ceea ce corespunde pe teatrul de război cu un succes operațional foarte important.
Rusia suferă o înfrângere usturătoare, prin care nimbul de invincibilitate al Armatei Ruse se prăbușește definitiv. Totodată Rusia decade irevocabil din statutul de supraputere în cel de putere regională, incapabilă să ocupe militar un stat mediu cu capabilități defensive limitate. Abia de vreo lună, în cadrul unei festivități triumfaliste desfășurate la Kremlin, președintele Putin a anexat „pentru vecie” regiunea Herson, împreună cu Luhansk, Donetsk și Zaporoje. Vecia a ținut cam patru săptămâni și printr-o contraofensivă eroică, magistral susținută de sprijinul militar occidental și mai ales american, respectiv cel operațional al NATO, Ucraina a reușit să elibereze singura capitală de regiune ocupată de ruși la începutul invaziei din februarie.
Totuși eliberarea a avut loc fără luptă, prin retragerea unilaterală, aparent surpriză, ordonată de ministrul apărării Şoigu și comandantul trupelor ruse din Ucraina, generalul Surovikin, supranumit măcelarul din Siria. Am avut de-a face cu o premieră mediatică a propagandei ruse, în care o decizie politică luată mai mult ca sigur de Putin a fost camuflată într-una pur militar-strategică, pretextându-se primatul salvgardării personalului militar și a echipamentului de luptă. Această recunoaștere publică a incapacității Armatei Ruse de a păstra regiunea Herson de pe malul vestic al Niprului și implicit a capitalei Herson este o lovitură de imagine devastatoare pentru mașina de război rusă. Mai mult, victoria de la Herson urmează victoriei de acum două luni din zona Kharkiv, fapt care întărește avansul strategic și tactic al ucrainenilor asupra trupelor ruse. Acest avans este cu atât mai prețios, cu cât pe linia frontului au ajuns deja circa 80.000 de militari în urma mobilizării parțiale decretate de Putin la începutul lui septembrie (cca 300.000 de militari și neoficial încă vreo 200.000 de voluntari, deținuți și mercenari). Aceștia nu au reușit să oprească contraofensiva ucraineană și există semne clare că pregătirea și echipamentul lor este precar și integrarea lor în dispozitivul de apărare rus incumbă mari probleme și dificultăți.
Retragerea unilaterală de la Herson și predarea acestei capitale regionale fără luptă sugerează că societatea rusă a început să sufere colectiv din cauza numărului mare de militari morți sau răniți în lupte, fapt care-l determină pe președintele Putin să fie prudent și să considere stabilitatea politică a regimului drept prioritate absolută, chiar și raportat la țelurile strategice ale „operațiunii speciale”.
Pe lângă salvarea a mii de vieți de soldați și ofițeri și a echipamentului aferent, trupele ruse retrase se fortifică masiv pe aliniamentul estic al fluviului, realizând o linie de apărare redutabilă care va fi foarte greu de cucerit de o eventuală nouă ofensivă ucraineană, mai ales că rușii au distrus toate cele șapte poduri de peste Nipru din regiune, deci ucrainenilor le va fi cumplit de greu și costisitor să inițieze o noua ofensivă, mai ales în timpul iernii.
Cu toată înfrângerea din această etapă a războiului, trupele ruse, dar mai ales artileria rusă care este superioară numeric și cantitativ, are posibilitatea să țină sub foc continuu capitala Herson și toată regiunea din jurul ei, provocând mari pierderi populației civile, dar și concentrărilor de trupe și echipament militar ucrainean. Probabil o parte din cei circa 30.000 de militari retrași din regiunea Herson vor fi redirecționați pe frontul din Donbas, prioritatea operațională a „operațiunii speciale”, unde opinia publică rusă așteaptă de peste o jumătate de an succese de anvergură, dar trebuie să se mulțumească cu avansuri minore. E adevărat că în ultimele săptămâni, trupele ruse, în special formațiunea paramilitară Wagner, a înregistrat oarecare avansuri în jurul orașelor Bakhmut și Sloviansk, dar n-a reușit să le cucerească.
Este clar că din punct de vedere tactic și operațional, masivul suport occidental, în speță american, cu arme sofisticate din penultima generație, coroborat cu aplicarea strategiei NATO și livrarea de informații in real time cu ajutorul sistemului AWACS și a sateliților de spionaj, începe să aducă rezultate, adică recucerirea treptată a teritoriilor cotropite de invadatorii ruși.
Totuși pentru Ucraina situația nu e atât de roză cum pare acum, după euforia recuceririi Hersonului. Sosirea treptată pe front a noilor trupe ruse va schimba pentru întâia oară în favoarea rușilor echilibrul numeric între forțele din teren. Să nu uităm că până acum ucrainenii au avut tot timpul o superioritate numerică de circa 3:1 pe toată lungimea de 1200 km ai frontului.
În al doilea rând, în cursul ultimelor două ofensive din regiunile Kharkiv și Herson, ucrainenii au avut pierderi de peste 50% – morți sau răniți – din trupele lor de elită, pierdere foarte greu de compensat. În mod tradițional, iarna este favorabilă trupelor rusești care sunt bine antrenate și echipate pentru aceste condiții. După umila mea părere, în viitorul apropiat vom asista la un conflict înghețat, sau cel mult la o ofensivă limitată în Donbas. Rușii vor profita de înghețarea terenului și se vor strădui din răsputeri să obțină succese măcar în această regiune vitală, unde populația rusă se află în majoritate. Putin are stringentă nevoie măcar de un mini succes, pentru a liniști propria opinie publică tot mai dezamăgită și conștientă de prețul ridicat al războiului din Ucraina.
În al treilea rând, distrugerea infrastructurii energetice a Ucrainei, momentan în proporție de cel puțin 30%, va duce la deteriorarea alarmantă a condițiilor de trai ale populației și la subminarea moralului ei combativ. Dacă distrugerea infrastructurii locative, energetice și informaționale a Ucrainei va continua, există șanse reale ca populația locală să facă presiuni publice asupra regimului Zelensky pentru ca acesta să încheie un armistițiu imediat cu Rusia, chiar cu acceptarea de facto a pierderilor teritoriale ireversibile.
În al patrulea rând, Rusia are resurse aproape inepuizabile, iar mult trâmbițatele opt pachete de sancțiuni ale UE reprezintă o frecție la piciorul de lemn al Moscovei, fapt care s-a dovedit cu prisosință până acum. Kremlinul va continua invazia până va obține cucerirea deplină a Donbasului și probabil a unor minime teritorii strategice în Herson și Zaporoje.
Chiar și în opinia analiștilor militari americani, retragerea rușilor din Herson este o mutare strategică absolut logică și perfect argumentată din punct de vedere militar. Faptul ca atare trebuie să ne bucure, conducerea militară rusă și chiar președintele Putin se dovedesc a fi mai prudenți și mai raționali decât sunt ilustrați în propaganda occidentală. Consolidarea rușilor pe malul estic al Niprului este de fapt îndreptată pentru apărarea Crimeei în fața redutabilelor Himmars, AGM 88 și a altor sisteme de rachete avansate furnizate de SUA. Trupele ucrainene ar mai avea nevoie de un avans de aproximativ 30 de km pe malul de est al Niprului pentru a lovi obiective din Crimeea. Există chiar o rază de speranță, pentru că celebrul „telefon roșu” dintre Pentagon și Kremlin a fost reactivat. În ciuda retoricii sale belicoase și iritante, președintele Zelensky și-a atenuat puțin decibelii și vehemența, a readus în discurs posibilitatea păcii și nu a mai pus condiția eliminării lui Putin. Până și Departamentul de Stat de la Washington are o retorică mai diplomatică, afirmând oficial că, chipurile, Kievul trebuie să fixeze agenda viitoarei păci.
După modesta mea părere, dacă nu va avea loc vreun eveniment neașteptat sau vreo greșeală tragică a unui comandant militar, în cursul iernii ostilitățile vor evolua spre un conflict în mare parte înghețat, cel mult spre o ofensivă rusă limitată în Donbas. Momentan Ucraina nu mai are resursele militare și umane pentru a continua contraofensivele din Kharkiv și Herson.
Lărgind puțin perspectiva, întrezăresc o șansă pentru un armistițiu la primăvară, datorită epuizării dublate de neputința ambelor părți de a tranșa o victorie clară și univocă. Drumul spre pace poate fi accelerat de nemulțumirea crescândă a opiniei publice europene și americane legate de susținerea militară, economică și financiară destinată Kievului, care prejudiciază tot mai drastic nivelul de trai și condițiile sociale ale cetățenilor europeni și americani. Populațiile statelor occidentale pur și simplu nu mai sunt dispuse să aducă sacrificii pentru continuarea unui război îndepărtat și fără sfârșit.
Alegerile midterm din SUA au demonstrat că cea mai mare parte a națiunii americane nu este mulțumită de prestația administrației Biden și cu efortul necondiționat de război. Chiar dacă au pierdut majoritatea doar în Camera Reprezentanților, în următorii doi ani democrații vor avea parte de o guvernare dificilă, mereu sub presiunea revoltei majorității populației americane. Din această cauză la un moment dat președintele Biden va fi nevoit să ordone „Stop Joc” și atunci marele erou Zelensky va fi constrâns la rândul lui să se așeze definitiv la masa negocierilor, chiar cu președintele satanizat al Rusiei. Nici în Consiliul Europei, solidaritatea necondiționată cu Ucraina și costurile astronomice ale sancțiunilor împotriva Rusiei nu vor ține o veșnicie. Doamna Ursula și ceilalți lideri nepopulari ai UE vor fi nevoiți să îngroape securea războiului și să se ocupe de proprii cetățeni, altfel riscă să fie catapultați de la Bruxelles la groapa de gunoi a istoriei.
Închei într-o notă prudent optimistă: pare-se că am scăpat de pericolul izbucnirii de facto al celui de-al treilea război mondial și ne îndreptăm spre un conflict cvasi regional semi înghețat. Rusia se va mulțumi în final cu Crimeea și Donbasul, iar Herson și Zaporoje vor fi subiect de negociere diplomatică. Nici nu poate fi vorba de agresiune rusească împotriva vreunei țări NATO, Moscova nu e capabilă.
Dacă nu rațiunea, atunci măcar absurditatea și prețul colosal al efortului de război vor aduce părțile implicate în conflict cel puțin spre o încetare a focului.
Bibliografie
Sky News: War in Ukraine: Talks are going to have to start hapenning –
Sky News: Why does it suit to Russia to withdraw from Kherson? –
2. https://www.youtube.com/watch?v=dIWTcsHloQc
Sky News: What’s the significance of Russia’s Kherson retreat?
3. https://www.youtube.com/watch?v=bp-mU8kK1R4
DW English: Ukraine takes back key city of Kherson
3. https://www.youtube.com/watch?v=bp-mU8kK1R4
DW English: Inside Russia’s military
6. https://www.youtube.com/watch?v=XATbBXqwKx4
CRUX: Will Ukraine now aim to liberate Crimea?
7. https://www.youtube.com/watch?v=bZSZ059F7og
George Vigdor
8 Comments
Interviul deosebit de interesant luat de o jurnalista israeliana presedinteluli Zelensky – limba engleza
https://www.mako.co.il/tv-ilana_dayan/2022/Article-2cef33b8e5f2481026.htm?sCh=07437f8dd8836110&pId=173113802
Trebuie “coborat” in site-ul care se deschide pana la acea fereastra in care apare sageata, prin a carei apasare, se poate urmari interviul. Primele 2-3 minute si poate ultimele sunt in ebraica, dupa care urmeaza discutia-interviu in limba engleza.
Articol foarte bun – nu cred ca Ucraina va accepta mai mult decit pierderea Crimeei. Amindoua partile au nevoie de o incetare a focului dar cred ca Ucraina va continua o lupta de guerila. Ucraina nu poate accepta pierderea acestor zone bogate in resurse naturale si industrie. Si sa nu uitam ca Ucraina va fi sustinuta in negocieri de toate tarile vecine si Rusia va continua sa se amestece in treburile interne ale Kievului. Va fi o pace foarte greu de negociat din cauza nationalismului ucrainean si a imperialismului rusesc.
Putem spera intr-o incetare a focului dar de un tratat de pace nici nu poate fi vorba.
Ucraina nu acceptă decît…. Dar așa ceva nu pot accepta rușii car s-ar întreba pentru ce a fost război . K.I.
CONCLUZIILE ȘI PREVIZIUNILE SUNT, CRED, BINE SUSȚINUTE, AȘ FI SCRIS LA FEL.
În anii 1990 , între războiul din Golf și războiul din Irak , America și aliații vest europeni controlau 70% din GDP mondial – în prezent cifra este 40% . Chiar fără a lua în considerare problemele lor interne , acești aliați nu vor putea aplica în secolul XXI politica secolului XX. K.I.
Meciul de sfârșit de sfert de secol se dă între un senil cu mari lacune de geografie și un psihopat care se crede țar ,iar populația suferă și chiar moare
“Rusia se va mulțumi în final cu Crimeea și Donbasul” – asta înseamnă că au obținut ce-au vrut – zonele ca atare și împrejurimile sînt foarte bogate în cărbune , petrol , gaze , minerale . Rusia , al cărei GDP e bazat pe exportul celor de mai sus , nu dorește concurența Ucrainei în acest domeniu . K.I.