Cu mulți ani în urmă, pe când mă pregăteam să dau examen la școala de șoferi, l-am rugat pe prietenul meu Sandu să-mi dea câteva lecții. Amicul meu, un șofer experimentat, s-a urcat lângă mine la volan și când am dat să pornesc mașina, m-a atenționat:
– Nu, nu! Înainte de a o lua din loc, verifică mai întâi frâna. Dacă frâna nu funcționează bine, te-ai ars!
Democrația israeliană s-a bazat întotdeauna pe echilibrul dintre cei doi piloni – puterea executivă și puterea judecătorească. Hotărârile – uneori partizane – ale eșalonului politic puteau fi anulate în instanță de către Tribunalul Suprem. Puterea executivă era accelerația, puterea judecătorească era frâna. Guvernul actual al lui Netanyahu dorește să demonteze plăcuța de frână, sau în cel mai bun caz să o îndoaie . „Și ce se va întâmpla atunci?” – întreabă unii îngrijorați. „Bazați-vă pe judecata noastră!” – răspund actualii guvernanți.
Din punctul meu de vedere este un argument cel mult hazliu. Poți avea mai multă încredere în dreapta judecată a unui individ de teapa lui Bezalel Smotrich care a spus recent că un sat palestinian ar trebui trecut prin foc și sabie, decât în a președintelui Tribunalului Suprem? Sau în discernământul fostului terorist Ben-Gvir care a decis să-l schimbe pe șeful poliției din zona Tel-Aviv pentru că în opinia lui nu era destul de agresiv față de demonstranți, decât în cel al consilierului juridic? Și cum e cu judecata celorlalți membri ai guvernului, unii controversați, alții șterși și cenușii, care știu că ascensiunea lor politică depinde doar de cât îi sunt pe plac șefului și mai ales „șefei șefului”, capricioasa doamnă Sara? E adevărat că actualul guvern a fost ales în mod democratic, însă ei intenționează să se folosească de democrație pentru a modifica legea, după care se vor folosi de lege pentru a înăbuși democrația. Nu e prima oară în istorie, exemplele sunt multe și triste pentru omenire în general și pentru poporul evreu în special.
“Există mai multe feluri de dictatură” – spune istoricul Yuval Harari. Nu toate încep printr-un general nemulțumit dintr-o țară bananieră care decide să scoată tancurile în stradă. Există autocrații instalate de jos în sus și altele de sus în jos. De cele mai multe ori ele nici nu se numesc astfel, ci caută să se ascundă sub nume simpatice și aparent inofensive. Însă numitorul comun al tuturor este că ele vor distruge mai întâi pedala de frână.
“Un neam în care doi rabini se ceartă și îi pretind lui Dumnezeu să nu se amestece în disputa lor, acel neam este imun la dictatură” – spune prietenul meu Vladimir Simon și într-o oarecare măsură are dreptate. Sau cel puțin avea, referitor la Israelul anilor 60. Între timp nivelul de ură din carburator, alimentat constant de anumiți politicieni populiști, a atins cote alarmante. Au trecut acele vremuri – pe care le amintește psalmistul și formația Boney M. – când am șezut și am plâns pe malul râurilor Babilonului, aducându-ne aminte de Sion. Acum am ajuns în Sion, dar nu am fost niciodată mai divizați.
În această divizare o mare vină o are manipularea machiavelică a unora dintre actualii guvernanți. Ei știu să îi numească “anarhiști” și “privilegiați” pe cei care protestează împotriva lor, uitând cu bună știință că o mare parte din părinții ori bunicii acestor “privilegiați” au scăpat doar cu ce aveau pe ei din lagărele de concentrare naziste și au fost nevoiți să își reia viețile de la zero, sau chiar de la minus. Dar totul e permis, în viziunea lor, atunci când vrei să-ți promovezi interesele.
Este evident pentru toată lumea că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, dacă asupra lui Netanyahu nu ar fi planat spectrul pușcăriei, care de fapt a declanșat toate aceste energii devastatoare. Duhul rău nu se va mai întoarce în sticlă. Israelienilor care vor să trăiască mai departe într-un stat evreiesc, democratic și liberal nu le-a rămas decât opțiunea protestelor în stradă, cam la fel ca în România anului 2017, atunci când guvernul Dragnea a dat ordonanța 13. Demonstrații au loc în fiecare sâmbătă seara în tot mai multe orașe.
”Cine seamănă vânt, culege furtună” – spune un vechi proverb românesc. Furtuna se simte deja în justiție, în finanțe, în economie. Dar furtuna este și în oamenii care îmi par mult mai îndârjiți ca înainte. În stânga mea, la demonstrația din orașul Tivon, este o bătrânică din fosta URSS.
– Nici nu știu cum se strigă, e prima demonstrație din viața mea, spune ea într-o ebraică aproximativă. Dar am venit pentru că mi-am început viața într-o dictatură și nu aș vrea să o închei în alta.
George Uri Schimmerling
26 Comments
Daca fac analogia cu masina si frana, eu vad ca tara e ca o masina care coboara serpentina si cand o ia pe stanga, frana nu tine si zboara spre prapastie si cand o ia la dreapta frana intra in functiune singura si aproape opreste pe loc masina.
Uite cateva exemple. Cu trei zile inainte de alegeri, Lapid a semnat un act cu americanii cu retrocierea unui mare teritoriu marin Libanului/Hizbalei unde probabil sunt mari zacaminte de petrol si gaze. Acest act ar fi trebuit votat de knesset cu mare majoritate de voturi si Curtea suprema, cu trei judecatori, i-a permis semnarea tratatului.
Cu trei zile inainte de alegerile trecute, Nataniahu a vrut sa vanda unei tari, un surplus de vaccin contra covid, care iesea din termenul de garantie. Si a fost oprit de sistemil judiciar, ca vrea sa-si faca propaganda inainte de alegeri. Cu asta s-a facut un prejudiciu, nu numai, finaniciar tarii.
Despre indivizi de teapa lui”Bezalel Smotrici si Ben Gvir”, care de fapt sunt avocati repectabili, in fruntea unor partide care impreuna au primit 12 scaune in actualul guvern, Smotrici a spus cea ce ati scris in urma atentatelor in care au fost ucisi doi frati si ulterior a mai fust ranit un alt israelian care era in masina cu sotia si copii.
Seful politiei din Tel-Aviv, care in loc sa-si faca datoria, sa permite demonstratii pasnice si sa opreasca vandalismul si blocarea strazilor principale ale orasului precum a aeroportului, unde oamenii au trebuit sa mearga pe jos kilometrii cu bagajele, pierzand zboruri si dupa spusele lui Lapid, ambulantala nu puteau ajunge la spitale. El se saruta cu demonstratii.
Trebuia schimbat. Consilierul guvernului nu i-a permis. In perioada, adica scoatera asezarilor din fasia Gaza, demonstrantii au fost inchsi pe patru luni, copii de varsta de 14 ani care si ei au blocat sosele.
Daca ai aminitit, aberanta, cu spestrul puscariei asupra lui Natanihu, insemana ca habar n-ai de ce se intampla in proces. Pe scurt, cazul este alcatuit din trei dosare (la inceput au fost patru), procuratura a propus 332 de martori care vor demonstra vinovatia lui Natanihu, pana acum, dupa doi ani de audieri, au fost audiati 43 de martori. Ei au fost de fapt martorii principali. Dupa calcule
procesul va mai dura inca 8 ani. Pana acum nu s-a dovesdit nimic din vinovatia acuzatului, in schimb sau dezvaluit zeci de infractiuni ale politiei si procuraturii in care oamnei nevinovati din anturajul de lucru a lui Nataniahu au fost torturati fizic si mental pentru a storce din ei declaratii false. Sute de documente nu au fost dati apararii, sau care au fost dati, s-a sters partea din care ar fi reesit nevinovatia.
Pe de alta parte, Nataniahu a primit de la unchiul sau (milionar in America) ajutor financiar pentru a putea sustine apararea. Curtea suprema l-a obligat sa restitue banii, pe motivul ca unchiul intre timp a decedat. Intre timp sustinatorii lui au strans o suma sustantiala de bani pentru a-l ajuta si acum va trece prin Knesset legea ca sa poata primii banii.
Asta este una din tehnicile procuraturii, de a te determina sa semnezi o oferta a procuraturii in care recunosti singur o parte din acuzari pe care probabil nu le-ai facut si vei iesi cu o pedepsa mai mica. Mai aminesti si nu prima oara, ca partidul national democrati in frunte cu Hitler a venit la putere prin alegeri democratice. Nu alegerile au fost o problema, ci ce au facut cu puterea ulterior.
Daca stii un sistem mai bun decat alegeri democratice, sunt curios sa aflu. Mai e un lucru, limbajul juritic in israel, intelege democratia in doua feluri. Democrația de fond, in alte cuvinte, vox populii vox dei si democratie formala adica vointa juristior = dictatura judiciara.
Pana la urma tot n-am inteles, de ce crezi, ca reforma juritica, adica schimbarea structurii comitetului de alegeri ale judecatorilor, este o dictatura. Pana acuma, viitoarele judecatore, trebuiau sa treaca prin patul lui Kahlon sau seful colegiului de avocati. In viitor va fi o comisi in care doi judecatori vor fi a coalitiei si una a opozitiei. Curtea suprema nare drept de veto, ca in trecut.
Daca vrei sa te plimbi pe strada, poftim. E sanatos
Este uimitor si in acelasi timp greu de inteles, cit de usor poate fi manipulata judecata sau lipsa de judecata. Nu e nevoie sa fi foarte inteligent ca sa intelegi de ce Curtea Suprema trebuie sa fie complet independenta de politicieni, si daca atit de multi juristi de frunte ,de dreapta si stinga din tara sau de peste hotare ,ne avertizeaza ca directia nu e buna, poate si vrednicii sustinatori ar putea incerca sa inteleaga despre ce se vorbeste.
Dar din pacate sint inca multi adepti de reforma fara sa inteleaga semnificatiile sau pur si simplu nu le pasa.
Până acum nu se vede lumina la orizont…poate se va trezi cineva .
Sunt in aceeasi masura multi dintre miile care demonstreaza , unii care o fac in virtutea inertiei, fara sa aiba o intelegere reala a necesitatii de a fi facute unele schimbari.
Din pacate unii dintre membrii actualului guvern sunt persoane, al caror loc era in afara conducerii statului , oameni a caror orientare si pregatire intelectuala si profesionala este sub nivelul pretins de avea functii guvernamentale.
Cine sa aleaga judecatorii din Curtea Suprema?
Ai dreptate George – sistemul prezent asigura o majoritate liberala in BAG”TZ. Judecatorii pot servi pana la virsta de 80 de ani. Presedintele statului poate alege 50% din judecatori si primul ministru ceilalti 50%. Imposibil de continuat numai cu doua autoritati: knesset si primul ministru pe de o parte si curtea suprema pe cealalta. Trebuie gandit daca o a treia autoritate ca de exemplu un senat in care sa intre cetateni cu renume care au contribuit tarii ca de exemplu intelectuali, artisti, generali, oameni de afaceri, reprezentanti ai minoritatilor, etc. In felul asta legile vor fi mult mai greu respinse de Curtea Suprema. Despre Constitutie nu se poate vorbi inca.
Nu imi dau seama de ce aceasta reforma jurudica conduce la instalarea dictaturii. O reforma necesara.
Adevarat, se impune un compromis pentru a impiedica dezbinarea populației
Am explicat în articol. In momentul în care Tribunalul Suprem nu va mai avea nici o putere iar politicienii pot numi personal judecătorii care să le fie pe plac – indiferent de calitățile profesionale – treaba pute rău.
Nu vreau sa intru in polemica , dar in nici o țara democratica compozitia
Comitetului de alegere a Curtii Supreme nu este ca cea stabilita in Israel, in 1984.
Justitia israeliana necesitâ o reforma.
Adaug o mica informatie, si anume ca in modul de alegere al Curtii supreme, numarul de judecatori era aproape hotarator, iar in urma celor pe care le-am auzit la interviul lui Aharon Barak, care se referea la NEPOTISM, ca la un lucru acceptabil pe vremea sa, am ajuns la concluzia ca nici acestia (adica judecatorii) nu sunt straini de a avea de promovat interese personale, de aceea reprezentanta alegatorilor in acea comisie, trebuie fara indoiala sa fie mai larga cuprinzand reprezentanti din ambele parti ale clasei politice. In plus separarea puterilor in statul Israel, nu este oricum curata, deoarece executivul si legislativul se interesecteaza in mod abuziv.
Fara sa fi studiat problema in adancime, tind sa cred ca ar fi necesara o discutie serioasa, lipsita de partinire, in care reprezentanti din felurite paturi social-politice, sau poate complet neutre, ar trebui sa participe.
De acord cu Dvs ca trebuie făcute anumite modificări in sistem . Dar nu am înțeles atunci și nu inteleg nici acum ce importanță are afiliația politică a judecătorului. Un judecător nu ar trebui identificat cu nici un partid politic , el judecă după lege . Sigur că există interpretări mai liberale sau mai conservatoare dar faptul ca sistemul juridic in urma noilor modificări și-ar pierde independența nu e nicidecum un semn bun.
Eu nu am afirmat ca arte importanta afilierea politica a judecatorului, ceea ce am afirmat era ca in acel comitet nu pot fi doar judecatori si nu numai ei pot fi cei care decid in alegerea celor care vor fi alesi in Curtea/Tribunalul Suprem. Sunt cunoscute cazuri in care anumiti judecatori au dat indicatii altora sa prefere pe unul sau pe altul. Ceea ce afirmam era ca reprezentanta in comitet trebuie sa fie de ambele parti ale hartii politice, alaturi de judecatorii relevanti, sau poate ca ar fi fost si mai bine oameni conisderati politic neutrii. 🙂
Din pacate figurile remarcabile lipsesc in ultimul deceniu din lumea israeliana, candidata la functii politice, iar spectacolul declansat de fam. Netanyahu, pe langa ca este hilaric si revoltator, anuleaza chiar si contributiile – ce nu pot fi diminuate ale lui Bibi.
Sistemul electoral din Israel este depasit. Reforma sau ne-reforma duce la manifestatii de strada care pot deveni violente.
Guvernul este deja instabil – 5 alegeri in 3 ani – . Violenta poate duce la lovitura de stat si implicit dictatura sau chiar razboi civil.
Populatia este dezbinata si va ramane asa pentru multi ani. Hilonimii trebuie sa invete putina traditie si judaism si Haredimii si dreapta trebuie sa isi ridice nivelul intelectual. Israelul nu are un partid puternic de centru care sa castige alegerile.
Sînt convins că articolul și comentariile redau în mod corect realitatea israeliană . Paralela referitoare la “frînă” e corectă dar incompletă adică se recomandă ca “frîna” să fie aplicată treptat și din timp. Nu pretind că Baabel putea să fie “frîna” necesară dar putea să fie acea voce mică , canarul , care sesizează, măcar pentru proprii cititori, că societatea israeliană evoluiază într-o direcție nedorită. Afiliații “duhului dictaturii” erau prezenți cu mult înaintea ieșirii acestuia din sticlă. K.I.
George Schimmerling Și ce trebuie să fac cu comentariul meu? A fost, în primul rând, așa, ca să-ți ridice moralul ție, ca prieten. Eu zic că ne-am lămurit. Să ies să mă lupt cu pieptul gol ca la Mărășești, nu sunt în stare…😪 Din lecturile mele am aflat că, oricum, în situații de criză, omenirea optează întotdeauna, dar întotdeauna, pentru soluția cea mai proastă. Sunt curios să vedem care va fi acum soluția cea mai proastă.
George Schimmerling Frumos și neliniștitor. Imi dau seama că, văzut de aproape, tăvălugul dictatorial pare de neoprit. Privește, însă, în jurul tău și chiar mai departe. Toată umanitatea este invadată de violente si delir de putere. Toți conducătorii vor să pună jugul pe supuși. Și, dintre toate neamurile, israelienii sunt cei mai hotărâți și perseverenți în a se opune călcăturii pe grumaz. Așa că gena rabinilor mei care ii cereau lui Dumnezeu să-i lase să se certe, că știu ei singuri cum rezolvă disputa, această genă dăinuie. Am făcut pariu pe un falafel că am dreptate? Pregăteste-l, te rog! Mazal tov!
Vladimir Simon : “În lumea invadată de violențe și delir de putere” cineva găsește cuvinte de încurajare pentru poporul evreu. Pentru mine -impresionant !!!
Draga Gyuri, asa dupa cum stii, eu am devenit foarte trist si indurerat in viata. Pentru tatal meu si intreaga mea familie pe ramura tatalui meu, Israelul este o Tara Sfanta, tara care le-a asigurat VIATA, SUPRAVIETUIREA dupa toate tragediile din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Tin minte cand tata imi spunea: “Fiam, Izrael az egy Szent Orszag! = Fiul meu, Israelul este o Tara Sfanta!” Am acasa trei stele galbene (sárga csillag in limba maghiara), cele pe care le-au purtat in ghetto-ul din Oradea tatal meu, bunicul si bunica mea, atunci cand au fost internati in ghetto pentru deportarea la Auschwitz in primavara anului 1944. Ei au facut parte dintre cei norocosi, pentru ca au ramas in viata, dar durerea prin care au trecut atunci nu le-a trecut niciodata si, fara sa vrea, ne-au transmis-o si noua, deci mie, celui nascut in Oradea in 1961 in Republica Socialista Romania la 17 ani dupa acea tragedie, precum si sorei mele Doris, cea nascuta in 1963 tot la Oradea. Tot mai mult si mai mult ma gandesc sa postez o poza cu mine purtand aceste trei stele galbene. Se intampla cu mine ceva foarte ciudat in ultima vreme: ma simt in fata sfarsitului si doresc sa transmit celor pe care-i iubesc si care sunt importanti pentru mine ceea ce gandesc si simt! Exact asta fac si acum si doresc sa-ti spun urmatoarele: au inceput “sa cada”, “sa se prabuseasca” tabuu-rile din subconstientul meu. Unul din aceste tabuuri este: “Israelul, SUA si statele din Comunitatea Europeana sunt state democratice, “stalpi” si modele ai / ale democratiei si libertatii mondiale.” Realitatea imi demonstreaza ca toate acestea nu sunt “de la sine intelese”, asa cum si tu ai constatat cu ani de zile in urma, ca “Viata nu este de la sine inteleasa”!
Un articol extraordinar, draga Gyuri! Trebuie sa cunoastem realitatea si sa intelegem ceea ce se intampla! Pe mine ma ingrijoreaza faptul ca cele descrise de tine se intampla in tot mai multe tari din “lumea noastra democratica”, ca sa formulez asa. Sa speram ca aceste evolutii negative vor fi oprite in toate locurile in care apar si in care vor mai aparea!
Bine punctat…adevărat și trist
Și eu pentru prima dată în viața mea merg la demonstrații…Deși nu l-am agreat și nu l-am votat niciodată pe Natanyahu mi se pare că cea ce face acum e mult mai rău decât toate acuzațiile pe care le are în procesele lui.
Mare păcat să distrugi o țară puternica ,o economie puternica doar pentru a-ți apară niste interese personale meschine….
Totuși mulți dintre noi vom continua sa demonstrăm și să sperăm că nu este chiar totul pierdut🙏
Eu sunt pesimist. Protesteaza in special oameni de peste 30 de ani care au cunoscut si altceva. Tineretul nu a cunoscut in ultimii 20 de ani decat retorica bibista. Capsuna de pe tort au fost pentru mine soldatii care au dansat impreuna cu colonistii in Huwara,in timp ce ultimii distrugeau satul .Mi-ar parea bine sa zic ca vad luminita de la capatul tunelului,dar e doar trenul care vine din directie contrara.
“Un neam în care doi rabini se ceartă și îi pretind lui Dumnezeu să nu se amestece în disputa lor, acel neam este imun la dictatură”
Neamul, Da, Statul, Ba
Asa e. Pana la urma Dragnea a demisionat si a fost inchis. Ceva s-a schimbat, dar fortele antiliberale s-au regrupat in Romania. Din pacate de atunci lumea a mai evoluat spre conservatorism si spre extrema dreapta. Sper totusi in forta si perseverenta celor care se exprima acum, in Israel, pentru democratie. Tot respectul pentru cei care continua sa demonstreze in strada, in Israel.
Așa cum spune bătrânica. Ea știe. Și noi știm.
Noi simțim la fel ca bătrânica din fosta URSS.
Am impresia că duhul dictaturii iese din sticlă nu numai în Israel, ci în multe alte locuri din lume. Totuşi, minunile se petrec în arealul Ţării Sfinte, aşa că sper ca acest duh malefic şi trufaş să poată fi determinat să se retragă înapoi în sticlă pentru că protestatarii israelieni nu pot fi vârâţi în sticlă, în locul lăsat de duh, dar nici nu pot trăi în acelaşi spaţiu cu duhul cel rău.