Pe 3 august, cotidianul israelian Haaretz a publicat un articol[1] al cărui conținut pur și simplu a șocat o parte din cititori, dar mai ales pe evreii din România și cei români din Israel. Dacă este adevărat ce se afirmă (și nu are de ce să nu fie, nu este fake news), ar fi vorba de o schimbare radicală a politicii externe a statului evreu care contravine strădaniilor de a păstra pretutindeni memoria victimelor Holocaustului și dă apă la moară antisemitismului. De asemenea, anihilează munca de multe decenii a istoricilor onești din România, Israel sau Statele Unite, evrei și români, de a conștientiza pentru generațiile tinere existența unui Holocaust românesc.

Citez din articol: ”Ministrul de externe (israelian n.n.) Eli Cohen depune eforturi pentru a schimba politica Israelului față de partidul de extremă dreaptă AUR din România care a exprimat poziții antisemite și a negat Holocaustul, aceasta în pofida opiniilor atât ale profesioniștilor din ministerul de Externe, cât și ale celor de la Yad Vashem, institutul israelian oficial care se ocupă de Holocaust”.

Articolul descrie exact cine este și ce vrea partidul AUR, cu ”o ideologie de extremă-dreaptă naționalistă”, citează numeroase declarații antisemite și negaționiste ale reprezentanților partidului, care adesea au preamărit liderii fasciști din România și subliniază că ”unii dintre conducătorii AUR sunt afiliați cercurilor fasciste românești”.

”Până de curând, se scrie în continuare în articol, politica oficială a Ambasadei Israelului din București era de a nu avea niciun fel de contact cu AUR. Dar acum Cohen a dat indicații ministerului de a reexamina această politică, sub presiunea unor personaje politice israeliene de extremă dreaptă care anul trecut au colaborat strâns cu AUR. Printre cei care au exercitat presiuni pentru a stabili legături se află Yossi Dagan, un lider al mișcării coloniștilor din Cisiordania și mai mulți membri ai Likud”.

În același timp, menționează Haaretz, ”liderul AUR, George Simion, a încercat să-și îmbunătățească imaginea publică, stabilind legături cu oameni politici israelieni de dreapta și minimalizând natura antisemită a AUR.” El a dat și un interviu lung publicației Israel Hayom în care ”a încercat să atenueze rolul lui Antonescu în Holocaust”. Întrebați, diplomați care cunosc realitățile din România și cercetători de la Yad Vashem au opinat că nu cred în schimbarea reală a poziției AUR în problema antisemitismului.

Haaretz s-a adresat și ministerului israelian de Externe. În răspunsul dat, Ministerul a arătat că până de curând nu a existat niciun contact între Ambasada israeliană din București și AUR, dar că ”recent, liderul partidului a făcut eforturi pentru a-și modifica poziția față de Israel și evrei, inclusiv dând declarații în care accepta răspunderea României față de Holocaust, denunțând antisemitismul și descriindu-l pe tiranul Ion Antonescu drept criminal de război. Drept rezultat, ministerul de Externe și Ambasada din România examinează, cu ajutorul specialiștilor de la Yad Vashem și altor autorități dacă este vorba de o schimbare reală care ar permite o nouă politică față de acest partid.”

Haaretz s-a interesat și a aflat că într-adevăr ministerul de Externe s-a adresat Yad Vashem care și-a exprimat opoziția fără echivoc față de aceste legături cu partidul AUR.

Am vrut să aflu opinia Ambasadei Israelului din București, dar domnul ambasador este plecat în concediu. Părerea mea, după ce am stat de vorbă de mai multe ori cu E.S. Reuven Azar, este că domnia sa, care cunoaște atât istoria Holocaustului românesc cât și programul și politica AUR, nu ar fi de acord cu acest demers. În acest context, interesant este însuși demersul. Am intitulat articolul ”Un demers ciudat” și cred că nu am greșit. Israelul este condus de un guvern de dreapta și extremă dreaptă, ceea ce explică într-un fel apropierea de formațiuni politice europene cu orientare asemănătoare. Dar chiar și aici trebuie să existe nuanțe. Da, Benjamin Netanyahu este un apropiat al lui Viktor Orbán, premierul Ungariei. Există aici o relație de sprijin reciproc în interesul ambelor părți, iar Orbán nu este un antisemit (doar folosește uneori antisemitismul mai voalat în interesul politicii sale). Politicieni israelieni de dreapta s-au apropiat și de premierul italian Giorgia Meloni care se află în fruntea unui guvern de dreapta-extremă dreaptă. Este aceeași familie politică. Dar nici partidul ei, Frații Italiei, nu susține teze antisemite și atât în Ungaria cât și în Italia acestea sunt formațiuni politice la putere, deci se poate vorbi de relații interstatale. Aici poate ar merita de menționat că, la ora actuală, multe partide de dreapta-extremă dreapta nu mai sunt fățiș antisemite ci antimusulmane, mai degrabă extrema stângă se manifestă antisemită sub forma antiisraelismului. Numai că în România, AUR a fost și este o formațiune politică neofascistă și antisemită, pe față. Că acum și-a făcut mea culpa, să nu uităm că se apropie cu pași repezi campania electorală, iar AUR visează la ceva mare.

Recunosc sincer, nu am înțeles demersul israelian care sperăm să nu se finalizeze. Ar fi interesant de aflat a cui inițiativă a fost, deoarece, chiar dacă în Israel supraviețuitorii Holocaustului românesc sunt din ce în ce mai puțini, ei au copii și nepoți în număr mare. Aceștia sunt alegători și poate că mulți au votat cu Netanyahu, cu Likud. Poate că nu mai vorbesc românește, dar nu au uitat istoria și suferințele bunicilor lor. Cred că au rămas uluiți – ca și noi de altfel. Se știe că relațiile dintre România și Israel sunt foarte bune. În consecință, Israelul nu are nevoie de AUR, îi va face numai rău, indiferent cine a ”vândut” Ministerului de Externe această idee.

Eva Galambos

[1] https://www.haaretz.com/israel-news/2023-08-03/ty-article/.premium/israeli-foreign-minister-pushes-to-forge-ties-with-romanian-far-right-party/00000189-b7b6-d9f3-a1cd-b7bfbd3e0000