Spectrul autist sau autismul este o tulburare de dezvoltare a creierului care afectează abilitățile de comunicare ale persoanei cu cei din jur și modul în care aceasta percepe și înțelege lumea. Spectrul autist cuprinde persoane cu manifestări diferite și de gravități diferite. De exemplu, unii autiști nu vorbesc de loc, iar alții stăpânesc perfect una sau chiar mai multe limbi. De obicei, tulburarea este recunoscută înaintea vârstei de doi ani, dar uneori poate apărea abia la o vârstă adultă.
Autismul nu este o „boală” propriu-zisă, el nu poate fi tratat și vindecat. Individul afectat poate fi doar ajutat să se descurce mai bine în viața de zi cu zi.
Cauza exactă este necunoscută, dar probabil ea rezultă din combinația mai multor factori: genetici, prenatali, din timpul nașterii, precum și factori de mediu. Afecțiunea poate fi transmisă genetic, dar probabil contribuie mai multe gene, pentru că autismul este adesea însoțit de tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD), epilepsie și diverse alte deficite intelectuale.(1)
Faptul că nu se cunoaște cauza acestei tulburări a fost folosit în mod nefast de șarlatani care ori au falsificat rezultatele unor cercetări, ori au exploatat prostia unor cercetători.
Unul a fost medicul britanic A. J. Wakefield. El a falsificat datele unor copii care au primit vaccinul ROR (rujeolă, oreion și rubeolă – în engleză MMR) și le-a publicat în prestigiosul jurnal The Lancet. Rezultatele “studiului” dovedeau că acest vaccin poate provoca autism. Dorea să devină celebru, dar mai ales ca firmele care produceau vaccinul să plătească daune, iar el să încaseze un comision gras. Mai târziu, articolul s-a dovedit fals și The Lancet l-a retras. Wakefield a fost închis și i s-a revocat licenţa de a practica medicina. Dar peste câțiva ani individul a reapărut în Texas, unde a participat la demonstrațiile împotriva vaccinărilor de COVID-19.(2)
O altă teorie propusă de câțiva medici israelieni susține că anestezia generală și operația cezariană ar putea contribui la apariția autismului.(3) Articolul, care nu avea niciun fundament științific, a provocat reacții negative din partea multor medici anesteziști.
Manifestările autismului sunt variate. Bebelușii autiști nu gânguresc și nu sunt atrași de jucării. Autiștii pot avea dizabilități serioase în unele domenii și în altele nu; în unele domenii pot fi chiar deosebit de talentați. Au greutăți mari în interacțiuni sociale și comunicare și de aceea nu au prieteni, nu arată interes pentru ceea ce se petrece în jur, evită contactul vizual, mulți au dificultăți de vorbire și unii chiar nu vorbesc deloc, au dificultăți de înțelegere și de învățare, adesea au un comportament rigid (detestă schimbările) și repetă aceleași gesturi, fapte sau fraze, nu se joacă sau jocurile lor sunt ciudate. Mulți sunt agresivi. Sunt cazuri de hipersensibilitate la atingere, zgomote, mirosuri sau gusturi, sau din contră, o lipsă de sensibilitate.
În zilele noastre autismul este diagnosticat la cca. 1% din copii, cu tendință de creștere, dar nu este clar dacă creșterea este reală, sau se datorează grijii părinților și metodelor mai precise de diagnostic. (4)
Sindromul Asperger aparține spectrului autist. Principalele manifestări sunt dificultăți în interacțiuni sociale și comunicare, dar limbajul și inteligența sunt păstrate. (5)
Un caz special în spectrul autist este sindromul savantului (savant autist sau idiot savant). El se caracterizează prin prezența unui talent deosebit sau a unei abilități extraordinare la o persoană cu o dizabilitate mentală. Un exemplu a fost Kim Peek (1951-2009), un autist considerat chiar „mega savant”.
El s-a născut cu o lipsă totală a formațiunii corpus calosum care face legătura între cele două emisfere cerebrale. Se pare că în lipsa ei, în creierul lui Peek s-au format multiple conexiuni noi între diferite zone ale creierului, rezultând o memorie fenomenală. De exemplu, el știa pe de rost, pagină de pagină, 12.000 de cărți pe care le citise, cunoștea datele exacte ale evenimentelor istorice, inclusiv în ce zi a săptămânii a fost fiecare.
Personalitatea lui Peek a stat la baza filmului american Rain Man din 1988, distins cu patru premii Oscar. (6) Actorul principal, Dustin Hoffmann, l-a cunoscut și l-a studiat în profunzime pe Peek.
Sindromul savantului poate apărea nu numai ca o formă de autism, ci și în urma unui traumatism cerebral sau a altor patologii ale creierului.
Principalele abilități ale savantului pot fi memoria deosebită, capacitatea de a face calcule rapide și complicate, talentul artistic sau muzical și orientarea în spațiu (ușurința folosirii hărților, aprecierea distanțelor, construcția unor modele și structuri spațiale) – de obicei apare numai una din ele. Savanții tind să intre în cele mai mici detalii în domeniul care îi preocupă. (7) Acest sindrom afectează mai ales bărbații.
Dar cum se explică memoria extraordinară, când un om obișnuit poate reține în medie numai 7-10 cifre, de exemplu un număr de telefon sau de buletin? Memoria are mai multe centre în creier și este posibil că la savanții cu memorie prodigioasă există mai multe conexiuni între ele. Diferitele tipuri de memorie (de exemplu cea de scurtă și de lungă durată) sunt controlate de centri diferiţi. Centrul memoriei pe termen scurt, folosit la memorarea unor șiruri de numere sau la efectuarea de calcule, se află lângă cortexul vizual, iar savanții “fotografiază” numerele. (8)
Un savant cu sindrom Asperger, care a suferit în copilărie de atacuri grave de epilepsie, este Daniel Tammet, născut în 1979. (9)
Tammet vede cifrele ca semne sclipitoare de diferite forme și mărimi și face în cap calcule complicate, cu numere mari și cu mii de zecimale. În decurs de cinci ore și nouă minute, el a reușit să reproducă din memorie valoarea constantei π (raportul dintre circumferința și diametrul cercului), 3,14 urmat de 22.500 de zecimale.
Creierul lui Daniel vede și literele în mod deosebit, ceea ce probabil îl ajută să învețe cu ușurință limbi străine. La ora actuală el vorbește nouă limbi, inclusiv limba română. Iată cum a învățat Tammet într-o singură săptămână limba islandeză, una din limbile cele mai grele din Europa.
În schimb, în ce privește recunoașterea fețelor, memoria lui Tammet este la nivelul unui copil de 6-8 ani.
Dar nu orice geniu este și autist. Se spune că la rugămintea primului-ministru al României, Nicolae Iorga a învățat limba turcă într-o singură noapte, în trenul de la București la Constanța. Acolo l-a întâlnit pe prințul moștenitor al sultanului și a reușit să converseze cu el fluent. (10)
Tammet a scris numeroase cărți și are și alte activități legate de subiectele care îl pasionează. După părerea mea, Tammet nu este un “simplu” savant, ci un geniu.
Daniel Tammet este unul dintre cei mai studiați savanți. Se pare că el combină calitatea de savant cu sinestezia. Aceasta este un principiu potrivit căruia diferitele senzații (coloristice, muzicale, olfactive etc.) au corespondențe în plan afectiv. Cuvântul vine din limba greacă (sin = unire și estezie = simț), deci unirea simțurilor. Creierul lui vede cifrele și literele în diferite culori. Fiecare cifră și literă are o culoare constantă, specifică. Sinestezia este involuntară.
Alt exemplu de sinestezie este când cineva ascultă muzică și vede (cu ochii minții) diferite forme și culori. Sau un nume sau un cuvânt auzit îi sugerează o culoare sau un gust. La unele persoane se pot combina toate simțurile în același timp. La unii pictori, culorile se îmbină cu muzica. Așa se întâmpla cu compozitorul Alexandr Scriabin, cu muzicianul Billy Joel și cu fizicianul Nicola Tesla. Deși sinestezia este considerată un fel de „boală” care ține toată viața, ea poate fi o sursă de inspirație pentru compozitori, pictori sau scriitori. (11)
Temple Grandin (n. 1947) este purtătoarea de cuvânt a autiștilor, fiind prima persoană care și-a documentat propriile experiențe ca autistă. Ca luptătoare pentru drepturile autiștilor, ea a intrat în lista anuală a celor 100 de personalități deosebite alese de revista Time, în categoria „Eroi”. Filmul biografic Temple Grandin a câștigat premiile Emmy și Golden Globe. (12)
Temple a fost diagnosticată cu autism abia în adolescență. Deși la școală a primit mult sprijin și tratament logopedic, Temple consideră perioada ei școlară drept cea mai neplăcută din viața ei, mai ales fiindcă adeseori colegii o luau în râs pentru defectele ei de vorbire și pentru purtarea ei ciudată. Odată diagnosticată, specialiștii au propus să fie internată într-o instituție pentru autiști, dar mama ei s-a opus vehement. Fiind înzestrată cu o inteligență excepțională, ea a urmat o școală specială pentru copii talentați care nu reușeau să se încadreze în învățământul normal. Acolo l-a avut ca profesor pe William Carlock, fost angajat la NASA, care a ajutat-o să-și câștige încrederea în sine. Temple a studiat comportamentul animalelor și apoi psihologia umană. A publicat 60 de articole pledând pentru tratamentul uman al animalelor în abatoare. Ea a primit doctorate de onoare de la numeroase universități, a fost cooptată în Academia Americană, a primit felurite distincții, s-au scris despre ea articole și s-au făcut filme.
Dar partea cea mai relevantă aici este activitatea ei de autistă conștientă și militantă, care a reușit să contureze psihologia autiștilor din proprie experiență. Temple a avut marele merit de a șterge rușinea de a fi autist, fiind prima persoană adultă care a declarat în public că este autistă. În cartea ei Emergence: labeled autistic (Apariție: etichetată ca autistă), publicată în 1986, Temple a reușit să transmită cititorului sentimentele și temerile ei cele mai personale, având și capacitatea de a explica procesele mintale ale unei persoane autiste. Într-o altă carte, Developing talents (Talente în dezvoltare), Temple propune căi de reabilitare pentru persoanele cu dizabilități pe baza talentelor de care dispun. Cartea Thinking in pictures (Gândind în imagini) servește ca o punte între lumea ei și a celorlalți, permițându-ne să aruncăm o privire într-o minte și un mod de gândire deosebit.
Deși ea se consideră „autistă vindecată”, specialiștii văd în ea o persoană autistă care a depus eforturi uriașe și s-a adaptat la lumea obișnuită. La început, Temple credea că toți autiștii gândesc ca ea, în imagini, și au o memorie fotografică. Mai târziu a înțeles că autiștii se împart în trei categorii. Unii gândesc în imagini, alții gândesc în structuri și sunt talentați la muzică și matematică, iar alții gândesc în cuvinte și subiectul lor preferat este istoria. Iată trailerul filmului Temple Grandin:
Iată și o scurtă conferință ținută de Temple însăși.
Închei pe o notă optimistă: un diagnostic de autism nu este întotdeauna o nenorocire. Dacă copiii autiști sunt diagnosticați devreme și ajutați să se îndrepte în direcția pentru care manifestă talent și interes, mulți au șanse să funcționeze normal sau aproape normal, ba chiar pot să-și pună la talentele deosebite în slujba societății și să aibă o viață plină de satisfacții.
Tiberiu Ezri și Hava Oren
Bibliografie:
1.https://en.wikipedia.org/wiki/Autism_spectrum
2.https://en.wikipedia.org/wiki/Andrew_Wakefield
3.Samuel MH, et al. Exposure to General anesthesia may contribute to the association between Cesarean delivery and Autism Spectrum Disorder.
Journal of Autism and Developmental Disorders 2019:49:3127–35.
4.https://en.wikipedia.org/wiki/Epidemiology_of_autism
5.https://en.wikipedia.org/wiki/Asperger_syndrome
6.https://en.wikipedia.org/wiki/Kim_Peek
7.https://en.wikipedia.org/wiki/Savant_syndrome
8.https://jbiomedsci.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12929-019-0516-y
9.https://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Tammet
10. https://www.shtiu.ro/geniu-cum-a-invatat-intr-o-singura-noapte-nicolae-iorga-limba-turca-150435.html
11.https://en.wikipedia.org/wiki/Synesthesia
12.https://en.wikipedia.org/wiki/Temple_Grandin
25 Comments
Daca imi amintesc bine, acum multi ani am citit despre o teorie – deja criticata ca fiind falsa – ca autismul s-ar datora lipsei de dragoste a mamai fata copilul ei. Un atac indreptat contra femeilor, care cica ar fi de vina!
Medicina a progresat insa mult in ultima vreme si se face mare caz in media despre noile descoperiri. Pana si dictionarul online Merriam-Webster a selectat sa prezinte acum doua zile termenul “savant” referindu-se si la al doilea lui sens de ‘sindrom de savant:’ o persoana cu impedimente in unele domenii intelectuale si de functionare in societate, dar si posedand “insule de geniu” in alte domenii. Eu cred ca un copil cu autism poate fi “lovable” sau “endearing.”
Dar din tot ce am citit despre acest fenomen in media nu am obtinut asa informatii clare si sistematizate ca din acest articol!
ARTICOL BINE DOCUMENTAT SI INTERESANT, ÎN ROMÂNIA SOCIALISTĂ NU SE ACORDA ATENȚIE AUTISMULUI, MAREA MAJORITATE A OAMENILOR NU CUNOȘTEAU TERMENUL. E DREPT NICI FRICA DE A AVEA COPII AUTIȘTI NU EXISTA. COPIII CU O ASTFEL DE BOALĂ ERAU PUR ȘI SIMPLU CONSIDERAȚI HANDICAPAȚI PSIHIC ȘI NICI FORURILE MEDICALE NU SE OCUPAU DE COPIII CU AUTISM.. ACEȘTI COPII CU DIVERSELE MANIFESTĂRI ALE BOLII TREBIIE, PE CÂT SE POATE, INTEGRAȚI ÎN SOCIETATE. NU TOȚI VOR FI GENII ȘI NU TOȚI SUNT PIERDUȚI PENTRU FAMILIE ȘI SOCIETATE .
De acord!
Unul din motivele creșterii procentajului de autiști este că în trecut autismul a fost considerat o parte din schizofrenie. Diagnosticele sunt mai precise. Întradevăr se pun diagnostice sub vârsta de 2 ani , până la trei -patru. La Asperger e mai greu. Uneori mama copilului pune diagnosticul, ca în cazul fetei mele. Ea a născut un copil mare și sănătos, dar nașterea a fost traumatică. Nu doresc să spun amânunte .
Copilul avea contact vizual, răspundea la chemări!!! Într-o zi, pe la un an-jumate, mama copilui i-a strigat numele. El mergea în direcție opusă și…nu s-a întors spre mamă. Era o posibiltate să fie surd… cealaltă… mai rea. Ne rugam să fie surd. Dar nu așa a fost. Fenomenele au invadat copilul unul după altul. De aceea ASD Autism spectrum Disorder era numit PDD Pervasive Developmental Disorder.
Dar dupa cate stiu el este foarte talentat la muzica.
Da, foarte talentat. Cântă din auzite piese clasice la două mâini fără să fi învățat notele muzicale. Dar mai sunt lucruri ieșite din comun: memoria vizuală. Odată ce a văzut, nu uită. Numere și calcule, date. Dacă îl întrebi în ce zi a fost de ex. 24 februarie 1980, el spune exact. Oriunde îl pui în spațiu știe să spună unde e nord-sud, est-vest. Vorbește,fiindcă a fost învățat să vorbească, Citește ivrit și engleză. Știe să se bucure și să fie trist. Nu are în vocabular nimic abstract, nici cele mai simple abstractizări ca de ex: mă doare, mă bucur, mi-e foame, mi-e sete. La întrebarea vrei apă, răapunde: apă. Mama îl duce și acum la lecții de comunicare. În fiecare săptămână îl duce la un teatru muzical. El este pianistul tuturor sărbătorilor de la hostel. Are 24 de ani. Până la 21 de ani a fost ținut acasă. Computerul e un mijloc de comunicare foarte bun pentru el… Și mai sunt multe. Oare știe ce este un război? Fiica mea pretinde că el înțelege totul și mai ales că este diferit de alții. Totul este rezultatul unei munci migăloase și costisitoare de ani și ani. Nicio noapte dormită în întregime. Mă opresc aici.
aveti breptate de cind e “la moda” si eu cred ca autismul e over diagnosticat este spectru de tot felul de tulburari, dar regăsim tot felul de cazuri, de la persoane care nu functioeaza deloc pina la geniile din matematica, fizica. …
Extrem de interesante informații! În cazul savanților suferind de autism se observă cum natură echilibrează o lipsă cu apariția unor capacități excepționale. Visez la o lume mult mai dornică să accepte toate felurile de ”neintegrări” și nu sunt singura. Imagine!
Din pacate lumea merge in directie opusa- tot mai intoleranta.
Excelent articol!
Personal, ca amator și nestiutor, eu am interpretat (și încă o fac) acele simptome atribuite autismului, ca semne aparținând unui individ ieșit din comun, posedând anumite caracteristici mintale/spirituale speciale în felul lor, pentru că nu toți oamenii sunt la fel.
In ochii mei (incă o data, ca neștiutor) așa zisul autist e un individ care e mai puțin (sau chiar deloc) ”a social animal”, mai puțin sau deloc cooperativ, prietenos, doritor de o bere băută impreună cu alții, un fel de pustnic de foarte multe ori foarte inteligent, și uneori chiar genial.
A-l defini ”bolnav” înseamnă a-i accentua singurătatea și izolarea.
Dar poate că greșesc, și-mi cer scuze în fața specialiștilor in domeniu.
GbM
Nici eu nu sunt specialist dar sunt de acord cu tine,
Cred ca s-a facut aici o “ idealízare” a autismului. Din nefericire geniile sunt putine si marea majoritate raman niste nefericiti cu capacitati limitate de adaptare si de progres.
Nu mai putin grav este faptul ca in zilele actuale, exact din cauza acestor cazuri ultrapublicate si exagerate, a devenit mult mai usordin partea parintilor sa accepte diagnosticul de autism in locul celui de retárdare mintala.
In plus exista o usurinta inacceptabila in a diagnostica ca autist orice persoana/copil ceva mai putin adaptabila sau mai putin interesata de relatii sociale. Parte din cresterea incredibila a procentului de autisti se datoreaza si acestor motive.
Este foarte bine să existe oameni care să ridice moralul familiilor în care există autiști. Pentru că în caz contrar, părintele la al cărui copil i se pune diagnosticul de autist trece printr-un șoc. Și toată viaţa sa este o muncă continuă, sisifică. Un astfel de copil are nevoie de sprijin fizic și bănesc mare și, de multe ori, prezența continuă a unui îngrijitor.
Sute de nopți nedormite. Copilul retardat nu este “înlănțuit la mâini și picioare”, nu are “ochii acoperiți ,”vede” lumea din jur și exprimă din plin sentimentele. Cu ajutorul adecvat, el se poate dezvolta. Impedimentul lipsei de comunicare la autist îi închide majoritatea posibilitilor de a exista ca persoană independentă.
Tocmai la acest lucru ne-am gândit scriind încheierea articolului.
Da, iti multumesc Hava pentru importanta contributie a ta la scrierea articolului.
Multumesc Evi!
Va multumesc pentru importantele comentarii. Eu sunt de acord cu ceea ce comenteaza doamna Evi Grosz. In plus, nu cred ca se stie exact care este motivul cresterii continue a procentajului de autisti.
Un articol excelent care emană respect și optimism în ce privește soarta persoanei autiste, dar și a mediului social care poate va accepta într-un viitor, o altă formă de existență și chiar va învăța de la ea, pentru că persoana autistă, copil sau adult, e o persoană foarte sensibilă, care suferă, neavând mijloace de a se exprima și de a comunica.
Felicitări!
Interesant, multumesc!
Cred că foarte mulţi copii cu autism sau sindroamele asociate se pierd pe drum din cauza celor din preajmă care nu le descoperă afecţiunea şi îi hărţuiesc. Nici adulţii şi nici copiii nu sunt pregătiţi şi nici sensibilizaţi să-i înţeleagă, să fie empatici, să le dea încredere. Ca să nu spun că – cel puţin în România – există foarte puţine instituţii pentru aceşti copii. În schimb a existat o prim-ministră cu nume de floare care s-a găsit să facă din autism un termen de comparaţie peiorativ.
Foarte adevarat!
interesant scris si actual, in ultimele decenii se considera un sindrom printre care si asperger care poate fi diagnosticat si la 40 de ani. Am avut o pacienta care avea obsesia de a asculta zi si noapte muzica, nu putea functiona zi de zi. Pe de alta parte internetul e plin de personalitati de la Michelangelo şi Mozart pana la Einsten, Woody Allen, Bill gates, Musk si multi alti pe de o parte genii, pe de alta parte cu lacune emotionale puternice. .. Serviciul cel mare pentru intelegerea personalitatii complexe a unui om cu sindrom Asperger l-a facut “medicul cel bun”.
Da am vazut varianta americana a serialului corean si mi-a placut foarte mult.
Eu am vazut varianta americana ” Medicul cel bun” de cıteva ori.
Credeti ca dr Schon Murphey suferea de sindromul Asperger, adica o forma mai usoara a tulburarilor autiste?
Merci pentru interesantul articol. Cand au vârste mici, e greu să prevezi traseul viitor al unor copii geniali. Autismul are semne bine descrise în literatura de specialitate, precum evitarea contactului ochi in ochi, unele miscari repetitive şi atele, prezente de la vârste foarte mici. Dar acestea nu se manifesta chiar la fel, la toti copiii, sau pot avea si alte cauze decat autismul. Ce se va alege ulterior din copilaşii geniali depinde şi de cei din jur, de cum reuşesc să reacţioneze la felul lor special de a vedea lumea şi ce trasee speciale reuşesc să le creeze. Ca tânără practiciană, pe mine m-a uimit un băieţel care la nici 5 ani citea enciclopedii, memorase toate steagurile tărilor lumii, alături de indicativele suprafetei şi populaţiei. Iar când la grădniţă copiii au fost întrebaţi câte picioruşe are un iepuraş, răspunsul a cam încurcat-o pe educatoare: radical din 16. De ziua bunicii a calculat în minte zilele şi orele împliite până atunci. Din păcate, nu a reuşit să se realizeze la nivelul capacităţilor sale mintale formidabile. Dincolo de caracterul anecdotic, vroiam doar să spun că autiştii/sau mai puţin autiştii geniali sunt printre noi.