Încă din școala elementară mi-a plăcut să citesc fabule, care erau uneori comice și învățai din ele de-ale vieții. Cine nu a auzit de Esop, la Fontaine sau Krîlov?  Se pare că ultimii doi, în fazele incipiente ale carierei lor de fabuliști, s-au “inspirat” din fabulele lui Esop.(1,2) Poate că astăzi acest lucru ar fi considerat plagiat, dar oricum, amândoi au devenit fabuliști de renume. Cel mai mare fabulist român a fost Grigore Alexandrescu. După câte am citit, eroii lui erau originali și nu apăreau la alți fabuliști.

Fabulele se termină întotdeauna cu o morală, de obicei pozitivă, care are ca scop alegerea unei căi drepte în viață.

Nu știu de ce cauză, dar astăzi m-am trezit cu dorința de a compune și eu o fabulă.

Povestea imaginară se petrece în rezervația Ngorongoro din Tanzania, pe care am vizitat-o acum câțiva ani. Cuvântul Ngorongoro este termenul folosit de luptătorii tribului Maasai pentru clinchetul scos de tălăngile de la gâtul vacilor pe care le păzeau.(3) Ngorongoro este vecină cu marea rezervație Serengeti, dar este relativ izolată, fiind situată într-un crater rezultat în urma unei erupții vulcanice.

Și acum iată fabula.

De o bună bucată de vreme, Șakia, femela lui Șaki, șacalul șef din Ngorongoro, îl tot bătea la cap:

– De ce trebuie să mâncăm noi numai hoituri, sau resturile pe care le furăm de la lei, leoparzi, gheparzi, hiene și alte animale puternice? De ce leul este conducătorul absolut al savanei? Tu ești șmecher, talentat și destul de puternic ca să preiei conducerea.

Până la urmă Șaki s-a lăsat convins și a început să se organizeze. Avea un caracter rapace, hrăpăreț și josnic, deci nu avea scrupule. Împreună cu Șakia au pus la cale un complot. Dar ca să reușească, aveau nevoie de aliați și de un purtător de cuvânt. Trebuiau să câștige alegerile savanei, care urmau să aibă loc peste o lună. Șaki și-a întrunit haitele de șacali și le-a spus:

– Fraților, noi trebuie să câștigăm alegerile. Eu și Șakia vă vom conduce spre victorie! Dacă voi fi ales conducător, vă promit că zilnic veți mânca numai carne proaspătă. Ne-am saturat de hoituri!

Toți șacalii au strigat “Ura!” și l-au urmat orbește pe Șaki.

– Dar pentru a câștiga, trebuie să eliminăm concurența – leii, leoparzii, gheparzii, hienele, câinii sălbatici, caracalii și servalii. Eu propun să ne aliem cu vulpile șirete și cu șerpii veninoși, mamba neagră și cobra, care sunt și ei hrăpăreți și au nevoie tot timpul de carne proaspătă. Cine este pentru, să ridice laba.

Toți șacalii au fost de acord.

– Vom avea nevoie și de un purtător de cuvânt, unul bun de gură, unul care “are papagal”. Eu îl propun pe Papi, papagalul cu cioc alb.

Toți șacalii au fost de acord. Papi a început să acționeze ca propagandist și criminal. Nu numai că le-a convins pe vulpi și pe șerpii veninoși să se alieze cu șacalii, dar a adunat frunze otrăvitoare de ciumăfaie (Datura stramonium) pe care le-a amestecat cu cărnurile consumate de rivalii lui Șaki, inclusiv cu carnea devorată de Leon, care stăpânea de ani de zile în Ngorongoro.

Unul după altul, rivalii și-au dat duhul. Așa s-a ajuns la ziua alegerilor. Ierbivorele și maimuțele, bucuroase că au scăpat de cei care îi vânau, au votat în unanimitate pentru Șaki și Șakia ca noii conducători ai rezervației și pentru guvernul alcătuit din șacali, vulpi și șerpi veninoși. Șaki a scos imediat o lege prin care păsările, fiind migratoare, nu aveau dreptul la vot, bineînțeles în afară de papagalii conduși și convinși de Papi, care au binecuvântat și ei noua conducere a savanei. Hipopotamii, crocodilii și elefanții au refuzat să participe la vot.

În afară de propagandist și criminal, Papi mai avea încă un rol, să curețe fesele conducătorului și ale conducătoarei de resturile de excremente, că doar nu se cuvenea ca cei doi să aibă un miros respingător. Așa se face că ciocul alb al lui Papi s-a făcut galben.

Pentru cuplul de conducători și aliații lor a fost raiul pe pământ – au început să vâneze rozătoare, manguste, arici, păsări și chiar puii ierbivorilor mari: gazele, impala, gnu și zebre.

Numai că în câteva luni, șacalii, vulpile și șerpii veninoși s-au înmulțit într-atât încât nu le mai ajungea mâncarea. Și atunci au făcut marea lor greșeală: au început să vâneze puii de maimuțe și chiar de babuini. Babuinii masculi, care erau foarte răspândiți în rezervație, au pornit să demonstreze împotriva conducătorului, conducătoarei și guvernului. Dar fiindcă aceștia continuau să le mănânce puii, babuinii și-au folosit forța și colții enormi ca să ucidă șacali, vulpi și chiar șerpi veninoși.

Văzând că se îngroșa gluma și situația devenea din ce în ce mai periculoasă, cuplul conducător și-a adunat puii și împreună cu aliații au hotărât să fugă din rezervație, dar mai întâi au dat foc savanei.

Așa a luat sfârșit dominația șacalilor în Ngorongoro. Despre Papi papagalul, se crede că a căzut într-un maldăr uriaș de fecale de elefanți și s-a înecat.

Morala fabulei:

Dacă animalele votează cu șacalii, vulpile și șerpii veninoși, până la urmă aceștia le vor mânca puii și le vor arde vizuinile și cuiburile.

Tiberiu Ezri

Bibliografie:

1. https://www.loc.gov/item/2021666944/#:~:text=Summary,Fables%2C%20Lafontaine%20created%20anthropomorphic%20animals  

2. https://en.wikipedia.org/wiki/Ivan_Krylov 

3. https://www.ngorongorocratertanzania.org/what-does-ngorongoro-mean%ef%bb%bf/