Nu cred că mai există în lume un popor care a trecut prin atâtea ca evreii și în ciuda tuturor catastrofelor, ei au rămas optimiști. Exemplele sunt numeroase, nu am de gând să le înșir aici. Speranța “că va mai fi sărbătoare pe strada noastră” s-a păstrat de-a lungul generațiilor. Voința de-a supraviețui, de a găsi soluții pentru toate situațiile imposibile a caracterizat întotdeauna acest popor. Umorul evreiesc, în care oamenii fac haz de necaz, prioritatea educației copiilor, numărul mare de absolvenți a facultăților sunt tot atâtea dovezi ale voinței de supraviețuire. Un popor fără țară a reușit să-și păstreze identitatea mai bine de 2000 de ani, datorită tradițiilor și conștientizării obârșiei. Asimilarea unei părți a populației evreiești în multe țări europene nu a rezolvat problema antisemitismului, pentru că cei care s-au asimilat au rămas tot evrei în ochii populației majoritare. Nu pot decât să revin la celebra frază a scriitorului sovietic Ilya Ehrhenburg care, întrebat până când va susține că este evreu, a răspuns: “Până când mai există un antisemit pe lume”.

Holocaustul a dus la concretizarea necesității creării unui stat evreiesc. Dintr-un stat subdezvoltat, în mai puțin de un sfert de veac Israelul a devenit unul din statele dezvoltate ale lumii, un stat liberal și democratic. Nu a fost niciodată o țară a laptelui și a mierii, dar cu toate războaiele și problemele cu palestinienii, procentul cetățenilor mulțumiți de viața lor rămâne unul dintre cele mai ridicate din lume.

7 octombrie 2023 a dezmințit afirmația never again. Mitul că nu vor mai fi umiliți și uciși evrei s-a dovedit fals. 1200 de israelieni au fost umiliți, torturați și uciși, 240 de oameni, printre care copii, femei și bătrâni au fost luați ostatici, femei au fost violate și armata a reacționat cu o întârziere de neiertat, de opt ore! Sâmbăta Neagră a fost o catastrofă și principalii vinovați sunt prim-ministrul Benjamin Netanyahu și guvernul. Războiul dintre Israel și statul Hamas este un război durată, lipsit de perspective strategice, tot pentru că guvernul este incapabil de a lua decizii corecte. 120 de israelieni sunt încă ostatici, de peste opt luni. Israelul e atacat din sud, nord, est și nici în Cisiordania nu e liniște.

Tribunalul de la Haga i-a acuzat de crime de război pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu și pe ministrul apărării Ioav Galant, în vreme ce țara a fost atacată și 1200 din locuitorii ei au fost batjocoriții și uciși, nu pentru că au luptat cu arma în mână, ci numai pentru că sunt israelieni!! Acest măcel nu a fost denumit genocid de tribunalul de la haga (intenționat fără majuscule). Conducătorii singurei țări democrate din Orientul Apropiat au fost comparați cu Sinwar și Hanyieh, conducătorii unei organizații teroriste. Niciun cuvânt despre cele peste 20.000(!) de rachete lansate asupra Israelului, cu scopul de a ucide populația civilă și de a distruge țara – din fericire, majoritatea au fost doborâte de sistemul de apărare antiaeriană Cupola de Fier. Tribunalul de la Haga nu a acordat atenție victimelor israeliene, a învinuit Hamasul pentru măcelul din sudul țării și actele de viol, dar nu și pentru genocid sau crime împotriva umanității, nu a cerut eliberarea necondiționată a tuturor ostatecilor, a pus accentul doar pe victimele din Gaza. Ministerul sănătății din Gaza, controlat de Hamas, apreciază numărul morților la 35.000, cifră exagerată, fără a aminti că peste 15.000 dintre ei sunt terorişti. O țară care a fost atacată și duce un război de apărare e acuzată de genocid!

Comisia tribunalului de la haga nu a verificat la fața locului acuzațiile bazate doar pe imagini filmate și materiale din media. Concluziile acestui tribunal i-au încurajat pe conducătorii Hamasului să pună condiții imposibile pentru eliberarea ostaticilor. Antisemitismul din Europa și America a atins proporțiile celui din Germania fascistă, azi niciun evreu din diaspora nu se simte în siguranță.

În aceste condiții imposibile, când o lume întreagă se poartă dușmănos față de Israel, locuitorii acestei țări fac tot ce le stă în putință: 300.000 de rezerviștii s-au înrolat într-o singură zi. S-au prezentat voluntar și oameni trecuți de vârsta serviciului de rezervă, studenți, pensionari, oameni care lucrează și vor să ajute în timpul liber. Ei distribuie mâncare soldaților și populației evacuate și pun umărul în agricultură, unde lipsesc muncitori. Societatea israeliană a preluat multe din sarcinile guvernului neputincios, a găzduit familii evacuate din zonele primejdioase, a făcut donații în bani, haine, etc. Medicii veterinari au tratat gratuit animalele rănite din zonele evacuate. Evrei, druzi, beduini, creștini s-au unit în lupta împotriva terorismului, pentru ajuta țara la nevoie.

S-au reluat spectacolele de teatru și concertele, cafenelele și restaurantele care nu au dat faliment sunt deschise. Israelienii încearcă pe cât posibil să-și trăiască viața obișnuită. Canalele de televiziune transmit programe umoristice despre situația actuală. Recenta acțiune militară strălucită care a dus la eliberarea a patru ostatici a fost sărbătorită de întreaga populație a țării.

După câteva luni de pauză, protestele împotriva guvernului au reînceput. Sute de mii de oameni demonstrează în fiecare sâmbătă seara, dar și în zilele de lucru. În curând demonstrațiile își vor atinge scopul, vor duce la alegeri anticipate și la formarea unui guvern nou, care va găsi drumul pentru terminarea războiului, eliberarea ostaticilor și eliminarea Hamasului din Gaza, în favoarea unei conduceri formate din palestinieni care nu fac parte din Hamas.

Am convingerea că în ciuda tuturor necazurilor, problemelor, antisemitismului şi ostilităţii opiniei publice mondiale, Israelul va supraviețui.

Andrei Schwartz

13/06 2024