Dacă nu mă înșală memoria, aceasta era deviza stahanoviștilor, a întrecerii socialiste…  Bla, bla, bla!  Dar nu este mai puțin adevărat că în viața fiecăruia dintre noi apar momente în care am vrea să ne depășim limitele, să realizăm mai mult.  Mie mi s-a întâmplat în timpul pregătirii pentru bacalaureat și mai ales pentru admitere.  Oare există „ceva” care mărește capacitatea cognitivă, puterea de muncă, să pot învăța încă o oră fără să adorm?

Pe atunci se făcea reclamă la un medicament-minune, Glutacid, care conținea acid glutamic.  Eram pe punctul să-l cumpăr, când tata m-a oprit.  Ce este acidul glutamic?  Este un aminoacid aflat în toate proteinele, deci o simplă omletă furnizează o cantitate mai mult decât suficientă.  Mai mult, nu este nici măcar un aminoacid esențial, la nevoie organismul știe să și-l facă singur, deci la orice om care se hrănește normal, el nu poate lipsi.  De atunci m-am obișnuit să privesc cu o oarecare neîncredere medicamentele-minune.

În natură există totuși substanțe care înviorează și tonifiază: cafeina (din cafea), teofilina (din ceai) și teobromina (din cacao), dar pe mine nu mă prea convinge.  Nu-mi amintesc să fi observat vreodată ca ciocolata să acționeze ca medicament.  Chiar dacă un ceai verde puternic are un oarecare efect, de obicei ca stimulent se folosește cafeaua, dar nici aici efectul nu e foarte pronunțat și variază de la o persoană la alta – eu pot să beau seara cafea și apoi să dorm buștean.  Ar fi nevoie de ceva mai puternic.  Și într-adevăr, în anii 1930 a intrat în uz o nouă clasă de medicamente stimulente: amfetamina și derivații ei.

Interesant că „inventatorul” amfetaminei a fost chimistul român (de origine evreiască!) Lazăr Edeleanu.  El a fost primul care a sintetizat-o, în 1887, în cadrul doctoratului făcut la Berlin – numai că nimeni nu și-a pus întrebarea dacă substanța ar putea folosi la ceva.  Efectele amfetaminei au fost descoperite abia după aproape o jumătate de secol, substanța intrând în uz medical în 1933, la început ca inhalator, pentru a trata nasul înfundat la răceală.

Treptat s-au descoperit și alte efecte.  Amfetamina accelerează bătăile inimii, contractă vasele de sânge (urcând tensiunea), în schimb dilată bronhiile, ușurând respirația bolnavilor astmatici.  În plus amfetamina trezește, îmbunătățește rezistența fizică și activitatea intelectuală (concentrație, atenție, memorie), cel care o consumă uită de oboseală și de foame și poate continua să fie activ 24 de ore fără pauză și chiar mai mult – iată stimulentul ideal!  (Dar atenție!  Amfetamina nu anulează oboseala, ci numai o amână.  Când efectul dispare, oboseala revine cu atât mai puternică!)  În scurt timp au intrat în uz tablete de amfetamină, folosite în domenii diverse, pentru a trata astmul și hipotensiunea, ca antidot pentru a-i trezi pe cei care au încercat să se sinucidă cu somnifere, pentru a ajuta la cure de slăbire, dar mai ales ca stimulent pentru militari.  (În timpul celui de a Doilea Război Mondial se folosea metamfetamina, dar diferența nu e semnificativă.)  Consumul de substanțe stimulente a fost enorm de ambele părți ale frontului.  Germanii îl numeau Panzerschokolade (ciocolata tanchiștilor).

Abia mai târziu s-a dovedit că aceste substanțe au și o altă faţetă.  Consumul produce o stare de euforie, iar consumatorul abia așteaptă doza următoare.  În anii de după război, amfetaminele erau la modă, consumul de pep pills, speed etc. era foarte răspândit, mai ales printre artiști, dar nu numai.  Și pare de necrezut, dar până în 1959, în SUA tabletele se vindeau liber, nici măcar nu se cerea rețetă!  Restricțiile au venit mult prea târziu, mulți oameni erau deja dependenți, unii chiar au murit de insuficiență cardiacă după un consum prelungit.

Din moment ce pericolele consumului de amfetamină au devenit cunoscute, m-aș fi așteptat ca autoritățile să interzică consumul… dar iată că nu a fost deloc așa!  O statistică din timpul Războiului din Vietnam, arată că între 1966 şi 1969, militarii americani au consumat 225 milioane de tablete!  Erau distribuite ca bomboanele, fără a lua în seamă dacă sunt luate corect în ce privește doza și frecvența.  Militarii care au luptat în Vietnam povesteau că după ce luau amfetamină se simțeau invincibili.  Într-adevăr, în comparație cu alte războaie, relativ puțini soldați au fost indisponibilizați din cauza stresului.  În schimb, după război a apărut un număr uriaș de cazuri de stres posttraumatic, după unele păreri au fost până la 1,5 milioane.  Pe vremuri am văzut un film artistic care m-a impresionat puternic, despre un veteran din Vietnam care a suferit atât de crunt de stres posttraumatic, încât s-a sinucis.

De fapt, este o dilemă la care încă nu s-a găsit un răspuns satisfăcător: este oare etic să acceptăm consumul de substanțe stimulente în scopuri militare din moment ce cunoaștem riscurile?  Dar dacă inamicul face același lucru?  Putem să ne asumăm dezavantajul de a nu le folosi? 

O posibilă rezolvare ar fi să găsim un stimulent mai puțin periculos și cu un risc mai mic de dependență.  Industria farmaceutică a sintetizat diverși derivați ai amfetaminei, susținând de fiecare dată că a găsit „leacul miraculos”, dar de obicei s-a dovedit o exagerare.  Substanțele moderne sunt mai potente (o tabletă acționează ca 20 de cafele), acțiunea durează mai mult (persoana poate rămâne activă chiar peste 60 de ore).  Dar riscul de dependență nu a scăzut cu adevărat, iar fenomenele secundare au devenit pe cât posibil și mai periculoase:

Una din aceste substanțe este fenetilina, cunoscută mai ales sub numele comercial de Captagon.  Este un compus format din amfetamină și teofilină (stimulentul natural din ceai), unde fiecare componentă amplifică efectul celeilalte (sinergism).  La început, fenetilina, la fel ca amfetamina, a fost folosită în tratamentul unor boli, dar și aici riscurile s-au dovedit prea mari.  În schimb, teroriștii ISIS au început să o producă ilicit și să o folosească pentru a primi curaj și energie.  Acum ea este fabricată în Siria și Liban.  După The New York Times, chiar membri ai familiei lui Bashar Assad sunt implicați în producția și comerțul ilicit de fenetilină, care aduce Siriei un venit mult mai mare decât toate exporturile legale.  Senzația de euforie pe care o produce și ușurința cu care poate fi procurată au făcut din ea unul din drogurile cele mai răspândite în Orientul Apropiat.  Nu trebuie să ne mirăm, așadar, că teroriștii care au participat la atacul din 7 octombrie 2023 aveau în buzunare tablete de fenetilină.  Doze mari produc halucinații, accese psihotice etc. – încă o explicație a cruzimii inumane a acestor teroriști.

Dilemă etică sau nu, în zilele noastre stimulentele sunt întrebuințate pe scară largă în scopuri militare.  Amfetaminele își au locul și în aviația civilă.  Importanța lor s-a dovedit în ianuarie 2023, pe un zbor în care atât pilotul, cât și copilotul au adormit și avionul a zburat aproape o jumătate de oră nesupravegheat.  Numai printr-o minune nu s-a întâmplat nimic!  Dar și alte categorii de oameni trebuie să aibă capul limpede în timpul nopții, de exemplu pompieri, polițiști, personal medical etc.  Este preferabil ca aceștia să se descurce fără stimulente și, în orice caz, nu este etic de a obliga pe cineva să folosească stimulente. 

Cât despre întrebuințările medicale ale amfetaminelor, cele mai multe au fost oprite după ce s-au găsit alternative mai practice și mai sigure.  Am fost foarte mirată să aflu că în SUA se mai găsește inhalator pentru a trata nasul înfundat pe baza unui derivat al amfetaminei!  https://www.walmart.com/ip/Quality-Choice-Nasal-Decongestant-Levmetamfetamine-Vapor-Inhaler-1-Each/801727813          

În Israel, singurul derivat al amfetaminei care a rămas în uz este metilfenidat (cunoscut de obicei sub numele comercial de Ritalin), folosit în tratamentul tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) mai ales la copii, dar și la adulți.  Folosit în doza minimă care dă efectul dorit (doza se stabilește individual), acest medicament dă rezultate foarte bune, iar efectele secundare și riscul de dependență sunt limitate.  Singurul lucru care nu trebuie uitat este că el scade pofta de mâncare și cu timpul poate duce la întârzieri în creștere, de aceea trebuie folosit pe cât posibil cu întreruperi (în weekend și în vacanțe), pentru a da copilului posibilitatea să mănânce mai bine.  Și totuși, acest tratament încă nu este unanim acceptat și în unele țări, ca de exemplu Rusia, el este interzis.

Datorită riscului de dependență, amfetaminele sunt incluse în lista medicamentelor stupefiante și psihotrope și supuse unui control strict – o enormă bătaie de cap pentru farmaciști.  Și totuși sunt oameni care reușesc să-și procure Ritalin pe căi ilicite.  El este adesea folosit de studenți înainte de examene.  Aha!!!  Dacă aș fi știut când mă pregăteam pentru admitere…  Dar mai bine că nu știam!

Hava Oren

Bibliografie:

Lazăr Edeleanu: https://ro.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_Edeleanu

Amfetamină: https://en.wikipedia.org/wiki/Amphetamine 

Războiul din Vietnam: https://www.theatlantic.com/health/archive/2016/04/the-drugs-that-built-a-super-soldier/477183/

Fenetilină: https://www.jpost.com/health-and-wellness/article-769250

Întrebuințări moderne: https://www.bbc.com/future/article/20240314-the-drug-pilots-take-to-stay-awake

Ritalin: https://en.wikipedia.org/wiki/Methylphenidate

---