Uneori lăcomia nu are limite. Este o mare deosebire între un astfel de comportament între doi indivizi și între dorința de a acapara resurse pe plan global.
Un articol publicat recent în ziarul britanic The Guardian analizează filmul documentar american The Grab (Apucarea, Acapararea), care descrie manipulațiile secrete ale unor guverne sau companii private pentru a acapara resursele globale.(1) Regizoarea filmului este Gabriela Cowperthwaite, iar premiera a avut loc în 2022, la festivalul de filme din Toronto, și a apărut pe ecrane în iunie 2024. Filmul prezintă investigațiile unor jurnaliști de la The Center for Investigative Reporting (CIR) despre activitatea marilor puteri financiare și încercările lor de a pune stăpânire pe resursele alimentare, terenurile arabile și apa din diferite regiuni ale globului.(2) Iată trailerul documentarului The Grab.
Compania Smithfield Foods, cea mai mare producătoare de carne de porc din SUA, a fost vândută companiei WH Group din Hong Kong pe un preț de 7.1 miliarde de dolari. Astfel chinezii au pus mâna pe un sfert din carnea de porc produsă în SUA. Șeful companiei americane, Larry Pope, a asigurat Congresul american că afacerea nu are nicio legătură cu guvernul chinez. Dar unul dintre investigatorii grupului CIR, Halverson, a pus mâna pe un document secret pe care scria “A nu se distribui în SUA”. În document scria că afacerea a fost aranjată în secret de către Bank of China care considera că proiectul este de importanță strategică națională.
Aceeași motivație a avut-o și Arabia Saudită. Halverson relatează că regele Abdullah al Arabiei Saudite a ordonat companiilor naționale să cumpere apă și terenuri arabile în Arizona, precum și terenuri în Zambia. El conchide că la fel ca petrolul în secolul XX, în secolul XXI puterea geopolitică este reprezentată de alimente și apă – OPEC (Oil PEC) a fost înlocuit cu “Food PEC”.
În Mexic, milițiile anti-avocado încearcă să oprească transformarea ilegală a terenurilor agricole ale localnicilor în terenuri care produc avocado pentru export în USA – acolo se produc 4/5 din consumul de avocado al Statelor Unite, sau o treime din consumul mondial. Cultura de avocado necesită de 12 ori mai multă apă decât cea a roșiilor, iar cultivatorii de roșii, rămași fără apă, ajung să dea faliment. Fermierii încearcă să se opună mafiei cultivatorilor de avocado, dar șansele lor de succes sunt limitate.(3)
Filmul susține că unul din motivele pentru care Russia a invadat Ucraina a fost dorința lui Putin de a controla producția de pâine, Ucraina fiind unul din principalele grânare ale Europei.
Acest fenomen nu pare să fie o conspirație internațională, ci pur și simplu dorința de a se asigura pentru viitor, de teamă că odată cu creșterea vertiginoasă a populației globului, nu va fi destulă apă și alimente.
Manipulațiile la care se recurge pentru a cumpăra terenuri agricole sunt văzute de unii politicieni africani ca o nouă colonizare a Africii. Țăranii își pierd pământul și casele și rămân muritori de foame. Dar nimănui nu-i pasă. Aici domină legea junglei: cel mai tare supraviețuiește, spun cei de la CIR. Atât Arizona cât și Zambia încearcă să-și recupereze pierderile prin mijloace mai mult sau mai puțin legale.
În afară de interesele statale, există și rețele de organizații secrete care cumpără terenuri agricole. O astfel de rețea este și Babushka (Păpușa rusă). Se pare că Babushka are activități financiare ilegale.(4)
În decurs de șase ani, Halverson și echipa lui au mai aflat că și Erik Prince, directorul companiei de recrutare de mercenari Blackwater și fratele ministrei de educație Betsy DeVos din guvernul Trump, a cumpărat terenuri în Africa sub pretextul interesului național. În acest demers Prince a fost sprijinit de un bogătaș din Emirate și de la chinezi.
O importantă sursă de informații pentru realizatorii filmului au fost și documentele secrete publicate de Wikileaks, o organizație întemeiată în 2006 de publicistul australian Julian Assange. El a fost întemnițat mai mulți ani la Londra. Recent s-a publicat că și-a recunoscut vina față de SUA și a fost eliberat.(5)
Soluția propusă de realizatoarea filmului, Cowperthwaite, este să cumpărăm mai puțin, să consumăm mai puțin, mai ales carne, și, mai ales, să irosim mai puțin. Sunt sfaturi cam naive, chiar dacă sunt bine intenționate. În jurul nostru, mai ales la sfârșit de săptămână, mulți aruncă alimente, dar noi continuăm să ne comportăm ca în România comunistă: la noi nu se aruncă nimic și se cumpără numai strictul necesar. Altă propunere este ca guvernul American să înființeze un centru de control și coordonare a consumului de apă din SUA. După părerea autorilor, chestiunea alimentării populației globului este rezolvabilă, există suficiente resurse de hrană și apă, dar ele trebuie împărțite echitabil, lăsând la o parte interesele proprii, inclusiv cele financiare.(1)
Din păcate, acest fenomen de „acaparare” se manifestă și în România: între anii 2004 – 2015, Universitatea Harvard a cumpărat 33.600 de hectare de pădure și în 2015 le-a vândut pe toate companiei Ikea. Această companie a fost acuzată de distrugerea pădurilor din România.(6) Defrișarea ilegală a pădurilor după 1989 a produs României pagube în valoare de 5.7 miliarde de dolari.(7) Defrișarea masivă aduce după ea și pericolul eroziunii și al alunecărilor de teren.
La fel se întâmplă, doar că la scară mult mai mare, în jungla amazoniană. Printre responsabilii defrișării pădurilor amazoniene se numără și compania McDonald’s, care este interesată ca pe terenurile defrișate să se crească vite pentru carne, materia primă pentru hamburgeri.(8)
Lupta crâncenă, nemiloasă, pentru resurse, fie ele terenuri agricole sau materii prime, continuă în toată lumea. Implicate sunt atât guverne, cât și organizații private, iar metodele sunt de obicei ilegale. Din păcate se face prea puțin pentru a opri această acaparare, astfel încât bogații continuă să se îmbogățească, iar săracii își pierd orice speranță într-un viitor mai bun.
Tiberiu Ezri și Peter Szmuk
Bibliografie
1. https://www.theguardian.com/film/article/2024/jun/12/the-grab-documentary-review
2. https://en.wikipedia.org/wiki/The_Grab
3. https://www.theguardian.com/news/article/2024/jun/11/inside-mexico-anti-avocado-militias
6. https://news.mongabay.com/2024/04/ikea-blamed-for-romanian-forest-destruction/
8. https://pulitzercenter.org/stories/mcdonalds-linked-amazon-deforestation-new-report
Sursa imaginilor:
1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bengough_cartoon_about_land_speculation_in_the_Northwest_Territories.jpg John Wilson Bengough, Public domain, via Wikimedia Commons
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Julian_Assange_August_2014.jpg David G Silvers., CC BY-SA 2.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.0>, via Wikimedia Commons
3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Opera%C3%A7%C3%A3o_Hymenaea,_Julho-2016_(29399454651).jpg Ibama from Brasil, CC BY 2.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/2.0>, via Wikimedia Commons
7 Comments
Planeta noastră ar putea să ne asigure nevoile dar nu ne poate hrăni lăcomia. Interesant și instructiv articol.
Mulțumesc Anca.
SItuația nu e deloc simplă. Eu mă refer la acțiunea statelor si nu a companiilor sau indivizilor.
Statele care se ocupă de ”grab” se impart în trei categorii:
1.Bogate, care isi permit să scoată banii afară după ce si-au indestulat populația (Arabia Saudită)
2.Bogate, care-și scot banii afară dar lasă populația la un nivel minim (China)
3.Sărace, dar puternice, care fac abstracție de populația țării si care scot bani afară, și dacă asta nu e deajuns, chiar cotropesc alte țări (Rusia).
Și nimeni nu poate opri acest ”trend” pentru că el nu are o singură față…..
GbM
Cum scrii, situația este complicată. Și crearea unor rețele de state și organizații teroriste au ca scop un fel de grab islamist de anvergură mondială.
Cred că toată istoria omenirii are drept resort lupta pentru resurse, însă în ultima vreme această luptă s-a extins pe tot globul, devenind şi mai periculoasă.
Da, nu se știe ce ne rezerva viitorul.
Nu ești primul care spune că planeta noastră nu are destule resurse pentru atâția oameni și văd logica acestei afirmații. În ultimele decenii creșterea populației e mai lentă, ba chiar în multe țări populația e în scădere, dar unii spun că nici așa nu e bine. Nu mai știu ce să cred…