Această poveste este continuarea celor două fabule pe care le-am publicat recent în revista Baabel.

https://baabel.ro/2024/03/sacalul-si-papagalul /

https://baabel.ro/2024/12/organizatia-speciilor-unite /

În prima fabulă, șacalii hrăpăreți și aliații lor au pus stăpânire pe o porțiune din savană. Până la urmă ei au fost nevoiți să o părăsească, dar nu înainte de a-i da foc.

În a doua fabulă asistăm la reînflorirea și repopularea savanei. La conducerea ei a ajuns Organizația Speciilor Unite (OSU) condusă de secretarul general corupt Furt, o hienă din rasa Aldheim. Bursucii de miere sunt animale mici dar curajoase. Au gheare lungi și colți puternici și nu se tem să-i înfrunte chiar și pe lei.

Ca urmare, toate carnivorele au votat la OSU pentru expulzarea bursucilor din rezervație. Singura care era de partea bursucilor era Elefani, patroana elefanților, dar ea a fost mituită și a până la urmă a votat și ea pentru expulzarea bursucilor.

Câțiva cititori m-au întrebat – și pe bună dreptate – ce s-a întâmplat mai departe, unde au dispărut bursucii și ce s-a întâmplat cu Elefani, trădătoarea. Ea a fost sfârtecată de o haită de lei înfometați.

Bursucii nu au dispărut. Ei au luat drumul pribegiei, împreună cu frații lor din zonele învecinate ale savanei. “Armata” de vreo două mii de bursuci, masculi, femele și pui, a urmat în mod instinctiv Valea Marelui Rift din estul Africii, pe un drum plin de peripeții. Au străbătut întâi teritoriul care astăzi poartă numele de Kenya, unde de numărate ori au fost atacați de haite de lei și de hiene. Vreo cincizeci de bursuci și-au lăsat viața în ghearele acestor prădători. Din Kenya au trecut în Etiopia. Acolo i-a prins un cutremur în care au pierit încă vreo o sută. Tot în Etiopia au fost atacați de haite de lupi și de căini sălbatici, dar bursucii s-au apărat vitejește și au scăpat cu viață. În Egipt i-a prins o inundație a Nilului și mulți dintre ei s-au înecat. Până la urmă, aproape un sfert dintre bursuci au pierit pe drum. Dar Țara Făgăduinței se apropia…

Au traversat peninsula Sinai, ajungând pe un teritoriu care astăzi se cheamă Israel. Pe atunci această regiune era raiul pe pământ: o vegetație luxuriantă, flori și roiuri de albine. Bursucii găseau hrană din belșug și nici animale de pradă nu erau, deci pentru ei era un loc ideal. Fiecare familie și-a construit o vizuină și au trăit în pace vreme de sute de ani, până când în vecinătatea lor s-au stabilit câteva mii de hamsteri refugiați din Siria de Nord.

Hamsterii sunt rozătoare care ziua stau în galerii subterane și sunt activi doar noaptea. După reproducere, femelele sunt foarte agresive față de masculi și uneori își mănâncă chiar proprii pui. (1)

La început bursucii și hamsterii trăiau în pace unii lângă alții. Dar cum hamsterii sunt animale teritoriale, au început să le facă șicane bursucilor. Nu puteau să-i omoare, dar au creat o rețea de tuneluri și au început să le distrugă vizuinile.

Conducătorii celor două triburi, Bursion și Hamaster, au încercat să ducă tratative de pace, dar toate au eșuat și lupta dintre cele două specii de animale a continuat.

Legenda spune că toate aceste animale au fost metamorfozate în ființe umane și războiul dintre ele continuă și astăzi.

Tiberiu Ezri

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Golden_hamster

Sursa imaginii:

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:GoldenHamster.jpg HamsterHaver, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons