Dictatorii călăresc pe tigri și nu îndrăznesc să descalece. Numai că tigrilor li se face foame.
Winston Churchill
Subiectul acesta nu-mi dă pace, altminteri de ce m-aș întoarce asupra lui o zi după alta, o săptămână după alta? Să nu credeți că din cauza lui nu pot dormi noaptea, sau că am coșmaruri în care o imagine hâdă, un individ care aduce a balaur îmi tulbură somnul și îmi transformă visul într-un film plin de orori animalice. Totuși, subiectul mă preocupă din mai multe motive.
Situația din câteva țări vecine cu a mea îmi amintește tot timpul că drumul de la democrație la un regim dictatorial e scurt, simplu și de obicei cel care a decis să ia calea totalitarismului nu are nevoie de o hartă care să-l îndrume.
În același timp, am senzația că dacă s-ar găsi un mijloc de a obliga toți politicienii, dar absolut toți, să vadă ultimele secvențe ale filmului amintit în eseul meu precedent, poate că discursul lui Chaplin i-ar face să se gândească de zece ori înainte de a iniția prima fază a trecerii de la o viață liberă pentru toți la o închisoare cumplit de largă, atât de întinsă încât nimeni nu-i va putea distinge granițele.
Dar cum știu că politicienii de peste tot sunt foarte ocupați și că sfatul unui pensionar octogenar valorează mai puțin ca o ceapă degerată, am decis (cu încurajarea redacției) să traduc celebrul discurs cu care se încheie nu mai puțin celebrul film al lui Chaplin, The Great Dictator.
Regret, dar nu vreau să devin împărat. Nu asta e menirea sau dorința mea. Nu am nicio intenție de a cuceri sau a conduce ceva sau pe cineva. Ceea ce mi-aș dori este să pot ajuta pe cineva, adică pe oricine, creștin, evreu, negru sau alb. Noi toți ar trebui să ne ajutăm unul pe altul. Așa ar trebui să fie omul, toți oamenii, pentru că ce ar trebui să dorim este să trăim alături de fericirea altuia și nu pe socoteala altuia. N-ar trebui să urâm, nici să disprețuim pe nimeni. În lumea asta e loc pentru toți. Viața ar putea fi liberă și frumoasă, dar noi am pierdut drumul spre o viață frumoasă.
Lăcomia a pus stăpânire pe sufletul omului, baricadându-l și infestându-l cu ura împotriva celuilalt și ea, lăcomia, ne-a împins spre mizerie și vărsare de sânge. Noi am inventat viteza, dar ne-am încuiat în ea. Tehnica a adus cu ea abundența, dar ne-a lăsat în plină nevoie. Știința ne-a mutilat gândirea, am devenit cinici. Inteligența ne-a făcut duri și neprietenoși. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Noi avem nevoie nu de mașinărie, ci de simțul umanității. Avem nevoie de mai puțină inteligență și de mai multă înțelegere și gentilețe unul față de celălalt. Fără toate aceste calități viața devine violentă și totul se pierde…
Avionul și radioul ne-au adus împreună, au redus distanțele dintre noi. Ceea ce se ascunde în spatele acestor magnifice invenții e bunătatea care există în fiecare din noi, ea obligă la o fraternizare universală, o uniune a tuturora.
Chiar în acest moment vocea mea e auzită în întreaga lume, de milioane de bărbați, femei și copii, cu toții victime ale unui sistem în spatele căruia se ascunde tortura și pierderea libertății personale a unor oameni complet nevinovați.
Mesajul meu, adresat tuturor celor care mă ascultă în acest moment, e simplu și clar: nu vă pierdeți speranța. Mizeria pe care o simțim și în care trăim e doar temporară, rezultatul combinației dintre lăcomie și amărăciunea celor care se tem de progres.
Dar, fiți liniștiți, ura va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care și-au asumat-o se va întoarce către noi, către popor. Și atâta timp cât oamenii mor, libertatea nu va dispărea…
Soldați, nu vă oferiți viața unor brute, unor indivizi care vă disprețuiesc, care vă exploatează, care vă înregimentează existența, dându-vă ordine și obligându-vă să le îndepliniți, îndoctrinându-vă și impunându-vă modul în care să gândiți și să simțiți. Nu vă lăsați induși în eroare, ei, cei care vă asupresc și vă ordonă, vă tratează ca pe niște vite într-o cireadă și vă folosesc drept carne de tun. Nu vă predați lor, pentru că ei posedă minți mașinale și inimi mașinale. Iar voi nu sunteți mașini! Voi nu sunteți o cireadă de vite! Voi sunteți ființe umane, iubitori de oameni și iubirea sălășluiește în inima fiecăruia din voi. Și să știți: numai cel care nu e iubit nu poate iubi la rândul lui.
Dragi soldați, vă implor: nu luptați de dragul sclaviei, ci luptați pentru libertate.
În capitolul 17 al Sfintei Evanghelii după Luca e scris: Regatul Domnului aparține omului, nu unui singur om, nu unui grup de oameni, ci tuturor oamenilor de pe pământul acesta. Voi sunteți aceia care aveți puterea, puterea de a crea mașini. Voi posedați puterea de a crea fericire în jurul vostru. În mâinile voastre se află puterea de a crea o viață frumoasă și liberă, transformând-o într-o superbă aventură.
Și dacă e așa, în numele democrației, hai să folosim această putere unindu-ne, luptând pentru o nouă lume, una decentă, o lume care să-i dea omului o șansă de a munci, să-i dea tânărului o speranță de viitor și bătrânului siguranță.
Dar atenție! În numele acestui țel, ticăloșii pun mâna pe putere, mințindu-vă și călcându-și toate promisiunile. Fiți siguri, ei nu-și vor ține niciodată promisiunile!
Dictatorii s-au eliberat de toate piedicile, dar v-au transformat pe voi în sclavi.
Lupta noastră trebuie să fie îndreptată spre împlinirea promisiunilor făcute, eliberând omenirea de minciună, distrugând barierele naționale, înlăturând lăcomia, ura și intoleranța.
Vă propun să luptăm pentru o lume condusă de logică, o lume în care scopul științei și progresului e să conducă omul spre fericirea pe acest pământ.
Soldați, în numele democrației, uniți-vă!
OK. Acum a venit timpul să respirăm adânc și să judecăm nu vorbele, ci faptele.
În primul rând, discursul de mai sus include o capcană: preia sub o altă formă lozinca ”Proletari din toate țările uniți-vă!”
Chaplin nu era comunist, deși se interesa de filosofia de stânga din ziare și cărți inspirate de socialismul care ”bântuia” în acei ani din preajma celui de al Doilea Război Mondial. El spunea: sunt liberal și mă interesează pacea, în niciun caz comunismul. În același timp Chaplin era un admirator al Președintelui Roosevelt și al ideilor din The New Deal.
Prin urmare, ”discursul” din filmul produs în anul 1940 e pătruns de umanism, de dragoste pentru cel cu care împarte aerul respirat, dar în același timp e puternic influențat de cele ce se întâmplau în acei ani în Europa blestemată de apariția celor mai monstruoși dictatori pe care i-a cunoscut omenirea până atunci și de atunci. Discursul îndeamnă la o revoltă pacifistă, dacă există așa ceva! Chaplin apasă pe clapele pozitive ale mentalității umane, dar în fiecare a doua frază se simte frica de despotism, de dictatură, de totalitarism.
Se poate spune că, fără să cunoască îndeaproape și fără să trăiască măcar o clipă într-un regim despotic, Chaplin a reușit să definească pericolul despotismului și mai ales pe dictator: mincinos, lipsit de scrupule, exploatator al muncii altuia, egoist, dar mai ales lipsit de orice sentiment pentru aproapele său.
Nu, Chaplin nu a fost un profet. Așa precum spuneam, el s-a inspirat din ceea ce se petrecea la mii de kilometri de el, o realitate expusă cu lux de amănunte în media americană a acelor timpuri.
Dar poate, într-un fel, Chaplin a fost un profet, pentru că după el au apărut satrapii comuniști care au cucerit Europa de Est, apoi Assad în Siria, Saddam Hussein în Irak, Pinochet în Chile, Gaddafi în Libia și Idi Amin în Uganda, ca să enumerăm doar câțiva din cei care au răspuns cu precizie definiției despotului oferită de discursul lui Chaplin.
Propun cititorului să caute filmul, dar mai ales să-l recomande celor mai tineri. După umila mea părere, acest film e un must!!
Gabriel Ben Meron
Sursa imaginii:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Dictator_charlie2.jpg Trailer screenshot, Public domain, via Wikimedia Commons
16 Comments
Papa, decedat de curînd, a ținut foarte multe discursuri. Necunoscînd vre-unul nu pot face o comparație cu cel menționat în articol. Însă acum nu e vremea discursurilor. Acum se cere imperios înțelegerea corectă a realității și a activității acelora care aduc schimbări necesare. Aceștia pot fi numiț dictatori de către cei care văd schimbările dăunătoare intereselor lor. Trăim într-o lume în care opoziția nu are alt slogan decît lupta
împotriva cuiva desemnat de ea ca dictator, care de fapt nu e dictator, o lume în care autointitulații progresiști/democrați/antifasciști/antirasiști/etc. întruchipează exact opusul. Desigur mă refer la S.U.A.
Ar fi foarte bine să clarificaţi ce înţelegeţi prin “schimbările necesare”. Necesare, pentru cine?
– “schimbările necesare”- “E” prea multe pentru un articol darmite pentru un comentariu. Ele s-au tot adunat de-a lungul anilor și cu precădere datorită lui Obama.
– 1 – necesitatea promovării după merit, deci nu pe baza procentului în populație, numai pentru a avea pretutideni diversitatea corespunzătoare. Deci – a – în guvernul precedent, ministrul transporturilor era un fost primar al unui orășel cu 60 de autobuze, el fiind preferat căci era gay. – b – în două accidente aviatice serioase ale acestui an, piloții erau femei.
– 2 – necesitatea închiderii graniței în fața lmigranților ilegali, aceștia fiind deja în număr de peste 20 milioane – Guvernul Trump a redus intrarea lor cu 95-99%. Aceștia s-au bucurat/se bucură cel puțin pentru început de avantaje superioare cetățenilor, ei fiind denumiți de guverne precedente “undocumented immigrants” și costînd sute de miliarde de $. Printre ilegali se află un mare număr de criminali, violatori etc. Guvernul Trump îi expulzează în ritm accelerat (66000 în două luni). Despre ei BBC dădea o statistică interesantă – indienii provin din zone bogate. Să nu uităm că imigrația legală în SUA este de peste 1 milion/an.
– 3 – necesitatea corectării tarifelor extrem de defavorabile SUA. Am atins subiectul în două comentarii relativ recente.
– 4 – necesitatea reducerii dramatice a ajutorului american acordat pentru scopuri hazlii, prin intermediul a societăți NGO fără vre-un control. Organizația avea 10000 de salariați.
– 5 – necesitatea întăririi ordinii publice – Sub guvernele precedente, s-a căutat slăbirea poliției ( acuzată & judecată, incorect, pentru brutalitate ), i s-au redus fondurile ( NYC i-a luat 1 miliard de $, dați apoi la comunități negre ), a fost voit greșit direcționată nemenționîndu-se că 95% din omoruri au fost negrii contra negrii.
– 6 – necesitatea acționării împotriva mediului universitar impregnat de idei de stînga – e de neconceput ca tineri veniți să învețe să aibă o pronunțată activitate politică – veniți la studii – sînt 250000 chineji , 300000 din alte țări ale lumii – guvernul Trump, primul care i-a măsuri, e împiedicat de judecători activiști ( mare parte din cei peste 600 federali )
– 7 – necesitatea de a opri “reparațiile” datorate negrilor pentru perioada sclaviei – s-au dat deja local zeci de mii $, dar cum să faci asta la nivel statal ( cine mai știe după sute de ani, strămoșii cui au fost sclavi și care negrii au fost ei proprietari de sclavi sau au luptat de partea confederației. De alfel, chiar și fără promovarea recentă din ultimii 16 ani, numai pentru creșterea diversității, negrii au avut avantaje la intrarea în universități. Chinejii, care au avut de suferit mult mai mult – mai mulți linșați în decursul unui singur an decît negrii în cursul întregii istorii, negrul era proprietate particulară – au avut cotă limită la intrarea în universități.
etc., etc., etc.,………
Domnule Klein, iată că aţi detaliat “necesităţile” care, mie cel puţin, mi se par atât de neconforme cu preceptele democratice încât mi se face părul măciucă. Sunteţi adeptul ingerinţei în autonomia universitară şi impunerea unei anumite ideologii, împotriva reparaţiilor faţă de foştii sclavi (câteva zeci de mii de dolari vi se par mulţi?), excursul Dvs. are caracter vădit rasist. Vorbiţi, la grămadă, de “negri” şi de “chineji”. Printr-un exerciţiu de imaginaţie, înlocuiţi-i, vă rog, cu “evrei”.
Doamna Ghiță – Părerea dvs., a cuiva foarte bine intenționat, e o părere formată fără a cunoaște detaliile. Americanii au zicala “the evil is in details” . ( diavolul e în detalii ). – 1 – Autonomia universitară nu înseamnă garantarea nelimitată a drepturilor dată unei părți în dauna alteia. Studenții evrei de la Columbia NYC ( și nu numai de acolo ) , unde a avut loc dezmățul propalestinian, au o părere opusă părerii dvs. Pentru a preîntîmpina repetarea acelor evenimente, guvernul actual a luat/ia măsurile cuvenite. Se face clar celor care nu știu că nu orice e permis , că nu strigi fără motiv “foc” într-o sală în timpul unui spectacol. (Să adaug că manifestații propalestiniene, cu pancarde/lozinci, au început în ziua următoare masacrului din October 7, 2023 deci înainte ca Israel să acționeze.). Sînt convins că o idee mai clară și-o pot face cititorii dacă alți baabeliști americani vor aborda subiectul. – 2 – Nu m-am “șifonat” pentru epitetul nejustificat acordat în grabă – vă acord circumstanțele atenuante menționate la punctul 1 -, în urma căruia aș încheia rapid o discuție considerînd că nu am pentru cine?/ pentru ce?. Prefer ca baabeliști americani să argumenteze în favoarea afirmației dvs…….și le voi da răspunsul cuvenit.
Într-adevăr în lumea ”civilizată” de azi noțiunea de dictator si dictatură s-a modificat. Un Erdogan în Turcia, sau un Putin in Rusia, nu pot fi definiți ca dictatori clasici, pentru că ei și-au câștigat locul în alegeri la care au participat mai multe partide. Dar modul în care ei conduc destinele țării în care actionează de apropie foarte mult de ceea ce numim noi dictatură: legi care sunt antidemocratice, privarea de libertate a celor care se împotrivesc, dar mai ales industria de fake news care îi menține la putere.
GbM
Si iata ca arta – care se inspira din realitate – poate la randul ei sa contribuie la perceptia si intelegerea realitatii, dovedeste ca are si ea un rol “util,’ nu numai estetic A two-way street in Charlie Chaplin’s movie, if there is one!
Flimul a fost făcut în anul 1940, dar nimeni din păcate nu a dat importanță ideii ca Europa va fi victima nazismului totalitar. Deci arta a luat-o înaintea istoriei, dar asta n-a ajutat….
GbM
Cred că majoritatea celor care deţin puterea o vreme mai îndelungată – indiferent de nivelul la care o exercită – vor s-o acapareze pe veci. Sistemul democratic ar trebui să împiedice această posibilitate, dar dictatorii pot să se ivească şi din solul democratic. Primul pas este autocraţia, ăe care o vedem instalându-se şi în ţările occidentale. Da, filmul ar trebui urmărit de cât mai multă lume şi să fie înţeles de cât mai multă lume.
Foarte bine scris Gabi – ca de obicei. Nu cred că ei ar înțelege mesajul filmului lui Chaplin fiindcă ei înțeleg numai ceea ce le convine.
La citirea lui, ca și la ascultarea acestui emoționant discurs, sufletul copilului din mine a mai vibrat odată. Mulțumesc autorului.
Îmi pare bine
GbM
Vai si amar nouă si vai si amar lor, în ordinea asta!!
GbM
Filmul lui Chaplin este într-adevăr o capodoperă, mie mi-a plăcut în mod special scena de „balet” cu balonul de forma globului pământesc. Cât despre dictatorii de azi, vai și amar!
Interesant, în zilele trecute am deschis din întâmplare canalul francez Hot 145 sau 146..și era un program despre arta lui Chaplin, incluzând scene din filmele lui .
Și această scenă a discursului din Marele Dictator.
Noi, în israel de ce nu-l putem aminti ?
Ne-ar aminti că mergem in direcție greșită !?
Discursul este extraordinar și pentru acea vreme și pentru zilele noastre !
Eseu excepțional !
Mulțumesc
GbM