Tov lamut bead arțeinu. (E bine să murim pentru patria noastră.)
Iosef Trumpeldor, erou al poporului evreu dinainte de întemeierea statului Israel.
Este sâmbătă, ora opt dimineața, și ca de obicei ascult programul săptămânal al prezentatorului Oren Nahari, o adevărată “enciclopedia ambulantă”. De fiecare dată, în decurs de două ore, el prezintă atât subiecte actuale, cât și istorice.
Subiectul pe care l-a prezentat astăzi m-a atins adânc la suflet: scrisorile de despărțire lăsate de soldați sau rezerviști aflați pe diverse fronturi, mai ales în Gaza, care au căzut eroic începând din “sâmbăta neagră”, din 7 octombrie 2023 – dar sacrificiul lor continuă și în zilele noastre.
De fapt, acestea sunt mesaje pe WhatsApp sau texte telefonice adresate părinților, soțiilor, iubitelor sau prietenilor, înainte de a ieși într-o acțiune militară periculoasă, din care nu e sigur că se vor mai întoarce, sau în ultimele momente ale vieții lor, când, răniți fatal, mai au puterea să scrie câteva cuvinte celor dragi.
Unele dintre aceste mesaje au devenit textul unor compoziții muzicale realizate de prietenii lor sau de compozitori profesioniști; unele au și fost difuzate la radio. S-a publicat și o carte, Dacă veți citi acele cuvinte, de Shlomo Kavas și Raheli Plant-Rozen, dedicată celor căzuți și celor dragi pe care i-au lăsat în urma lor. Cartea citează texte autentice, neschimbate, păstrând chiar greșelile de ortografie ale celor care le-au scris în ultimele ore sau minute ale vieții lor.
Fragmentele citate în carte dezvăluie lumea interioară a tinerilor soldați, neliniștea și frica de moarte, dragostea lor față de familie și prieteni și acceptarea morții și a sacrificiului făcut pentru apărarea patriei iubite. Textele autentice reflectă eroismul și patriotismul lor, dar și naivitatea specifică tinerilor, precum și tristețea celor care se despart cu de viață la o vârstă fragedă. Pe lângă citate din scrisori, cartea prezintă și scurte biografii ale eroilor, precum și comentariile unor scriitori și ale președintelui statului Israel, Haim Herzog.
Iată câteva exemple de texte trimise celor dragi de soldați înainte de moarte. Când le-am citit, mi-au dat lacrimile de tristețe
Dragi părinți, mi-a tare dor de voi. Sper să ne revedem în curând. Dar dacă nu ne vom mai revedea, să știți că vă iubesc foarte mult.
Mamă dragă, îmi închipui cât de mulți vor veni la înmormântarea mea. Ce mândru aș fi să aud că toți vor vorbi despre curajul meu și dragostea mea față de patrie.
Un tânăr ofițer de 22 de ani a căzut pe frontul din Gaza. Pe telefonul lui s-a găsit un mesaj pe care l-a adresat părinților, fraților și iubitei sale înainte de începerea operației militare. Familiei mele. Nu mă gândeam să scriu ceva trist care să-l inspire pe cântărețul Hanan Ben Ari să compună un cântec, fiindcă peste o săptămână vin acasă și sărbătorim împreună ziua mea de naștere. Și totuși… Știu că sunteți neliniștiți că eu fac parte dintr-o unitate militară specială care face tot timpul acțiuni riscante. Da, mă tem și eu puțin, dar sunt mândru și sunt convins că ceea ce fac e important. Vreau să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine ca să devin ceea ce sunt. Vă mulțumesc și vouă, prieteni dragi, pentru petrecerile și excursiile fantastice pe care le-am făcut împreună. Dar ce prostii scriu! Nimeni nu va citi aceste rânduri. Abia aștept: peste o lună voi fi avansat în grad.
Mulțumesc patriei că mi-a dat ocazia să lupt alături de niște oameni deosebiți, camarazi curajoși. Vă rog să nu țineți un doliu prea lung. Nu-mi plac zilele fără activitate. Soldatul a murit în Gaza la numai 20 de ani. În aceeași seară, scrisoarea a ajuns în mâinile familiei lui – părinții și cele două surori.
Soldata Adi, care a murit tot în Gaza, le scria părinților: Din când în când zâmbiți-le norilor. Eu voi fi acolo.
În situația actuală numărul scrisorilor de despărțire ale eroilor căzuți, adresate părinților, copiilor, nepoților, bunicilor, iubiților, iubitelor și prietenilor, continuă și va continua să crească. Asta este soarta Israelului. Dar el renaște de fiecare dată din flăcări, la fel ca pasărea Phoenix.
Până când? Până când tinerii noștri vor continua să moară lăsând întreaga populație a țării într-un doliu nesfârșit?
Tiberiu Ezri
Sursa imaginilor:
1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hero_of_Israel_-_sculpture_of_Itay_Zalait.jpg Yael Kronenberg Shur (יעל קרוננברג שור), CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Phoenix-Fabelwesen.jpg Bertuch-fabelwesen.JPG: Friedrich Johann Justin Bertuch (1747–1822)derivative work: Tsaag Valren, Public domain, via Wikimedia Commons
